Un domn – în cămașă precum cerul vara, cu mânecile scurte, chipul și brațele arămii, arse de soare, frunte înaltă și priviri căutătoare în adânc, glasul șoptit, din colțul gurii: „Vă salut… Ce mai faceți? Mi-ați adus nuvela aceea?” Întâlniri când pe scările Casei Tineretului, unde aveam redacția, fie pe stradă ori pe treptele sau în holul Judecătoriei, în stația de maxi-taxi vizavi de Cinematograf, dacă nu în sala cu două piane, pe atunci, a vechii Case de Cultură ”Geo Bogza”, în atmosfera Cafenelei Vlad Mușatescu… Ani la rând: 1999 – 2013… Într-o mână strângea mânerul lustruit al unei serviete vechi de când lumea, doldora cu ziare, cărți, reviste, tot felul de decupaje și fotografii… Și deodată fulgerul ucigaș al hâdei cu coasa, în câteva cuvinte precum gloanțele: „A murit Ion Șovăială!!!…”
Trăsnetul negru
… cădea miercuri, 17 aprilie 2013, la ora 12 și un sfert. Apelul telefonic primit din partea redacției ziarului OGLINDA de AZI mă răvășea cumplit, răvășea tagma avocaților, a Tribunalului local, pe aceea a publiciștilor și pe numeroșii cititori ai paginilor semnate atâta vreme de el în gazeta cu nume retrovizor, OGLINDA, cea mai longevivă gazetă postdecembristă a Câmpinei, ajunsă azi la al 23-lea an de existență! Directorul și fondatorul acesteia, Florin Frățilă, rostea sumbra propoziție cu totul neașteptată și mai ales nemeritată plecare – definitivă! – „Din această lume plină de mizerii!” – o spun cu mâna pe inimă – a „celui mai pasionat de istorie, iubit și cercetător al ei” – a lui Ion T. ȘOVĂIALĂ, cunoscutul și discretul avocat Nelu Șovăială! Merituos Cetățean de Onoare post-mortem al urbei a cărei istorie a scris-o cu pasiunea și rigoarea celui devotat ei!
Revederi azi legendare
Redactor șef și co-fondator al ziarului OGLINDA, m-am cunoscut cu Ion T. Șovăială, oaspetele de peste zi și mai ales în pragul înserărilor, al redacției aflată pe atunci la etajul I al Casei Tineretului. În penumbra luminiscentă a neonului, fie plimbându-se, fie de pe o canapea, Ion T. Șovăială dicta Elenei Păun textele cu care începuse să acopere zeci de quadrați în ziar, apoi în PAGINI LITERARE, cu proză, poezie, eseu, epigrame, memorii, jurnale, amintiri, descoperiri și documente istorice, replici și critici la adresa multor semnatari de articole în opinia lui nefundamentate istoric/ științific, de la o pagină la alta edificând edițiile OGLINDA de AZI, după ce colaborase fructuos la INFORMAȚIA PRAHOVEI, stimulat de abnegația pentru cultură a tehnoredactorei Cornelia Preda. Noaptea trecea spre miezul ei, când, obosit de travaliul activității la Judecătoria Câmpinei, Ion T. Șovăială se scuza față de Elena pentru osteneala generată și, cu un „Sărut-mâna, vă mulțumesc!”, se retrăgea acasă, însoțit cu tezaurul său de suflet, arhiva lui spirituală, servieta plină cu feluritele și unicele inedite izvoare istorice. Cam de două ori pe săptămână, lună de lună, an după an, Ion T Șovăială anima agitația redacției noastre cu dicteurile lui fără egal, instituind un Curs propriu de Istorie a Câmpinei. Mi-a cerut proză (pe când tot mai scriam la romanul istoric APTER, despre Nicolae Bălcescu), jurnale, poezii și amintiri. Truda sa jurnalistică îi strălumina existența cu reverii de o necunoscută revelație spirituală, spre a dura un orizont informațional polifonic viu, dar cu modestie construit, prin pasiune și etică, întruchipând prototipul publicistului enciclopedic care își domină exemplar destinul intelectual!
Ștafetă revuistică
Împovărat, la o vreme, de treburile profesiei, dar și de supărările pe care neadevărurile constatate de el în viața curentă a publicisticii pe care o practica cu elevată prudență și răspundere, mi-a lăsat revista PAGINI LITERARE să o continui după numerele 23-24, dacă nu greșesc. Când a citit-o în redacția mea, mi-a mulțumit, regretând că îmi ceruse așa ceva, dar, cu indulgență a spus: „E bunicică!”, ceea ce denota exigența lui implacabilă. Deloc invidios, mi-a urat să o duc mai departe… Nu aveam forța și geniul său. M-am oprit. Recunoscându-i vocația!
Observator și critic
Prezent, adesea, la reuniunile Cafenelei literare Vlad Mușatescu, pe care le adăpostea cu afectuoasă euforie domnul Costică Radu, managerul pe atunci al Casei de Cultură ”Geo Bogza”, retras și taciturn, Ion T. Șovăială asculta, urmărea și discernea valoarea lecturilor celor ce-și prezentau scrierile. Uneori spunea părerea, diseca cele auzite și, pe cele mai de seamă le publica în PAGINI LITERARE. O umbră de sobră privire alterna cu vorbirea scurtă, numai câte cuvinte socotea el că trebuie să spună, dacă te flata ori te înfășura în severă apreciere/ considerație estetică. Aștepta epoca pensionării, să se dedice Arhivei lui, pentru deja imaginatele cărți care să o aducă sub ochii cititorilor de istorie, de Cultură, Artă, Geografie, Arheologie, Politică, Literatură…
OGLINDA îndoliată
Ediția OGLINDEI de Azi din 23 aprilie 2013 consacră o întreagă pagină evocatoare a ilustrului ION T. ȘOVĂIALĂ. Spicuim din conținutul ei: „Într-una din zilele trecute, răpus de o peritonită galopantă, ne-a părăsit avocatul și publicistul Ion Șovăială, unul dintre spiritele cele mai curate și mai fecunde ale Câmpinei ultimelor decenii. (…) Ion Șovăială s-a născut în 1952, la Provița de Jos. A absolvit, în 1981, Facultatea de Drept din cadrul Universității București, devenind avocat și activând la Câmpina, în cadrul Baroului Prahova. (…) Ion Șovăială, în ciuda semanticii numelui său de familie, era un om dintr-o bucată, care nu șovăia niciodată după ce lua o hotărâre, direct, franc, sincer, care nu se ascundea după vorbe și atitudini. Scurtissime ale unora dintre colegii defunctului: „Este printre puținii oameni erudiți în sens enciclopedic pe care l-am cunoscut în decursul vieții mele. Avea o vastă cultură, știa foarte multă istorie, era un critic și un istoric literar iscusit, dar și un critic de artă, căci avea și un gust estetic desăvârșit” (av. Monica Onea). „Am fost elevul dânsului în stagiatură și pot spune că era un tip deosebit. Sensibil, cult, serios, un suflet generos și un caracter ales. Am învățat foarte multe lucruri frumoase de la dânsul. (…) Era un mare patriot, nu l-am auzit niciodată vorbind de rău poporul român!” (av. Alexandru Voica). „Era un om foarte serios și foarte bun în tot ce făcea. Era un critic acerb al urâțeniei vieții cotidiene plină de ură și egoism, al goanei după înavuțire cu orice preț, care a pus azi stăpânire pe sufletele multor români (…) cât de mult seamănă (…) cu lumea ui Dinu Păturică – eroul romanului „Ciocoii vechi și noi, de Nicolae Filimon”! (av. George Iordache).
Remember OGLINDA la 23 aprilie 2013
„Ion Șovăială a început să publice din 1969. Prima dată a scris pentru „Flamura Prahovei” (ziarul „Prahova” de azi), Apoi a scris pentru „Cacialmaua”, la Ploiești, pentru „Păcală”, la Craiova, pentru „Amprenta”, a Buzău. Ulterior a publicat vreo patru-cinci ani în ziarul „Ploieștii”, unde a făcut cronică plastică, prezentare de carte etc. A publicat și în „Informația Prahovei”, La Ploiești, a scos primul supliment de cultură din județ, după Revoluție, care se numea „Repere” și apărea odată cu ziarul „Ploieștii”. Pasiunea scrisului a moștenit-o de la bunicul său, cu care făcea poezii de când era copil, iar bunicul îl punea să caute rime. După „Repere” a scos suplimentul „Orion” al „Informației Prahovei”. Au urmat „Pagini Literare” și „Câmpina literar-artistică și istorică”, suplimente ale ziarului Oglinda de Azi.
Încoronarea operei
Scrierile lui Ion T. Șovăială se păstrează în câteva cărți unice prin stil, conținut și gândire, editate în tiraje respectabile, în Bibliotecile C.I. Istrati (Câmpina) și respectiv Nicolae IORGA (Ploiești). Lângă volumele AL. TUDOR-MIU. BIOGRAFIE ȘI BIBLIOGRAFIE, ed. Libra 2014, CÂMPINA, PAGINI DINTR-O ISTORIE ÎN DATE, volumele I, 2015 și II, 2017, ed. Libra, Consiliul Local al Primăriei Câmpinei a susținut financiar publicarea ediției anastatice a lucrării lui Ion T. Șovăială, CÂMPINA LITERAR-ARTISTICĂ ȘI ISTORICĂ, SUPLIMENTUL SĂPTĂMÂNALULUI OGLINDA DE AZI, 2006-2012, tipărită de editura Premier în anul 2013. Numele, viața și creația sa literară și publicistică sunt pentru totdeauna menționate în DICȚIONARUL PERSONALITĂȚILOR PRAHOVENE edițiile 2002 (a II-a, pagina 364) și 2021 (a III-a, pagina 603), precum și în dicționarul PUBLICAȚIILOR PERIODICE PRAHOVENE (1867-2008) editura Ploiești-Mileniul III, (paginile 596, 607, 619 și 818).
Aidoma replicii lui Faust din piesa omonimă a lui Goethe, „Zwar weiss ich viel, doch mocht‵ ich alles wissen”, Ion T. Șovăială a trăit sensul înalt al vieții sale: „Într-adevăr știu multe, dar aș vrea să știu tot!”.
Serghie Bucur
