Ortopedia reprezintă unul dintre punctele forte ale Centrului Medical SanConfind. Mai ales că, în perioada post-operatorie, pacienții se pot recupera foarte bine în Baza de Recuperare Medicală a spitalului, una dintre cele mai moderne și mai dotate din țară. Performanțele ortopediei SanConfind sunt tot mai cunoscute și recunoscute.
În urmă cu aproape trei ani, Centrul Medical SanConfind intra în Programul Național de Endoprotezare, lucru de care au beneficiat numeroși prahoveni cu afecțiuni osteoarticulare, acele patologii care afectează oasele, articulațiile și țesuturile moi (tendoane, ligamente), manifestându-se prin durere, inflamație, rigiditate și mobilitate redusă. Printre cele mai întâlnite se numără artroza (osteoartrita), boală degenerativă care distruge cartilajul articular al genunchilor (gonartroză), șoldurilor (coxartroză) și umerilor (omartroză).
Pacienții SanConfind care suferă de artroză (gonartroză, coxartroză, omartroză) și doresc să fie supuși unei operații de protezare trebuie să știe că nu vor plăti proteza standard, costul ei fiind asigurat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Înainte de a fi operați, ei vor face doar o coplată. Decontarea CNAS se realizează fără proceduri complicate. Pentru a putea beneficia de servicii decontate CNAS este obligatoriu ca la internare pacientul să prezinte următoarele documente: biletul de trimitere CNAS de la medicul de familie către specialitatea ortopedie, cartea de identitate, cardul de sănătate și dovada calității de asigurat (adeverință salariat, talon de pensie, dovadă plată contribuție personală, certificat de handicap ș.a.). Operațiile de protezare ortopedică de la SanConfind sunt cunoscute ca fiind de înaltă performanță și la tarife rezonabile, mai mici decât cele practicate în multe spitale private din județ și din țară. Ele sunt realizate de echipe specializate în patologia genunchiului, șoldului și umărului, oferindu-se fiecărui pacient soluții personalizate. La nivel național, există un registru cu pacienți aflați pe liste de liste de așteptare și un registru al pacienților protezați.
Secția de ortopedie a Spitalului SanConfind este coordonată de medicul specialist Viorel Albu, care și-a desăvârșit pregătirea profesională lucrând în spitale din Belgia. Domnul doctor este prețuit de către pacienții săi pentru profesionalismul fără cusur și pentru grija deosebită pe care le-o poartă.
Din 2020, la SanConfind
În vara anului 2020, doctorul Viorel Albu a pus bazele compartimentului de ortopedie-traumatologie din cadrul Centrului Medical SanConfind. Originar din Ploiești, a făcut Facultatea de Medicină la București, la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”. Încă din timpul rezidențiatului, s-a specializat în Belgia, unde a lucrat (după ce a devenit medic specialist) la două spitale importante, unul dintre ele fiind chiar în Bruxelles, capitala Uniunii Europene. Doctorul Albu are normă întreagă la SanConfind, în trei zile acordând și consultații, iar în celelalte, făcând numai operații. Așa cum avea să ne declare după sosirea în SanConfind, a ales să revină în țară, chiar dacă salarizarea în medicina românească este mult inferioară celei din țările dezvoltate ale Europei, pentru că „te ajunge dorul după cei pe care îi iubești cel mai mult pe lumea asta și după țara în care te-ai născut. Așa că am decis să mă întorc alături de cei mai apropiați mie, alături de familia mea.” Doctorul Albu aplică la SanConfind metodele învățate în Occident. „În Belgia, abordarea unui pacient este puțin mai diferită față de cea din România. Acolo este mai multă disciplină, mai multă ordine și mai puțin stres. Trauma unui pacient este mai repede stabilizată.” Viorel Albu este un medic dedicat trup și suflet meseriei, care caută să-și vindece cât mai bine și cât mai repede pacienții. Cu siguranță, se poate spune că este o persoană empatică.
Empatia adevărată
„Ca să simți cu adevărat empatia, ne mărturisește domnul doctor, ar trebui să te pui cu desăvârșire în situația pacientului. De la începuturile activității profesionale am încercat să mă pun în locul pacienului meu. Asta înseamnă că am încercat să simt zbuciumul din sufletul lui. De regulă, mai toți bolnavii care își caută sănătatea la medic ajung la el cu sufletul destul de răvășit. Iar cei care vin să-i vindece doctorul ortoped nu fac excepție. Și nu mă refer aici doar la cei care apar iarna, atunci când multe dintre afecțiunile lor ortopedice, cum ar fi fracturile osoase, apar brusc, în urma unor accidente de tot felul, care îi tulbură puternic. Întotdeauna am încercat să-mi îngrijesc bolnavii cât am putut de bine. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să reușesc. Dar, ca să fiu sincer până la capăt, cred că am simțit cu adevărat ce înseamnă să suferi pentru viața pacientului atunci când mi-am operat părinții. Nu că nu mi-aș fi îngrijit mereu pacienții cu toate puterile mele, dar în cazul părinților mei am trăit empatia supremă.
Operațiile părinților
„Mă întrebați unde i-am operat? Aici, la SanConfind, unde altundeva? În spitalul nostru, ortopedia se practică în cele mai bune condiții, cu nimic mai prejos decât cele din țările dezvoltate. E valabil, de fapt, pentru toate specialitățile medicale. SanConfind este, fără îndoială, un spital bine pus la punct. Personalul medical este deosebit, dotările cu echipamente medicale performante nu mai miră pe nimeni. Dar să revin la operațiile părinților. Înainte de a mă referi la prima operație, cea a tatălui meu, aș vrea să precizez de la bun început că n-am avut niciodată vreo emoție atunci când, într-o intervenție chirurgicală, am scos capul femural sau bucăți de os. Am avut însă emoții extraordinare atunci când mi-am operat părinții. Tatălui meu a trebuit să-i fac o artroplastie de șold pentru a-i înlocui articulația șoldului cu o proteză. Când i-am ținut capul femural în mână, mi-am amintit fulgerător, în câteva clipe, cum mă plimba luându-mă în cârca lui, cum mă dădea jos ca să se mai odihnească puțin, pentru că nu eram chiar un copil mic, apoi cum iar mă lua pe umerii lui. Și atunci mi-am zis că trebuie să trec peste toată emoția ca să-l pot opera cât mai bine, să îi redau sănătatea pe care atât de mult și-o dorea, deoarece coxartroza îl făcea să aibă dureri insuportabile. Voiam neapărat să-l ajut să poată merge liniștit, ca în plimbările în care mă ținea de mână, nu ca atunci când atârnam greu pe umerii lui. Ceva mai târziu, aceleași emoții le-am simțit și când am operat-o pe mama. Mi-am amintit cât de necăjită o vedeam robotind prin casă, dar și ce zâmbitoare se apleca asupra mea ca să-mi dea medicamentele, când eram bolnav, sau să-mi spună noapte bună, înainte de culcare”.
Cazuri speciale, mari încercări
„De când m-am alăturat echipei medicale SanConfind, de mai spune doctorul Albu, cele mai multe intervenții chirurgicale pe care le-am făcut au fost operațiile de protezare, și mă refer aici la protezele de șold și de genunchi, după care urmează leziunile umărului și leziunile genunchiului care s-au rezolvat artroscopic, adică prin introducerea unei camere într-o articulație. Artroscopia rezolvă bine problema pacientului printr-o procedură minim invazivă, cu ajutorul a două mici incizii de mici dimensiuni, cel mult un centimetru. Prin una din incizii se introduce camera, iar prin cealaltă se introduc tot felul de instrumente medicale miniscule, pense etc. Artroscopul trimite imaginea la un monitor de înaltă definiție. Pe monitor, medicul poate vedea structurile din genunchi în detalii mărite. Rezolvarea leziunilor din mijlocul genunchiului se face tocmai cu acele instrumente chirurgicale mici. Procedura este minim invazivă nu neapărat pentru că incizia este mică, ci întrucât nu afectăm nicio structură importantă a genunchiului, cum ar fi tendoane sau mușchi. Îmi aduc aminte de un caz interesant, o pacientă care venise cu o fractură de șold foarte veche. Doamna nu mai mergea decât în cadru, și așa cu mare greutate. Protezarea respectivă n-a fost o operație ușoară, iar după trei ani de chin, doamna merge azi foarte bine. Îmi face o mare plăcere să mă întâlnesc cu ea, pentru că este toată numai un zâmbet, se vede că este cu adevărat fericită, pentru că a căpătat o viață nouă fără dureri. Un alt caz de care îmi aduc aminte este al unui pacient care, în urma unei vechi intervenții ortopedice, s-a ales cu o scurtime foarte mare de membru inferior și cu o rotație foarte vicioasă. Pot spune că mergea tare rău, nu avea deloc armonia mersului. Înainte de operație, îmi zicea mereu că ar vrea măcar să aibă piciorul drept, chiar dacă nu va scăpa de chinurile mersului. Recunosc că operația a fost grea, pentru că nu mai aveam repere înăuntru. Când l-am văzut la șase săptămâni cât de bine mergea, nu mi-a venit nici mie să cred. Era extrem de satisfăcut. Aceste operații reușite ne dau nouă, doctorilor, curajul de a merge mai departe și în cazuri care par aproape imposibile”.
