Ion Şovăială ne zâmbeşte din ceruri: în sfârşit, visul său s-a împlinit

La sfârşitul săptămânii trecute, în Sala Mică a Casei Tineretului, în prezenţa unui auditoriu numeros, a avut loc un eveniment editorial deosebit:  lansarea ediţiei anastatice a revistei „Câmpina literar-artistică şi istorică”, apreciatul supliment cultural al săptămânalului “Oglinda de azi”.  Revista “Câmpina literar-artistică şi istorică” a văzut lumina tiparului fără întrerupere, în perioada 2007 – 2001, sub îngrijirea regretatului şi valorosului nostru colaborator, avocatul Ion Şovăială, cel care ne-a părăsit în aprilie 2013, secerat brusc de o peritonită galopantă. 

Avocatul Şovăială, care a activat multă vreme la Câmpina, în cadrul Baroului Prahova, ne-a lăsat o moştenire culturală greu de egalat, prin documentatele sale descrieri ale istoriei oraşului nostru din ultimul secol al existenţei sale. Fascinat de trecutul istoric şi literar al Câmpinei, după o asiduă muncă de cercetare, el a descoperit multe informaţii valoroase despre viaţa de altădată a oraşului dintre Prahova şi Doftana, pe care le-a publicat în suplimentul cultural amintit, în paginile căruia au apărut, de asemenea, scrieri ale unor oameni de cultură renumiţi, atât din judeţ, cât şi din afara lui.  

Colaborarea lui Ion Şovăială cu revista noastră a început cu mult înainte de 2007, mai exact, prin anul 2000, atunci când scria doar câte un material răzleţ. Ulterior, în 2007, scriitorul a scos „Câmpina literar-artistică şi istorică”, apărut împreună cu săptămânalul „Oglinda de azi” până în anul 2012, supliment pe care memorialistul l-a conceput şi realizat uneori singur, alteori, cu ajutorul colaborărilor unor scriitori reputaţi. 

Revenind la lansarea cărţii pe care Ion Şovăială şi-a dorit-o atât de mult, trebuie să remarcăm cuvântările celor aşezaţi la masa principală a adunării, adică a scriitorilor Florin Dochia şi Christian Crăciun. Impresionante au fost şi vorbele  directorului publicaţiei noastre, Florin Frăţilă, cel care s-a zbătut pentru a-i convinge pe membrii Consiliului Local că Ion Şovăială merită această carte, drept pentru care legislativul municipal a finanţat corespunzător aparitia volumului. Florin Dochia a subliniat ampla lucrare a scriitorului şi a vorbit “despre generozitatea scrierilor sale, despre faptul că proiectul acestei reviste culturale a fost bine gândit, iar nu făcut la întâmplare.” Christian Crăciun a ţinut şi el să sublinieze că volumul semnat Ion T. Şovăială, cu toate ediţiile suplimentului cultural pe care autorul l-a îngrijit cu atâta pasiune şi ardoare, “reprezintă un monument de hârtie pe care acest om şi l-a dorit şi pe care l-a şi meritat cu prisosinţă. Fără apariţia volumului, memoria autorului ar fi fost întinată. Ion Şovăială a cercetat cu acribie trecutul Câmpinei, mergând până la lucruri de mare amănunt, pentru a încerca să mai salveze din uitare tot ce se mai putea salva din istoria acestui oraş. Răsfoind volumul, îmi dau seama că Ion Şovăială a lucrat din perspectiva duratei lungi, încercând să transforme această carte într-o mărturie a unei întinse perioade de istorie câmpineană. Autorul iubea ceea ce scria, iar această carte a sa trebuie, de asemenea, să ne reînveţe să admirăm. […] Ion Şovăială a scris această carte cu o dăruire până la sacrificiu. În măsura în care oameni ca Ion Şovăială se transformă nu în ţărână, ci în cărţi, înseamnă că încă nu e totul pierdut.” 

Florin Frăţilă, directorul revistei “Oglinda de azi”, a vorbit şi el despre scriitorul şi omul Ion Şovăială, “un om dificil, pe care nu l-am putut iubi din pricina asta, dar pe care l-am respectat foarte mult, fiindcă era un om cu principii de la care nu a abdicat niciodată. Proiectul acestei cărţi a început prin anul 2005, când autorul a venit la redacţia Oglinda să îmi spună că ar vrea să scoată o revistă culturală. Am fost sceptic la început, deoarece mă gândeam că, împreună cu un supliment cultural, revista Oglinda risca să fie mai puţin citită, dar până la urmă am dus proiectul la bun sfârşit. Am fost trist, fiindcă această carte nu a văzut lumina tiparului în timpul vieţii autorului ei, dar acum vă spun sincer că sunt fericit, pentru că visul domnului Şovăială s-a împlinit”.

Au mai vorbit, la lansarea cărţii, Ştefan Mocuţa, cetăţean de onoare al Câmpinei, care a propus audienţei păstrarea unui moment de reculegere în memoria marelui dispărut, precum şi văduva autorului, care a mulţumit, cu lacrimi în ochi, tuturor celor care au fost aproape de soţul său în timpul vieţii acestuia. 

Nu putem încheia decât cu speranţa că vom trăi vremuri în care scriitori remarcabili precum Ion Şovăială îşi vor vedea operele editate în timpul vieţii, iar nu postum. A.N.