Editorial

Editorial. ȘEDINȚA SOLEMNĂ

Cu trei zile întîrziere față de eveniment, în absența președintelui și a primului ministru – plecați care încotro fără rost – a avut loc ședința solemnă (?) a Parlamentului dedicată Zilei Naționale. Mostră de inutilitate, fariseism și minciună patentă. Mi se pare, sociologic vorbind, un paradox că, pe măsură ce sărbătorirea oficială devine mai superficială și găunoasă, mai multă lume participă din toată inima la manifestările publice. Este o reacție de imunitate firească, de căutare instinctivă a unei autenticități de care ființa națională are nevoie. Dar cum vorbim despre patriotism, fără a fi „bombastici și grandilocvenți” este un exercițiu greu, ceva ce trebuie învățat. Citez pe larg lecția pe care ne-o dă un clasic român: „Cînd ar fi să dau vreo povață unui tînăr român, iată pe care i-aș da-o: «Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfîntă ca și mama ta! S-o iubești și s-o respectezi din adîncul sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba, ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfărîmi pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc să o iubească și s-o respecteze ca pe-o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe-o bătrînă cochetă, nebună, bună de tocat!». Atît despre patrie – și sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă vreo altă tiradă”. (I.L. Caragiale în Universul din 24 septembrie 1899)

Cînd auzi discursurile patrioților noștri despre pensii speciale parcă vezi „maica” botoxată și rujată stînd pe centură. Absolut nimic din sfiala, reținerea, umilința, bunul simț al scriitorului de a vorbi despre țară. Însăși „ceremonia” adresării, cu lungi înșiruiri de ranguri și personalități, reluată de fiecare dintre vorbitori, a sunat ca o parodie sinistră dacă n-ar fi fost comică, găunoasă dacă n-ar fi fost ridicolă. O simplă „onorată asistență” ar fi fost de ajuns, pentru că nu rangurile oficiale sînt importante la un și la o asemenea adunare a unei monarhii grosolane fără monarh. Că într-un asemenea context Șoșoacă a făcut din nou scandal nu e nicio surpriză. Am scris aici despre faptul că România este luată prizonieră, cu complicitatea oficialităților, de această bandă de turbulenți. Țara pe care ne-o propun alde Șoșoacă este o țară a violenței, a mahalagismului indecent, a lipsei de respect, vulgarității, scandalului cu orice preț, a nerespectului pentru lege, zbieretului, urîciunii morale, prostiei vehemente. Să ridice  mîna cine își dorește o asemenea țară!

Caragiale era mult mai dur, recitiți ce socotea el potrivit să facem celor care transformă țara în cochetă de consum, spoită, fie și cu tricolor. În secolul al XIX-lea oamenii se duceau la parlament ca la operă, pentru a asista din loje la spectacolul strălucit al dezbaterilor. Se comenta a doua zi ce au mai spus Maiorescu ori Brătianu, așa cum se comentează azi un rezultat sportiv. Amplitudine intelectuală. Ale cărei urme le regăsim pînă în vremea lui Moromete perorînd în poiana fierăriei lui Iocan. Oamenii ăștia ca senatoarea (Dumnezeu să ne ierte!) Șoșoacă reprezintă rezultatul sintetic cel mai puternic al omului nou ceaușist care a ocupat în ultimele decenii țara. Absolut toate funcțiile esențiale. Nicio minte normală nu poate concilia patriotismul, istoria noastră mai veche sau mai ales mai nouă cu filo-rusismul. De ce dau atîta importanță acestui neg pe obrazul țării? Pentru că nu el mă interesează, ci paralizia statului în fața acestor anomalii genetice. Paralizie care înseamnă, în fond, complicitate. O sărbătoare așezată, deci, sub semnul falsului împopoțonat. Care a adîncit și mai mult (semn rău pentru democrația românească) distanța între clasa politică și demos.E de bon ton cu asemenea prilej ca mai toți inteligenții în trend să-și exercite sarcasmul față de sărbătoarea națională.

Poate că reculegerea tăcută față de toți părinții Unirii care au murit în temnițele comuniste ar fi o atitudine mai bună față de retorica sforăitoare a „dragostei de țară deci de strămoși”. Cît de penibil să-i auzi pe liberalii de azi fălindu-se cu faptele istorice ale liberalilor de mai an! Cît de penibil să le asculți, în acest cadru solemn, justificarea alianței contra naturii cu PSD-ul, sub lozinca imorală a „interesului național”. Care „interes național”? Singurul interes național după căderea regimului Dragnea ar fi fost împingerea PSD-ului spre cifre de minim electoral. Interesul lui Iohannis a prevalat și a făcut ca partidul toxic să fie propulsat la o putere pe care nu a deținut-o practic nici măcar pe vremea lui Iliescu, căci atunci exista măcar o opoziție politică și mai ales una civică. Da, sînt multiple crize prin preajmă, sîntem în cel mai mare pericol din 1990 încoace, lumea se schimbă într-un ritm imposibil de cuprins rațional de către un singur om. Criza mondială la nivelul leadership-ului vine și ea ca bomboana pe colivă. În acest context, retorica botoxului naționalist este și mai periculoasă.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

4 Comentarii  

  1. Aveti perfecta dreptate!Romania a devenit tara condusa si calcata in picioare de politicieni, magistrati, clanuri de interlopi , traficanti de droguri , o tara la care prostia, incompetenta si mai ales mita au ajuns la rang de lege.Iar daca astazi ar mai trai marele Caragiale cred ca sfatul lui catre tineri ar fi urmatorul : dragi mei fugiti, oriunde va fi mai bine ca aici.

  2. Desigur, există și alte definiții ale patriotismului decent, nu doar cea livrată de Caragiale, proprie întrucâtva viziunii de secol IX, însă aceasta corespunde iconografiei conservatoare din zilele noastre. De aceea vă înțeleg de ce v-ați oprit la acest exemplu. Eu unul nu pot achiesa la definiția maestrului, fie și numai pentru motivul că nu poate să-mi „fie țara sfântă și scumpă ca și mama mea”. Asta niciodată. Fiindcă nu pot și nici nu vreau! Orice echivalare cu propria-mi mamă mi se pare indecent, ipocrit și imoral. Și chiar Caragale a supralicitat, că nici el nu și-a iubit țara așa cum ne povățuiește. Iar pentru situația actuală, nu doar politicienii sunt de vină (mereu alții, niciodată noi), ci în anumită măsură fiecare dintre românașii care se plâng, care muncesc sau lenevesc, care scriu și/sau propovăduiesc. Nicio aluzie la Macedon Porcu, zis și „teodosnicul”…

  3. Tot stand cu nasul prin cuvinte si tot uitandu-mă la lume,aproape ca sunt convins ca decizia politică materializată in legi este cauza care ridica si coboară o natiune.Pană nu vom intelege,pe deplin,acest lucru nu ne vom face bine.Cel putin raportat la popoarele europene un exista unele mai dotate intelectual ca altele,ci educatia ne diferentiaza,care îsi are si ea izvorul,mai mare sau mai mic,tot in legi.Iar acestea,asa cum spunea Montesqieu,sunt produsul intretaierii formelor de relief,climei si religiei.La noi se adauga influenta din afară,care,asa cum a fost cea moscovită,a fost hotaratoare.Aproape ca a fost determinantă si încearcă si astazi sa erupă.Iar noi suntem precum populatia de la poalele Vezuviului!!!
    Sosoacă nu e „dilie”,joaca un rol,care racoreste,venind în intampinarea celor care cred ca administrarea unei tari se face batand cu pumnul in masă.Ea este,ca si celalat extremist,creatia media a celor care vor sa se eternizeze la putere.
    Parlamentul,”cetatea democratiei noastre”,fiind populat de foarte multe specimene,tinde sa devina o forma mare fara fond.Anonimatul in care sa desfasurat sedinta solemnă,dupa consumarea zilei nationale,a patra zi dupa Constitutie🤣, este o dovadă in plus.
    Cat priveste patria,autorul mai bine il cita pe Tudor Vladimirescu,care nu a fost scriitor,asa cum ar crede multi absolventi de tot felul de scoli,multe dintre ele aspirante la banescul statut de fabrici de diplome.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare