Este în mitologia oricărui șofer din România imaginea capacului de canal de pe șosea. Printr-o lege de adăugat decalogului lui Murphy, acesta nu este niciodată strict la nivelul asfaltului. Este fie mai sus, fie mai adîncit, zguduind mașina, tăind cauciucurile. În lumea politică, un astfel de capac de care se lovește toată lumea și trece mai departe fără să-l aducă la nivelul normal al carosabilului democratic este madama Șoșoacă. Faptul că nicio instituție îndrituită a statului nu reușește să o reducă pe această țață scandalagioaică la o comportare decentă arată, din nou, impotența acestui stat luat prizonier de o gașcă de turbulenți. Faptul că președintele Ucrainei, Zelenski, a fost nevoit să-și anuleze discursul din parlament (evitînd astfel cu eleganță să ne pună într-o situație absolut jenantă și răspunzînd la întrebările pe subiect cu o abilitate de adevărat om politic) pentru a evita un scandal arată iarăși degringolada noastră social-politică.
Întîmplarea care ne face de rușinea lumii (halal patriotism, nu?) îmi aduce aminte de una din 2018 cînd premierul de atunci al Japoniei a vizitat Bucureștiul, numai că în ajun premierul Tudose își dăduse demisia certîndu-se cu Dragnea și înaltul demnitar japonez a rămas cam singur, neavînd cu cine se întîlni. Cine are memorie, are și rușine. Cum să ai pretenții de a fi respectat pe plan internațional, de a-ți fi ascultate părerile, cînd derbedeismul intern și neputința de a-l combate sînt trăsături izbitoare? Să fim bine înțeleși: chestia asta nu are de-a face cu „libertatea de expresie”. Pentru că libertatea asta gingașă nu înseamnă libertatea de a face scandal în orice împrejurare. La fel a procedat și dl. Simion la deschiderea anului universitar, împărțind pliante propagandistice printre studenții la SNSPA.
Acum, dincolo de reacțiile exagerate de ambele părți, eu aș fi curios dacă a făcut cineva un sondaj printre studenții (și profesorii?) universității respective, cîți ar vota într-adevăr cu AUR? Și nu văd de ce extremismul de stînga al unora dintre cadre ar fi mai puțin blamabil decît scandalurile de dreapta ale lui Simion et comp. Nexul chestiunii e în altă parte: mare parte dintre „profesorii noștri de democrație” combat nu politici, ci teme, cum ar fi identitatea națională, istoria, familia normală, măsurile pro-nataliste și alte lucruri de acest fel. Este normal că această ignorare duce la acapararea temelor respective de către smintiți. Și apoi tot acești lideri de opinie se miră de urcarea în sondaje a acestora. Care, combinat cu cinismul incompetent al guvernării ce a distrus țara, poate duce la o dictatură oficializată. Abuzul prin care un guvern cu majoritate lejeră impune niște legi prin asumarea răspunderii parlamentare, șuntînd dezbaterea normală în legislativ, este clară dovadă de mare precaritate democratică, peste care s-a trecut prea ușor. Nu există niciun argument temeinic pentru asumarea răspunderii, act de situație specială, ceea ce acum nu e cazul. Pe de altă parte, toate măsurile luate, inclusiv cu pensiile speciale (pe care oficialii se încăpățînează să le numească eufemistic „de serviciu”), sînt apă de ploaie.
Trebuie spus simplu și răspicat: legal pensiile speciale nu pot fi retrase și nici diminuate! Privilegiocrația care conduce România nu face decît să se consolideze de la o lună la alta. Odată ce procesul a fost declanșat, cu ani în urmă, în indiferența generală (în primul rînd a Justiției), el nu mai poate fi curmat legal. Poate doar o impozitare cu 80-90% a sumelor din afara contributivității să fie o soluție. Dar nimeni nu poate și nu vrea să facă asta. Chiar, juridic poate deznoda cineva impasul: cum poate Curtea Constituțională judeca în această speță, de vreme ce este unul dintre principalii beneficiari ai sumelor respective, aflîndu-se într-un ditamai conflictul de interese? Nu vă faceți griji, pensia specială a d-lui Ciucă (bineînțeles că are!) scade dramatic de la 18.000 la 17.000 lei. Lunar. Iar magistrații se vor pensiona la 60 de ani cîndva prin 2062! Viață lungă să aveți, dragi alegători! În timp ce toate legile în speță, mi se pare mie, ca nespecialist, calcă articolul ăla constituțional care vorbește despre egalitatea cetățenilor. Cînd numești o lege specială, recunoști inegalitatea. Șoseaua noastră socio-politică e făcută mai mult din capace de canalizare decît din asfalt lin.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Despre pensiile speciale : trebuie modificată Constituția, suntem în anul 2023 iar Romănia funcționează având drept lege supremă o imbecilitate a anilor 1990.Despre statul romăn: din tot articolul dvs, unele afirmații nu sunt conforme cu realitatea dar este opinia autorului ,cea mai bună frază este cea în care afirmați, pe bună dreptate, că România este condusă de niște derbedei cu pretenții de politicieni.Nu cred că mai este ceva de comentat.
„Și nu văd de ce extremismul de stînga al unora dintre cadre ar fi mai puțin blamabil decît scandalurile de dreapta ale lui Simion et comp.”
Iată o frază aberantă care aruncă în derizoriu întreg restul articolului, pe fond, destul de în temă. Dar nu ajunge pentru o medie onorabilă. În rest, așteptăm să demonstrați, cu cîteva exemple punctuale, extremismele cadrelor SNSPA: liste de împușcabili propuse de aceste cadre, scandaluri abjecte ale cadrelor, ieșiri în decor șoșocești din partea cadrelor etc. Comparațiile absurde pe care le forțați frizînd ridicolul se încadrează perfect la definiția negaționismului whatabout-ist, provenind din aceleași nisipuri mișcătoare ale melanjului ideologic exhibiționist din categoria „da, dar”…
Multele capace,peste nivelul carosabilului,au fost odată.Astazi,cele noi sunt sub nivelul acestuia,desi s-au montat cu cateva zile înainte de turnarea asfaltului.Asa se face ca la noi ALINIEREA este o chestiune doar pe hartie.Si la intelectuali e la fel.Se învart în fraze atent lustruite si se pierd în neantul inactiunii.