Editorial. TOTUL E ALTFEL

Cîteva propuneri mai altfel pentru reducerea violenței în școli. Pornesc de la ceea ce s-a spus în Franța cu ocazia manifestațiilor turbulente de săptămîna trecută: violența începe în minți, asupra minților trebuie lucrat! Orice altă măsură fără aceasta rămîne un paliativ, o sarcină bifată, fără nicio eficiență, dacă nu vrem să introducem în fiecare școală controale și scanere ca la aeroport. Ergo: trebuie începută lupta din familie și din școală. E o ironie lugubră că parlamentul discută chiar în aceste zile „legea uniformelor”. Vă dați seama, dacă ar fi avut uniforme, băieții ăia ar fi stat cuminți în bancă, cu mînuțele la spate, nu ar fi umblat cu macete să-și măcelărească colegii? Hăul amețitor care desparte gîndirea aleșilor noștri de realitatea socială și istorică e devoalat perfect de această împrejurare.

Așadar:

• Reinstituiți respectul față de profesor ca deținător al puterii cunoașterii. Deci și ierarhia cunoașterii.
• Terminați cu prostia că învățarea este un joc perpetuu, care trebuie să fie „distractiv”, „să atragă elevii”. Induceți ideea de muncă – grea -, meritocrație și bucurie a cunoașterii. Implicație: ridicați mult ștacheta exigențelor la examene. Urmați modelul țărilor din Estul îndepărtat, dacă tot sunteți în căutare de modele.
• Renunțați la ideea că informatizarea rezolvă problemele din învățămînt. E chiar dimpotrivă (asta implică firește un eseu aparte). Blochează dezvoltarea intelectuală.
• Umanizați învățămîntul, adică sporiți numărul de ore la științele umane și dați-le un conținut uman. Prietenii știu de ce. Încurajați pe toate căile lectura!
• Renunțați la ideea că elevul trebuie să stea în centrul procesului de învățămînt, făcînd din el un mic zeu intangibil căruia trebuie să îi aducem zilnic ofrande. E o „axiomă” pedagogică perfect găunoasă care, iată, produce neîncetat dezastre, pretutindeni. Așezați în centrul acestui proces valorile tari: cinstea, onoarea, respectul celuilalt, cultul pentru lucrul bine făcut etc.
• Temperați individualismul egoist al „omului recent”, „realizarea de sine” ca ideal absolut al individului prin introducerea idealului binelui comun.
• Legat de asta, eliminați multe din miturile pernicioase ale „parentingului modern”, ca să nu ne mai plîngem că vin copiii absolut needucați din familie.
• Apropo: nu mai vorbiți de „șapte ani de-acasă”, acum copilul „intră la stat” de pe la trei ani.
• Propuneți ca model omul care știe să facă ceva concret, și să facă bine. Nu făptura de fum fără consistență a influencerului.
• Reglementați vînzarea armelor albe, așa zis „de vînătoare”, se găsesc la orice mall tarabe de profil.
• Interziceți jocurile online „cu împușcături” nu numai pentru minori, ce-ar fi să le interziceți de tot? Intermezzo narativ: prima oară cînd m-am întîlnit cu această problemă, cred că au trecut mai bine de 25 de ani de atunci, calculatoarele erau la început. Îmi povestește o mamă îngrozită: pleacă familia undeva cu mașina și fiul, în primele clase, strigă la taică-su de cîte depășesc o altă mașină: „calcă-l! calcă-l”. Ștergerea graniței dintre realitate și jocul virtual e în stare nudă în această poveste, și ea e ilustrată și de cazul atacurilor recente. Și pe vremea aceea nu existau încă rețelele sociale…
• Luați măsuri adevărate pentru scoaterea drogurilor din școli. Combateți cu adevărat vînzarea alcoolului și tutunului la minori.
• Luați măsuri radicale împotriva tezelor de licență și doctorat plagiate, a celor care se dau drept autori și a celor care le girează. Nu are legătură cu violența în școli? Eu zic că are.
• Reduceți violența de orice fel, de peste tot: de la televiziuni, din presă, din textele cîntărilor promovate entuziast la celebre festivaluri, din tribunele stadioanelor. Din viața politică.
• Construiți un proiect de țară. Să știm de ce fel de om vom avea nevoie în următoarele decenii. Sau subom?
• Moderați mitul actual a libertății totale, anarhice cu etica și educația severă (subliniat) a responsabilității.
• Combateți radical corupția, formă insidioasă și acută și generală de violență.
• Încurajați peste tot competența împotriva fatidicului „merge și-așa”.

„Dacă toate astea fi-vor învăţate,/ Restul o să vina de la sine-apoi” (Labiș).

Acum, că ați rîs destul îmi îngăduiți să semnez:
Don Quijote?

Pentru conformitate, profesor Christian Crăciun