EDITORIAL. Lovitura

Ceea ce mă stupefiază în contextul actual din România (cu siguranță unul dintre cele mai dificile din ultimele decenii) nu sînt nici călătoriile de lux ale politicienilor și membrului CCR spre Mykonos, nici salariile incredibile ale unor șefi de agenții guvernamentale (bravo, Oana Gheorghiu! Socotiți câți ani munciți dvs pentru 30.000 euro, nu avea dreptate Bolojan? – ultima cifră pe care am găsit-o în fugă este că președintele Franței, Emmanuel Macron, are un salariu net doar de vreo 12.000 euro. Fain, nu?), nici ascensiunea politică și mediatică a idioților, nici aberațiile din justiție, nici modul jalnic în care a fost „săltat” Georgescu, nici ciorapii președintelui, nici amestecul puterilor străine în lovitura de stat (căci asta a fost, ce să ne mai pitim după plop) de la moțiune, nici… Nu: a fost cantitatea incredibilă de comentarii și analize și critici la numirea lui Siegfried Mureșan pentru a forma noul guvern. Au început să-i numere voturile, calitățile și, mai ales, defectele, să-i scormonească biografia, omițînd lucrul cel mai orbitor dintre toate: în actualul context, Mureșan este cea mai bună soluție pentru România! Și singura europeană, ca să dau glas sloganului politic la zi. Diferența dintre Siegfried și verbozitatea nulă și apoasă a lui Grindeanu e cea dintre Mont Blanc și Munții Măcinului. Din ce abis de ineficiență mentală și ticăloșie s-o fi ivit propunerea aia ca dl. Mureșan să-și dea demisia din Parlamentul European? Iar mantra analiștilor cu PSD partid pro-european… a se scuti, e doar un partid ghidat de pe vremea lui Iliescu de îndemnul soției lui Ghiță, polițaiul din O scrisoare pierdută: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Oamenii s-au prins că de la UE vin banii (mulți, mulți!) și atunci aplică ferm principiul: zi ca ei și fă ca tine. Adică, precum „europenii” xenofobi gen Olguța, Peiu, Manda. Asta e toată spoiala lor de „europenism”, restul e corupție & incultură & cinism. După ce cădem de acord asupra acestor premise, putem discuta despre greșelile lui Siegfried.

Provocator este că, cei care se plîng de criza politică – în frunte cu președintele țării și PSD-ul (AUR rînjește hîd, ei au numai de cîștigat) – sînt tocmai cei care au provocat-o. Mulți mă vor acuza că am folosit forțat expresia lovitură de stat. Nu cred, și voi continua să susțin că președintele ar fi putut opri dezastrul, dacă nu ar fi avut atît de multă încredere în capacitățile sale calculatoristice și în PSD. În PSD nu poți avea încredere! Complicata afacere ieșită la iveală în ultimele zile cu Grindeanu, Bogdan Ivan, MAGA, Romgaz etc. arată din nou cît de simple sînt lucrurile. Din cauza cui nu ajung pensiile și se prăbușesc micile afaceri. Asigur că rostul zecilor de ore de comentarii serale de pe la televiziuni este să acopere toată această realitate cu o ceață deasă. Dl. Mureșan a fost foarte activ în această săptămînă și foarte convingător, chiar acolo unde, personal, nu-mi plac numirile lui, în domeniile unde cît de cît mă pricep: învățămînt, cultură. Nu înțeleg de ce a pus în capul listei chestia cu poliția șamd. Dar astea sînt detalii, ideea centrală rămîne cea enunțată: că e singura soluție pozitivă pentru noi și pentru Europa. Eu unul, alta realistă nu văd. Acum: la ora cînd scriu, șansele de a trece guvernul sînt desigur ca și inexistente. Mai avem de băut multă sare amară. Audierile care au început vor fi din nou, cum au fost mereu, o jalnică parodie a democrației, în urma căreia îți vine să părăsești degrabă țara. Pînă nu închid ăștia granițele și scot iar elevii la cules porumbul. Vi se pare imposibil? Nimic nu este azi mai probabil decît imposibilul. Aproape că au introdus și uniforma (una din cele mai ciuce idei care s-au ivit din neîncrețitele creiere ale parlamentului nostru –  cine l-a auzit pe Daniel Zamfir „explicînd” ce beneficii are uniforma, sau pe alt senator AUR vorbind despre „plus valoarea pe care uniforma o aduce copiilor” înțelege ce spun; nu s-a dat atenție amănuntului că legea prevede și „ecuson”, fostul număr matricol de lagăr – acum neo-socialist). Sau stupiditatea comică și sinistră aacelei comisii care cică analizează întîlnirea dintre Bolojan și Simina Tănăsescu. Disperarea este că ne pierdem vremea, și viața, cu astfel de nimicuri, în vreme ce chestiile cu adevărat importante trec pe lîngă noi, și prin noi, și ne macină. Ne distrug nervii. România e o țară psihotică, lucru pentru care mulțumim din inimă partidelor. Șansele României de a scăpa din acest clinci istoric sînt egale cu cele de a cîștiga potul maxim la loterie fără să joci. Dl. Siegfried Mureșan a făcut ceea ce trebuie. Sub regimul d-lui președinte Georgescu o să ne aducem aminte de el cu nostalgie și disperare.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN