Editorial. CRIZA

România face în ultimul an ceea ce-i place mai mult să facă: șade! Nimic nu mișcă. Nu sînt cuvinte destule pentru a descrie consecințele catastrofale, pe termen (foarte) lung, într-o vreme în care este evident că istoria se pregătește să o ia pe alte căi, și este foarte important cam pe unde te situezi, și toți se mișcă foarte repede pentru a ocupa locurile din față. PSD-iștii, de conivență cu președintele (dar nu neapărat din aceleași interese), au blocat țara (ajutați generos de justiție și CCR) în modul cel mai nedemocratic, pentru că la ora actuală tabloul politic nu mai corespunde deloc cu cel survenit după precedentele alegeri. Populația, societatea civilă, presa sînt paralizate. Ceea ce le-a stricat planurile după lovitura de stat (căci asta a fost în esență) a suspendării guvernului, cum analizam mai apăsat și în precedentul articol, a fost rezistența lui Bolojan. Încruntatul a tăiat în carne vie, fără anestezie, dar a readus pacientul economic la viață după ce predecesorii îi luaseră tot oxigenul bugetar (mereu mă văd nevoit să apelez la metafore medicale, sînt cele mai sugestive). Nu mai e vorba de confruntări între partide: acum cer demisia deja demisului Bolojan, pentru că el e piedica în calea unor inavuabile compromisuri. Această reducere la persoane este fatală democrației, care trebuie să fie instituțională.
E foarte limpede că un scop tot și-au împlinit puciștii constituționali: în mod legic imaginea lui Bolojan și a liberalilor non-pesedizați s-a erodat grav: toți și-au dat mîna ca să reușească asta. Încep să cred că anticipatele ar fi într-adevăr o soluție mai bună decît această stagnare și dat la țurloaie pe sub masă. De altfel, jocurile par a se face în această direcție. Rolul președintelui este misterios aici, deși ar trebuie să fie clar ca lumina zilei într-o democrație funcțională. Politologii „de bine” l-au acuzat de cele mai bizare chestii: că se duce la biserică, sau că vorbește de naționalism luminat sau că vrea să-și facă partid (despre care o comentatoare știe deja pertinent că va fi oleacă fascist, e ca și cum ai zice că știi sexul copilului înainte ca spermatozoidul să întîlnească ovulul). Nu astea sînt defectele majore ale d-lui Nicușor Dan, ci incapacitatea de a tranșa. Subliniez verbul ăsta, pentru că asta înseamnă, la originea sa elină, cuvîntul krisis, de unde provine al nostru criză. Criza este etimologic o despicare, o despărțire a grîului de neghină, cum ne va învăța Evanghelia. Dl. președinte confundă rolul de mediator cu indecizia, stagnarea, băltirea, amînarea (nu procastinarea, pentru Dumnezeul limbii române!). Nu-l pot ierta pentru că a avut la îndemînă mijloace legale, politice, o fereastră de oportunitate potrivită ca, imediat după preluarea Cotroceniului, să îngrădească puterea mafiei pesedizate, implicit a AUR. Nu a făcut-o, el știe de ce, și acum băieții înaintează încet dar sigur, preiau tranșee după tranșee, instituție după instituție. Sînt mai setoși de sînge ca niciodată. Ultimele capturi: radioul și televiziunea naționale. De aceea anticipatele devin singura soluție cinstită, paradoxal, chiar dacă vor cîștiga detașat (nu așa de grav cum arată unele sondaje la zi) troglodiții. În general să observați că mă feresc să folosesc etichete de gen suveranist, naționalist, antieuropean și alte asemenea scatoalce care țin loc de dezbatere de idei, nu cred că x care înjură vîrtos BOR și tace la fel de vîrtos despre protestanți sau ultimul discurs al Sanctității Sale e mai european decît cutare susținător primitiv georgist. Ne trebuie doar străvechea (scuzați, e prohibit tot ceea ce e vechi) virtute a discernămîntului (care, apropo, tot de criză ține). Pur și simplu criteriile sînt altele.
Din cîte se poate lucid prevedea, criza prin care trecem e apă de lavandă pe lîngă ce ne așteaptă. Uitați, că asta nu se arată la televiziuni și în niciun caz în relație cu ceea ce se în România: săptămîna trecută, CEO Anthropic, Deo Amodei, a lansat un avertisment – sprijinit repede și de alți lideri din domeniul IA – că în aproximativ un deceniu IA va putea distruge omenirea dacă nu se iau măsuri hotărîte de frînare a dezvoltării, cît se mai poate. Asta este într-adevăr o problemă importantă, nu măscările pe care le spune Grindeanu cu aerul de mare panseur politic. Apropo, să vă mai dau o știre de la celălalt capăt (nu cap!) al umanității: aflăm cu nețărmurită bucurie că Tîrgul de Crăciun din Craiova Olguței se deschide deja pe 14 noiembrie (?!) Măsurați distanța? Cînd apelul lui Bolojan la moderarea cheltuirii banului public a fost făcut ca un apel la conștiințe, toți capii mafiei, în frunte cu Olguța au rîs de el. Întreb și eu un contabil onest: cît s-ar fi economist la nivel național dacă n-am fi pus beculețe vreo două ierni? PSD-ul e specializat în oferirea de circ ieftin (dar care costă tare scump) și acuzarea celorlalți că nu oferă pîine. Promit să dedic un material viitor problemei testelor PISA care explică multe dintre cele de mai sus la rădăcină. Și care unește, neașteptat, chestiunile de mai sus: inteligența artificială și ticăloșia/ prostia autohtonă naturală.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN