Un Bubico câmpinean

Cunosc o doamnă care a revenit în Câmpina după o lungă perioadă petrecută în Spania, în celebrul oraş pentru săbiile lui – Toledo. Foarte grea i-a fost, în perioada spaniolă, despărţirea de câinele ei, un cocker negru, deosebit de inteligent, aproape umanizat, pe care l-a lăsat în grija unor cunoscuţi, trimiţând lunar o sumă importantă pentru întreţinerea lui. Fiind foarte legat de stăpâna sa, Paco nu a supravieţuit despărţirii multă vreme. Rămasă cu nostalgia acestui prieten devenit un membru important al familiei, d-na D. s-a bucurat enorm când fiul ei, stabilit in Italia, la San Remo, a adoptat un caniche pitic, cu blana numai cârlioţi negri ca de astrahan şi cu un nume luat din mitologia greacă – Hermes. 

Venit în vizită la Câmpina cu familia lui italiană, Hermes era plimbat în fiecare seară pe bulevard de d-na D. Într-o seară, în timpul unei astfel de plimbări, stăpâna a primit un telefon prin care era invitată la inagurarea unei terase amenajată pe acoperişul unui bloc de pe B-dul Carol I, unde pe vremuri funcţiona librăria Casa Cărţii. Ajunsă pe terasă, unde o aşteptau deja mai mulţi musafiri, doamna D. a avut nefericita idee să-i dea drumul lui Hermes din lesă. În câteva secunde, micuţul năzdrăvan a făcut un salt peste balustradă şi a aterizat pe acoperişul blocului vecin, lipit de cel de pe care sărise. Disperată, aproape isterizată de drama pe care o întrezărea, stăpâna era gata să-l urmeze pentru a-l salva, fiind cu greu reţinută de gazdă.  Aplecată peste balustradă, doamna D. îşi striga cu disperare căţelul, pe care îl avea în custodie, doar-doar l-ar face printr-o minune să revină. Neavând însă aripi la picioare ca mitologicul Hermes, acesta nu avea cum să zboare înapoi. Stimabila doamnă, care este în general o persoană echilibrată, uneori chiar dură cu cei care o necăjesc, îşi pierduse total cumpătul, până când cineva a sugerat să sune la 112. Zis şi făcut! Apelul a fost dirijat de la Ploieşti spre unitatea de pompieri din Câmpina, care a trimis rapid o echipă de intervenţie. 

Graţie unui tânăr pompier foarte curajos, nu a fost nevoie să se desfăşoare scara până la nivelul etajului 4. Ca un adevărat alpinist, acesta a coborat de pe terasă pe acoperişul foarte înclinat, i-a pus lesa acestui Bubico mai norocos decât cel din trenul lui Caragiale şi cu el în braţe a escaladat zidul, revenind pe terasă. Spre cinstea lui, a refuzat o recompensă generoasă, pe care fericita doamnă, scăpată de necaz, i-a oferit-o, motivând că ei, pompierii, „nu salvează vieţi pentru bani”. 

Alin CIUPALĂ