CHONDRIAX: De la un jam session la una dintre cele mai cunoscute trupe rock din Câmpina

Viața culturală a municipiului Câmpina s-a îmbunătățit semnificativ, inclusiv pe palierul muzicii rock, mai multe trupe formate, în general, din tineri făcându-și simțită prezența la diferite evenimente și lansând chiar piese originale.
Trupa Chondriax este una dintre cele mai longevive formații din noul val al rockului câmpinean, tinerii artiști impresionând, în ultima vreme, publicul, în special prin calitatea reprezentațiilor live.
Solistul și fondatorul trupei Chondriax, David Istrate, ne-a oferit un interviu în care povestește despre începuturile trupei, despre formula actuală, despre melodiile originale, dar și despre planurile de viitor.

– Cum a luat naștere proiectul Chondriax?
– Undeva prin iulie 2022 am primit un mesaj de la un băiat, un fost toboșar. M-a văzut pe Instagram cu chitara și m-a întrebat dacă aș vrea să ne vedem la un jam session, să cântăm. Am văzut că fuzionăm super bine și mi-a venit ideea: «Aș putea să fac o trupă!». Problema era că eram doar noi doi, eu cu chitara și el la tobe.
Am decis atunci să ne înscriem la un concurs de talente organizat în Câmpina. Am găsit un prieten mai vechi care cocheta cu vocea; nu cânta el extraordinar de bine, dar am zis să încercăm. L-am chemat, am pregătit o piesă de la Metallica, ne-am dus acolo, am cântat și am luat locul doi. Cu solistul respectiv nu am mai colaborat după aceea, iar la o repetiție, tot dintr-o prostie, am zis: «Hai să încerc eu!». M-am pus la microfon, am văzut că iese și că se potrivește pe stilul de muzică pe care îl cântam. După aceea, am zis că ne trebuie și un basist. Mi-am chemat un prieten despre care știam că mai cântă la chitară, l-am pus să-și cumpere bas și ne-am trezit că ni se promisese o cântare la Serbările Toamnei, aici, în oraș. Asta se întâmpla în 2022. Nu aveam nicio oră de canto, dar, pentru că aveam promisă acea cântare, automat trebuia să pregătim ceva mai profesionist față de ce făcusem la concursul de talente. Am pregătit tot un set de Metallica, cu mine la voce. Am început să mă antrenez, să dibuiesc piesele cât de cât. Am avut mari emoții, fiindcă nu mai cântasem niciodată cu vocea în public. Am cântat acolo, a fost super fain și, ușor-ușor, au început să vină și alte concerte, cum a fost ediția din 2022 a Festivalului Tineretului din Câmpina.

– Cum ați ajuns la prima formulă stabilă a trupei?
– Am schimbat basistul, apoi pe la începutul lui 2023, am zis că ne trebuie o vocalistă. Am invitat-o pe Livia Pisăliță și am început să cântăm cu ea. În timp, s-a schimbat și băiatul de la tobe, a venit altcineva și am cântat în formula asta din ianuarie până prin vara lui 2023. În perioada asta – în care eram eu, Darius la bas, Luca la tobe și Livia la voce – am scos prima noastră piesă – „Night Time”. A fost ceva complet nou în Câmpina: o trupă de puști de 14-15 ani care să scoată o piesă pe stilul ăla. Chestia asta i-a impactat pe tinerii din oraș care ascultau genul ăsta de muzică și i-a făcut să ciulească urechile. După ce am scos piesa, lumea a început să fie atentă la noi și au apărut cântări prin Câmpina.
Am avut un concert live cu Livia, Luca și Darius și ce a fost în seara aia acolo… a fost ceva super tare! Eram o trupă de copii și ne gândiserăm să lipim afișe prin oraș pentru promovare. Nu mă așteptam să vină multă lume, dar am zis să încercăm. Când ne-am dus să cântăm, localul a fost plin ochi! Nu mai aveau loc înăuntru, așa că au deschis geamurile de la terasă ca să poată sta lumea și afară. A fost ceva senzațional.
– Cum a evoluat Chondriax și ce schimbări au mai intervenit în componență ?
– Au mai urmat concerte prin București și prin Câmpina, la diverse evenimente, apoi am scos a doua piesă. A fost o melodie mai de suflet, pe care am scris-o într-o seară. Piesa se numește „Just Love”, este cu Livia la voce și am lansat-o undeva în iunie 2023.
Au mai urmat niște concerte prin București, iar după aceea Livia n-a mai colaborat cu noi, axându-se pe proiectele ei. Atunci a venit Naomi Prie la voce, alături de care am avut câteva concerte în perioada următoare. Am cântat la Sinaia Forever și prin București, în Club True.
Cântam cu Naomi, combinam stilurile, o mai aduceam și pe Livia ca invitată, făceam tot felul de chestii care nu prea se mai făcuseră în Câmpina, din ce am văzut și din ce mi s-a spus. Asta a atras privirile asupra noastră.
– Care a fost cel mai dificil moment prin care a trecut trupa și cum ai reușit să mergi mai departe?
– Pentru toți, dar în special pentru mine, proiectul Chondriax este lucrul în care am investit cel mai mult timp. Ne mulțumea enorm faptul că lumea ne privea, ne aprecia și primeam complimente. Asta ne-a dat un boost uriaș de energie și încredere să continuăm. Ulterior, Naomi s-a axat și ea pe cariera solo, așa că am ajuns eu din nou vocalist. Asta se întâmpla deja prin ianuarie 2024. Am continuat o perioadă cu Luca și Darius, dar mai târziu și ei s-au concentrat pe treburile lor, așa că a trebuit să găsesc doi membri noi.
A fost o perioadă în care am simțit că proiectul îmi scapă din mâini și că nu mai am ce să fac. A fost cel mai dificil moment din toată istoria Chondriax: rămăsesem singur. Singurul care mi-a fost alături a fost Mihnea Turi, prietenul meu cel mai bun. El ne este și sunetist, m-a ajutat de fiecare dată și a fost lângă mine în cele mai grele momente, lucru pentru care îi mulțumesc foarte mult. Eram dărâmat, dar mi-am spus: «La cât timp am investit în proiectul ăsta și cât m-am consumat, nu are sens să-l opresc aici». Am luptat și am tras cu dinții atât de mult, încât i-am găsit pe Mircea și pe David, care sunt și în momentul de față în trupă. De aici a pornit noua formulă Chondriax – cred că versiunea 2.0 sau 3.0, versiunea finală, cel puțin așa sper în momentul de față.
– Care sunt piesele tale favorite dintre cele lansate până acum?
– Dacă ar fi să fac un Top 3, ar arăta așa: Night Time, fiind prima piesă lansată, ocupă un loc special în sufletul meu; este «copilul meu». Battle Angels (Solo) este o piesă de șase minute care spune povestea îngerilor din război, care, în realitate, sunt soldații. Versurile sunt inspirate din istorie, în special din Al Doilea Război Mondial și debarcarea din Normandia. M-am gândit la acei soldați tineri care au coborât din bărci și au fost loviți imediat de un glonț sau o bombă, fără a apuca măcar să lupte. A treia este Teach Me How to Love, o piesă de șase minute în care am pus mult suflet. Am scris-o când aveam în jur de 16 ani. Nu pot spune o poveste în doar două minute; ca să exprim tot ce am pe suflet, o piesă trebuie să aibă minimum cinci minute. Mențiuni onorabile ar mai fi și Crack of Dawn, o piesă foarte metal lansată anul acesta, unde mi-am descărcat furia și diverse stări, și One in Heaven, de pe albumul Battle Angels.

– Pe lângă compozițiile proprii, cântați și coveruri?
– Da, cântăm și coveruri. De când suntem în această formulă, ne-am stabilit niște criterii clare. Le alegem în funcție de cât de rock sau hard sunt și de reacția pe care o anticipăm din partea publicului. Locul și oamenii cărora ne adresăm contează extrem de mult. Simțim că unele piese nu se potrivesc într-un anumit context, dar merg perfect în altul. Playlisturile le realizăm, în general, doar eu și toboșarul, David Chirilă. După ce terminăm repetiția și trecem prin tot repertoriul, rămânem pe canapeaua din sală și punem ideile cap la cap.
Ordinea melodiilor este esențială: trebuie să intrăm în forță, apoi să temperăm atmosfera cu baladele noastre, unde ne exprimăm vulnerabilitatea și sentimentele, iar la final să încheiem tot în forță, pentru ca publicul să rămână cu un efect de «oh my God!».
De asemenea, alegem coverurile astfel încât să se muleze pe stilul nostru interpretativ – atât la voce, cât și la chitară sau tobe. Fiecare dintre noi are un stil radical diferit de abordare muzicală, însă, când ne întâlnim, fuziunea este extrem de reușită.
– Ce planuri de viitor ai?
– Pe lângă trupă, am și un proiect solo sub numele meu, David Istrate, disponibil pe toate platformele de streaming (Spotify, Apple Music etc.). Nu îl consider un proiect secundar, ci tot un pilon principal. Acolo adun piesele care îmi satisfac anumite preferințe de gen muzical, teme lirice și trăiri personale.
Am lansat deja un album/ EP numit Battle Angels, compus în mare parte acum trei ani, în vechea formulă a trupei, dar care a prins viață în varianta solo. Când simt nevoia să creez o piesă, sunt doar eu cu ea și o modelez exact așa cum îmi place.
Proiectul solo merge foarte bine. Mă promovez mult pe Tik Tok, unde fac live-uri aproape săptămânal, adunând sute de oameni. Prin această platformă mi-am format și o comunitate de elevi, deoarece predau ore de chitară atât fizic, cât și online. Am în jur de 15-20 de elevi săptămânal, din toate colțurile țării și chiar din Belgia. Profit de ocazie să spun că oricine este interesat de ore de chitară îmi poate lăsa un mesaj.
Pe viitor, cu trupa ne dorim să înregistrăm materiale noi și să avem cât mai multe concerte. Vrem să arătăm lumii ce putem, să transmitem energia noastră și să primim feedback, indiferent dacă este bun sau rău. Acceptăm orice sfat. Ne dorim să rămânem închegați în această formulă și să facem treabă de zece ori mai bine decât până acum.

Felix PRECUP