– cu o piesă adusă de la Teatrul Naţional Bucureşti –
Aşa cum v-am informat cu o lună în urmă, omul de afaceri câmpinean şi un împătimit al teatrului, Adrian Dochia, marele maestru al scenei româneşti Mircea Albulescu şi actorul şi regizorul Dan Tudor au fondat Asociaţia Culturală “Teatrul Proiect” Câmpina, care a înfiinţat în oraşul nostru teatrul profesionist cu acelaşi nume. Săptămâna trecută, în Sala “Constantin Radu” a Casei de Cultură, a avut loc o întâlnire a unui grup de actori ai Teatrului Naţional Bucureşti cu mai mulţi localnici înfioraţi de dragostea de teatru. Printre cei care au luat cuvântul s-au remarcat maestrul Mircea Albulescu (preşedintele Asociaţiei Culturale “Teatrul Proiect” Câmpina), Dan Tudor (vicepreşedintele asociaţiei) şi secretarul ei executiv, Adrian Dochia. Dintre actorii bucureşteni care au fost prezenţi la eveniment şi susţin proiectul teatrului câmpinean, am vrea să-i amintim rapid pe Monica Davidescu (fiică a meleagurilor câmpinene), Ileana Stana Ionescu, Marius Bodochi, Ovidiu Cuncea, oprindu-ne aici cu această enumerare, limitată de puţinătatea spaţiului editorial.
Aşa cum Teatrul Proiect Buzău are o colaborare cu Teatrul “Constantin Nottara” din Capitală, Teatrul Proiect Câmpina îşi va desfăşura activitatea colaborând cu Teatrul Naţional Bucureşti, unde sunt angajaţi Mircea Albulescu, Dan Tudor şi toţi actorii bucureşteni prezenţi la întâlnirea amintită. Dan Tudor a făcut câteva mărturisiri audienţei, din care cei prezenţi au înţeles că teatrul profesionist nou creat vine în întâmpinarea localnicilor care doresc să vadă la Câmpina spectacole teatrale de calitate. “Eu, dacă m-am băgat în chestia asta şi am renunţat la o parte din timpul în care aş fi repetat la Teatrul Naţional (la fel ca şi colegii mei), este pentru că vreau să particip la acest proiect ambiţios, performant, cu care municipalitatea şi locuitorii acestui oraş să se mândrească”, consideră Dan Tudor.
Teatrul proiect este o formă modernă de a face teatru (răspândită în Occident, şi care a cucerit teren, din ce în ce mai mult, şi la noi în ţară), prin care un teatru profesionist (dar în care pot fi colaboratori şi actori amatori), funcţionează pe baza unor proiecte, fiecare dintre acestea contituind o piesă de teatru montată în regie proprie. Din sponsorizări şi din banii încasaţi pe biletele vândute, se plătesc regizorii, actorii şi toţi cei care contribuie la punerea în scenă a piesei respective. Până la popularizarea existenţei Teatrului Proiect Câmpina şi realizarea de către acesta a unor montări de piese de teatru, se vor aduce la Câmpina, contra cost, câteva dintre piesele jucate la Naţionalul bucureştean, în regia lui Dan Tudor. Prima dintre acestea se numeşte “Molto, gran’ impressione într-o soarea la teatru” (scenariu de Romulus Vulpescu, după texte de Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali), şi va fi prezentată publicului câmpinean pe scena Casei de Cultură, în data de 16 ianuarie 2012, când se poate spune că, într-un mod sui-generis, Teatrul Proiect Câmpina îşi începe activitatea. O impresie deosebită a lăsat publicului prezent alocuţiunea lui Mircea Albulescu, un discurs pe cât de simplu exprimat, pe atât de bogat în înţelesuri şi învăţăminte, din care vă prezentăm, în continuare, cele mai importante pasaje.
“Nu voi povesti amintiri din copilărie, nici câte femei am încălecat. Bunii mei, cei dintre dumneavoastră care aveţi copii, fiecare dintre voi ştie picătura de transpiraţie rece care i-a călătorit fruntea cand a păstorit apariţia acestei minuni: copilul. La mine s-a întâmplat asta, mărturisesc, acum 43 de ani, când el, Matei (aşa-l cheamă), a venit pe lume. Şi mi-am zis atunci: iată momentul când pot să mă mângâi, pentru că sunt capabil să mai încep o viaţă. Ceea ce noi încercăm să facem astăzi – noi şi dumneavoastră (nu noi, pe de o parte, şi dumneavoastră, pe de altă parte), este acest minunat vis, această minunată minune: să avem, de astă-seară, un minunat copil în Câmpina, teatrul nostru şi al vostru. Mă uit pe peretele din faţa mea şi văd un afiş pe care scrie Teatrul Proiect Câmpina, teatrul oraşului tău. E important şi ar fi foarte bine ca fiecare oraş să aibă teatrul său. Pentru cultura românească este nevoie de picul de transpiraţie al fiecăruia dintre noi. Nu vă chem să ne fie uşor. Nu vă chem să ne distrăm. Poate uneori să ne placă. Dar asta trebuie neapărat să aibă în spate o sfântă credinţă şi o deschidere către efort; dacă nu chiar către sacrificiu. Nimic pe lumea asta nu se face uşor. Darămite un teatru. Haideţi împreună. Vă mulţumesc.”
Teatrul proiect este o formă modernă de a face teatru (răspândită în Occident, şi care a cucerit teren, din ce în ce mai mult, şi la noi în ţară), prin care un teatru profesionist (dar în care pot fi colaboratori şi actori amatori), funcţionează pe baza unor proiecte, fiecare dintre acestea contituind o piesă de teatru montată în regie proprie. Din sponsorizări şi din banii încasaţi pe biletele vândute, se plătesc regizorii, actorii şi toţi cei care contribuie la punerea în scenă a piesei respective. Până la popularizarea existenţei Teatrului Proiect Câmpina şi realizarea de către acesta a unor montări de piese de teatru, se vor aduce la Câmpina, contra cost, câteva dintre piesele jucate la Naţionalul bucureştean, în regia lui Dan Tudor. Prima dintre acestea se numeşte “Molto, gran’ impressione într-o soarea la teatru” (scenariu de Romulus Vulpescu, după texte de Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali), şi va fi prezentată publicului câmpinean pe scena Casei de Cultură, în data de 16 ianuarie 2012, când se poate spune că, într-un mod sui-generis, Teatrul Proiect Câmpina îşi începe activitatea. O impresie deosebită a lăsat publicului prezent alocuţiunea lui Mircea Albulescu, un discurs pe cât de simplu exprimat, pe atât de bogat în înţelesuri şi învăţăminte, din care vă prezentăm, în continuare, cele mai importante pasaje.
“Nu voi povesti amintiri din copilărie, nici câte femei am încălecat. Bunii mei, cei dintre dumneavoastră care aveţi copii, fiecare dintre voi ştie picătura de transpiraţie rece care i-a călătorit fruntea cand a păstorit apariţia acestei minuni: copilul. La mine s-a întâmplat asta, mărturisesc, acum 43 de ani, când el, Matei (aşa-l cheamă), a venit pe lume. Şi mi-am zis atunci: iată momentul când pot să mă mângâi, pentru că sunt capabil să mai încep o viaţă. Ceea ce noi încercăm să facem astăzi – noi şi dumneavoastră (nu noi, pe de o parte, şi dumneavoastră, pe de altă parte), este acest minunat vis, această minunată minune: să avem, de astă-seară, un minunat copil în Câmpina, teatrul nostru şi al vostru. Mă uit pe peretele din faţa mea şi văd un afiş pe care scrie Teatrul Proiect Câmpina, teatrul oraşului tău. E important şi ar fi foarte bine ca fiecare oraş să aibă teatrul său. Pentru cultura românească este nevoie de picul de transpiraţie al fiecăruia dintre noi. Nu vă chem să ne fie uşor. Nu vă chem să ne distrăm. Poate uneori să ne placă. Dar asta trebuie neapărat să aibă în spate o sfântă credinţă şi o deschidere către efort; dacă nu chiar către sacrificiu. Nimic pe lumea asta nu se face uşor. Darămite un teatru. Haideţi împreună. Vă mulţumesc.”
