Revenim la epoca demolărilor comuniste!

„HASDEU”, DÂRÂMAT DE-O FÂNTÂNĂ!

Vreme de vreo zece ani am admirat bustul savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, capodoperă a sculptorului Alfred Dumitriu, amplasat în mijlocul parcului din centrul Câmpinei, tangenat la trotuarul Bulevardului Carol I, între sediul BCR şi platforma cu statuia Soldatului Necunoscut. De fiecare dată, lucrarea – de o sinteză artistică genială – mi-a pus probleme de estetică, încercând să desluşesc raporturi şi proporţii, precum şi motivaţiile care au determinat imaginaţia originalului artist plastic al municipiului. Soclul, negreşit, deruta privirea datorită disproporţiei, dar mă obişnuisem cu situaţia şi „îl vedeam şi auzeam pe Magul de la Câmpina” polemizând în gazetele lui şi la Academie, scriind la Magnum Etymologicum Romaniae, disperând în „convorbirile” cu dumnezeiasca lui Lilica – geniala Julia Hasdeu, de Dincolo de moarte. Dacă mulţi nu au înţeles cât de expresiv arăta chipul lui B.P. Hasdeu, NU artistul care l-a imaginat este de vină! Ci acei mulţi, ignoranţi ai minimei culturi şi teorii a artelor plastice.

Într-o recentă seară a sfârşitului acestui mai capricios, am văzut pe Facebook bustul lui Hasdeu prins în lanţuri şi ridicat de o maşinărie de pe soclu, de nişte elegant îmbrăcaţi muncitori (după norme de securitate ok), desigur, trimişi să demoleze monumentul!!! Brusc, mi-am amintit de euforia mulţimilor la eliminarea statuilor lui Lenin, din faţa fostei Case a Scânteii,  a lui Kim Ir Sen şi a lui Sadam Hussein, în „patriile” lor! Dar Hasdeu nu este şi nu are nimic comun cu niciunul din aceştia; celebritatea şi valoarea lui ştiinţifică şi culturală este incalculabilă! Toate enciclopediile şi dicţionarele şi bibliotecile lumii au cel puţin o pagină despre viaţa, opera şi personalitatea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu!!!

«De ce-or fi dărâmat-o, Doamne, că „Geniul Carpaţilor” e mort de mult!»

Sub imaginea cu trimiterile amintite, am citit mărunt scris: „În locul statuii va fi o fântână publică!”. Doamne-Mamă! Păi, nu avea loc fântâna în dreapta ori în stânga bietei statui? M-am uitat înlemnit în oglinda laptopului. Avea! Pentru două,  simtrice bustului savantului! 

Duminică, 31 Florar, spre seară, l-am sunat pe maestrul Alfred Dumitriu, să aflu opinia domniei sale, în calitatea de autor al capodoperi demolate, cel mai îndreptăţit să definească situaţia în care lucrarea i-a fost vandalizată! Trist, descurajat, dezamăgit de stupizenia acestui act edilitar, pur şi simplu dezonorat prin eliminarea domniei sale dintr-un dialog care se cuvenea să tranşeze problema, a comentat-o deprimat! „Sunt foarte nemulţumit de ceea ce se întâmplă! Acum 13 ani am donat lucrarea municipiului nostru, verbal, din păcate, fără document. O operă pentru «cel mai însorit oraş al României şi cu cei mai mulţi intelectuali la mia de locuitori»! Trec printr-o mare durere! Am trimis Primăriei o adresă olografă, înregistrată, însă nimeni nu a răspuns conţinutului ei. Nu am fost întrebat de nimeni în această schimbare! Să-l pună undeva, prin vreo curte de Şcoală? Stupid! Bustul este o lucrare artistică de profund interes public! Aştept reacţiile concetăţenilor mei, reacţiile care să susţină reamplasarea lui cât mai centrală. Doar vreo douăzeci de voci s-au ridicat, până azi, în apărarea păstrării bustului acolo unde era… Acum zece ani l-au aşezat pe o coloană mai scurtă cu circa 40 de centimetri, ceea ce a dezavantajat cadrul şi proporţiile lucrării în areal, în ansamblul parcului. Trebuie repus pe un alt soclu de bronz ori din fier, pe care, cât sunt de supărat şi de prins de alte lucrări, l-aş decora cu scene din opera poetică, literară şi istorică a marelui savant! Problema tehnică este extrem de dificilă, ca şi aceea artistică, de altfel, care impune o tratare adecvată şi solid susţinută inclusiv financiar. Însă, cum vă daţi seama din conversaţie, mă simt înfrânt, ignorat! Dacă îmi cere aşa ceva Consiliul Local, voi oferi documentaţia oportună! Cu vreme-n urmă, nişte rău-voitori au întocmit o listă de anulare a ridicării monumentului acum dărâmat! Nu voi lua nici o atitudine, eu sunt un om credinicios şi îmi păstrez acea demnitate care de multe ori mi-a consolidat-o această credinţă, pentru că îmi poartă un anume noroc. Ceea ce am lucrat în beciul de odinioară al Castelului, unde am avut primul meu atelier, a avut o soartă pe măsura aspiraţiilor mele! Pentru că autorităţile aşa înţeleg să respecte valoarea bustului lui Hasdeu, mă gândesc să-l donez, după prevederile legii, Academiei Române – al cărui membru, Bogdan Petriceicu Hasdeu este. Mai am răbdare, să văd reacţiile câmpinenilor. Nu intenţionez nimic altceva! Sunt plăcut impresionat că dumneavoastră, care nu sunteţi din Câmpina, vă interesaţi şi pledaţi pro-domo, în această dificilă cauză! Vă mulţumesc, sentimentul mă onorează!” 

Serghie Bucur