La Câmpina, disciplina în construcţii este admirabilă, este sublimă, dar…

Că în România orice regulă poate fi încălcată cu succes (adică fără ca făptuitorul să fie pedepsit) este o realitate cunoscută până şi de copii. În acest material, vă vom prezenta un caz care reliefează modul cum este (ne)respectat regimul construcţiilor în municipiul nostru. Mai exact, cum demolarea (neregulamentară şi abuzivă) a unei case construită în 1965 şi lipită de o alta, mai veche (înălţată în 1937), poate afecta în mod grav structura de rezistenţă a celei din urmă, cu toate consecinţele care decurg de aici. 

 

 Familia Ciocodeică (Gheorghe şi Cornelia) locuieşte în imobilul din Câmpina, str.Ion Creangă nr.9. Ei sunt, de fapt, locatari ai imobilului respectiv, proprietara casei fiind fiica lor, Andreea Ciocodeică. Lipită la calcan de casa locuită de soţii Ciocodeică se găsea (până la începutul lunii mai 2011) o altă clădire, cumpărată, în urmă cu doi ani, de câmpineanul  Radu Milea.  În luna februarie 2011, acesta le-a cerut soţilor Ciocodeică acordul pentru a-şi demola casa, situată pe str. Ion Creangă la nr.11, întrucât clădirea pe care o cumpărase nu rezista la lucrări de renovare. La îndemnul lui Radu Milea, Andreea Ciocodeică a venit din Bucureşti, unde este studentă, să se întâlnească la notariat cu vecinul părinţilor săi, pentru a-şi da acceptul la demolarea casei lipite de proprietatea sa. Aici, la notariat, lucrurile s-au complicat, întrucât tânăra şi-a dat seama că Milea nu le-a spus tot adevărul, căci vecinul dorea nu doar să-şi demoleze casa, ci şi să construiască o casă cu demisol, parter şi etaj, mai exact o clinică de animale cu staţionar. “Nu puteam să-mi dau acceptul, mai ales că dl Milea dorea să mă determine să semnez acordul de demolare, insistând ca pe acelaşi act să fie trecut şi acceptul meu pentru noua construcţie. În plus, mi-a atras atenţia o exprimare din certificatul de urbanism ce i s-a eliberat acestuia (cu nr.317/23.06.2009), din care reieşea că imobilul ce urma a fi demolat se afla în imediata apropiere a casei mele, când el, de fapt, era lipit complet de casa mea, construit chiar pe calcanul casei noastre.” 

Din certificatul de urbanism amintit, reiese clar că Radu Milea nu va putea demola casa fără acordul scris şi legalizat al familiei Ciocodeică. Dându-şi seama că lucrarea de demolare ar putea pune în pericol siguranţa casei sale, care are crăpături pe exterior şi interior, Andreea Ciocodeică a refuzat să-şi dea acceptul. De aici, un întreg război al declaraţiilor, al hârtiilor şi al nervilor. Cu procură de la fiica lor, care s-a întors apoi la Bucureşti, Cornelia şi Gheorghe Ciocodeică rămân să o reprezinte şi să-i apere cauza în faţa vecinului şi a autorităţilor. 

Pe 3 mai 2011, Gheorghe Ciocodeică îi trimite primarului Horia Tiseanu un memoriu în care îi aduce la cunoştinţă faptul că “de la Serviciul Urbanism ni s-a spus că Radu Milea a făcut presiuni şi a ameninţat că va da în judecată Primăria Câmpina dacă nu primeşte avizul de demolare fără acordul nostru scris. Noi nu refuzăm să-i dăm acest acord, dar vrem să încheiem în prealabil un act notarial în care dl Milea să se oblige la efectuarea unor eventuale şi necesare lucrări de consolidare a casei noastre, ce ar putea surveni în urma demolării, lucru pe care dl Milea nu-l acceptă.” Tot în memoriul amintit, edilul-şef este informat că, în data de 28.04.2011, Radu Milea a obţinut o expertiză în care se specifică faptul că demolarea casei sale se poate efectua fără a mai avea nevoie de acordul soţilor Ciocodeică, întrucât nu afectează siguranţa casei acestora. De asemenea, prin consultarea dosarului de desfiinţare a imobilului din Ion Creangă nr.11, Ciocodeică a aflat că Milea a obţinut, de fapt, trei certificate de urbanism, în primele două solicitându-i-se acordul vecinilor, iar în ultimul, nu. 

Tot în memoriul din 3 mai 2011, Gheorghe Ciocodeică îl mai informează pe primar că vecinul său a anunţat la Urbanism că va începe demolarea imobilului proprietate personală pe baza unei autorizaţii de demolare eliberată fără acordul scris al vecinilor, aşa cum prevede Legea nr.50/1991 privind regimul construcţiilor. Petiţionarul îi mai cere primarului să verifice corectitudinea şi legalitatea documentelor eliberate vecinului său, precum şi să oprească orice lucrare de demolare a imobilului lui Radu Milea până la soluţionarea acestei situaţii. Legea prevede că un refuz nejustificat al oricărui proprietar de locuinţă de a-şi da acceptul pentru demolarea unei case apropiate poate fi atacat in instanţă. “Acest lucru vecinul nostru ar fi putut să-l facă, dar el a preferat să-i ameninte pe cei de la Urbanism că îi dă in judecată dacă nu primeşte avizul de demolare peste acordul nostru”, ne-a mai declarat Gheorghe Ciocodeică. Interlocutorul nostru ne-a mai informat că Biroul Urbanism din Primărie a solicitat, în 4 februarie 2011, expertului Şandor Zoltan o completare a expertizei tehnice pe care acesta din urmă o realizase în aprilie 2010, în suplimentul de expertiză menţionându-se din nou că rezistenţa casei Ciocodeică nu va avea de suferit dacă se respectă modul de demolare etc. “În baza suplimentului de expertiză, lui Radu Milea i se eliberează un al treilea certificat de urbanism, când, de fapt, certificatul de urbanism în sine ar fi trebuit să solicite o expertiză tehnică”, mai aflăm de la Gheorghe Ciocodeică. Acesta din urmă face o sesizare la Inspectoratul de Stat în Construcţii Prahova, informând despre faptul că pe 5 mai 2011, la două zile de la memoriul său adresat primarului, Radu Milea, cu o autorizaţie de demolare în buzunar, a început demolarea casei sale, fără acordul vecinilor. “Inspectorii ISC au solicitat oprirea lucrărilor de demolare şi intentarea dlui Milea de către Primărie a unui proces în contencios administrativ pentru neregulile din dosar. Vineri, pe 6 mai, lucrările încetează, dar reîncep a doua zi, sâmbătă, pe 7 mai, cu şi mai multă putere, reuşindu-se demolarea completă a casei vecinului. În timpul lucrărilor, casa mea a fost atât de zdruncinată, încât soţia mea nu a mai rezistat şi a trebuit să părăsim locuinţa. Ulterior, am fost să reclam la Urbanism, dar cei de acolo mi-au spus că acum asta e, suntem în faţa faptului împlinit şi ar fi bine să ne înţelegem amiabil. Acum, încearcă să ne convingă de faptul că nu era nevoie să ni se ceară acordul dacă din expertiză rezultă că imobilul nostru nu are de suferit. Problema este că, în urma demolării casei dl Milea, casa noastră a rămas cu calcanul făcut praf, iar şorţul de tablă al acoperişului este rupt, acoperişul fiind în pericol să fie luat de vânt. Ca să nu mai spun că am pierdut izolarea termică, iar valoarea de piaţă a casei a scăzut foarte mult. Acum, de la urbanism ni se spune că dacă suntem nemulţumiţi, n-avem decât să-i dăm în judecată. De unde înţeleg că Primăria pentru unii este mumă, iar pentru alţii, ciumă. Căci cei de la Urbanism s-au speriat foarte tare la ameninţările cu tribunalul ale dlui Milea, reacţionând rapid in favoarea acestuia, pe când pe noi ne îndeamnă să ne afundăm într-un lung proces cu vecinul, cu riscul de a rămâne cu casa “jupuită” în urma demolarii”, ne mai spune cu bărbia tremurând de indignare Gheorghe Ciocodeică. 

Am încercat să aflăm şi punctul de vedere al dlui Milea, dar nu am reuşit să-l contactăm la telefon. După două săptămâni de la demolare, cei doi vecini s-au întâlnit la Urbanism din nou, prilej cu care Milea a promis că va consolida şi tencui calcanul casei lui Ciocodeică numai dacă vecinul său îl va lăsa să sape 1,40 metri în adâncime pe lângă temelia casei sale, şi aşa şubrezite, pentru demisolul clinicii veterinare ce urmează a fi înălţată pe strada Ion Creanga, la numărul 11. Fără alte comentarii.