Argument
Ideea a pornit de la o serie de povești la gura sobei,
purtate în niște seri ploioase de toamnă, într-o casă cochetă din cartierul
Slobozia, unde locuia Vladimir Sviatoslav Moșuc (Fie-i țărâna ușoară!), fostul
secretar al clubului Poiana Câmpina. Era toamna anului 1995. La acel moment,
băteam drumurile stadioanelor de câțiva ani, știam toți jucătorii, antrenorii,
arbitrii, strângeam programe, poze, fanioane, cărți și orice amintiri legate de
sportul-rege. Dar, din acel an, 1995, se mai întâmplase ceva. Deschisesem prima
oară ușa unei redacții (n.a. – fac o reverență în fața domnilor Constantin
Trandafir, Serghie Bucur, Florin Frățilă și Mircea Teculescu pentru că mi-au
arătat calea pe care aveam s-o urmez și de la care nu m-am abătut: presa) și am
început să conștientizez importanța cuvântului scris.
purtate în niște seri ploioase de toamnă, într-o casă cochetă din cartierul
Slobozia, unde locuia Vladimir Sviatoslav Moșuc (Fie-i țărâna ușoară!), fostul
secretar al clubului Poiana Câmpina. Era toamna anului 1995. La acel moment,
băteam drumurile stadioanelor de câțiva ani, știam toți jucătorii, antrenorii,
arbitrii, strângeam programe, poze, fanioane, cărți și orice amintiri legate de
sportul-rege. Dar, din acel an, 1995, se mai întâmplase ceva. Deschisesem prima
oară ușa unei redacții (n.a. – fac o reverență în fața domnilor Constantin
Trandafir, Serghie Bucur, Florin Frățilă și Mircea Teculescu pentru că mi-au
arătat calea pe care aveam s-o urmez și de la care nu m-am abătut: presa) și am
început să conștientizez importanța cuvântului scris.
De la Vladimir Moșuc am aflat mai multe despre cei trei
Gheorghe Ionescu care au jucat în paralel la Poiana Câmpina, despre Mihai
Opanschi (n.a. – presa așa l-a scris tot timpul, deși, în buletin era Opațchi),
Alexandru Banu, Tudor Dima, Grigore Bălăceanu, Vasile Bontaș, Vasile
Postolache, Savu Șoacăte, Gheorghe Simaciu, Ion Pavel, Paul Preda, Florea
Manolache și câți alții. Despre Florin Stăncioiu, Costin Plăvache, Alin Postolache,
Ionel Stan, Gabriel Tismănaru etc. nu mai aveam nevoie de amănunte, pentru că-i
urmăream eu cu nesaț, meci de meci. Atunci a apărut ideea. O istorie a
fotbalului câmpinean trebuia scrisă! Am început să lucrez.
Gheorghe Ionescu care au jucat în paralel la Poiana Câmpina, despre Mihai
Opanschi (n.a. – presa așa l-a scris tot timpul, deși, în buletin era Opațchi),
Alexandru Banu, Tudor Dima, Grigore Bălăceanu, Vasile Bontaș, Vasile
Postolache, Savu Șoacăte, Gheorghe Simaciu, Ion Pavel, Paul Preda, Florea
Manolache și câți alții. Despre Florin Stăncioiu, Costin Plăvache, Alin Postolache,
Ionel Stan, Gabriel Tismănaru etc. nu mai aveam nevoie de amănunte, pentru că-i
urmăream eu cu nesaț, meci de meci. Atunci a apărut ideea. O istorie a
fotbalului câmpinean trebuia scrisă! Am început să lucrez.
 |
| Poiana (în alb), la un meci cu CCA (viitoarea Steaua) în 1956, când s-a reinaugurat stadionul |
Caietele domnului Moșuc
Vladimir Moșuc, ca orice fost secretar care se respectă, a
scris ordonat, meci de meci, rezultate,
marcatori, arbitri. Însemnările lui aveau o valoare inestimabilă, pe care aveam
s-o înțeleg mult mai târziu.
scris ordonat, meci de meci, rezultate,
marcatori, arbitri. Însemnările lui aveau o valoare inestimabilă, pe care aveam
s-o înțeleg mult mai târziu.
N-am abandonat proiectul niciodată, am continuat să strâng
informații, poze, dar simțeam că lipsește ceva! După ani, în 2012, înțelesesem
ce lipsea, cum voiam să arate studiul meu asupra trecutului fotbalistic al
localităților Câmpina și Poiana Câmpina. Dacă aș fi făcut lucrarea înainte de
2012, ea s-ar fi rezumat la istoria echipei de fotbal Poiana Câmpina.
informații, poze, dar simțeam că lipsește ceva! După ani, în 2012, înțelesesem
ce lipsea, cum voiam să arate studiul meu asupra trecutului fotbalistic al
localităților Câmpina și Poiana Câmpina. Dacă aș fi făcut lucrarea înainte de
2012, ea s-ar fi rezumat la istoria echipei de fotbal Poiana Câmpina.
OK, Poiana era echipa-fanion! Dar erau atâtea alte povești
frumoase, legate de alte echipe, care nu puteau fi date uitării. Astfel că am
înglobat în lucrare toate echipele de fotbal care au existat pe teritoriul
localităților Câmpina și Poiana Câmpina, de la Principesa Ileana, Libertas și
Venus, deschizătoarele de drumuri, până la Sportul, AS Muntenii și ACS
Triumf Poiana Câmpina, formațiile
ultimilor ani.
frumoase, legate de alte echipe, care nu puteau fi date uitării. Astfel că am
înglobat în lucrare toate echipele de fotbal care au existat pe teritoriul
localităților Câmpina și Poiana Câmpina, de la Principesa Ileana, Libertas și
Venus, deschizătoarele de drumuri, până la Sportul, AS Muntenii și ACS
Triumf Poiana Câmpina, formațiile
ultimilor ani.
Documentarea
Au urmat drumurile la Biblioteca Academiei Române, la
Biblioteca Națională a României, la bibliotecile din Câmpina, Ploiești,
Târgoviște, discuțiile nesfârșite cu cei mai mari statisticieni pe parte
fotbalistică din țară, convorbirile cu foști jucători.
Biblioteca Națională a României, la bibliotecile din Câmpina, Ploiești,
Târgoviște, discuțiile nesfârșite cu cei mai mari statisticieni pe parte
fotbalistică din țară, convorbirile cu foști jucători.
Am cotrobăit prin mii de ziare, am răsfoit zeci, poate sute
de publicații diferite. Când Poiana a jucat cu o echipă din Iași, de exemplu,
am luat și „Flamura Prahovei”, dar și ziarul „Flacăra Iașului”. Când a întâlnit
o echipă din Brăila, am luat „Flamura Prahovei”, dar și ziarul „Înainte”, din
județul Brăila. Am consultat inclusiv ziare în limba maghiară (nu știu o iotă,
dar pe jucători la fel îi cheamă și-n română, și-n maghiară). Am citit „n”
cărți despre fotbal. Am notat tot, sezon de sezon, meci de meci, de la
competiție, dată, rezultat, marcatori, jucători, antrenori, arbitri, stadioane,
numărul de spectatori. Dincolo de partea pur statistică, am strâns și
poveștile. N-am vrut ca „Istoria fotbalului câmpinean” să fie o „culegere” de
clasamente, rezultate, nume și cifre. Am „colorat” fiecare sezon în parte cu o
descriere, un portret, cu povești care sunt „sarea și piperul”.
de publicații diferite. Când Poiana a jucat cu o echipă din Iași, de exemplu,
am luat și „Flamura Prahovei”, dar și ziarul „Flacăra Iașului”. Când a întâlnit
o echipă din Brăila, am luat „Flamura Prahovei”, dar și ziarul „Înainte”, din
județul Brăila. Am consultat inclusiv ziare în limba maghiară (nu știu o iotă,
dar pe jucători la fel îi cheamă și-n română, și-n maghiară). Am citit „n”
cărți despre fotbal. Am notat tot, sezon de sezon, meci de meci, de la
competiție, dată, rezultat, marcatori, jucători, antrenori, arbitri, stadioane,
numărul de spectatori. Dincolo de partea pur statistică, am strâns și
poveștile. N-am vrut ca „Istoria fotbalului câmpinean” să fie o „culegere” de
clasamente, rezultate, nume și cifre. Am „colorat” fiecare sezon în parte cu o
descriere, un portret, cu povești care sunt „sarea și piperul”.
Am ajuns să „sap” din „precambrianul” sportului pe aceste
meleaguri, de la îngemănarea secolelor 19 și 20, până în zilele noastre. Am
informații despre prima alăturare a termenilor „Câmpina” și „fotbal”, despre
primul „meci”, despre primul club, apoi despre fiecare alt club din Câmpina și
din Poiana Câmpina, totul așezat sezon de sezon, meci de meci.
meleaguri, de la îngemănarea secolelor 19 și 20, până în zilele noastre. Am
informații despre prima alăturare a termenilor „Câmpina” și „fotbal”, despre
primul „meci”, despre primul club, apoi despre fiecare alt club din Câmpina și
din Poiana Câmpina, totul așezat sezon de sezon, meci de meci.
Apel
Închei cu un apel
adresat tuturor celor care au jucat sau care au avut bunici, tați, frați,
cumnați, prieteni care au practicat sportul-rege sau care au poze, programe,
informații scrise, indiferent de nivelul competițional sau de sezonul în
discuție. De foarte mare ajutor mi-ar fi eventuale caiete cu însemnări ale foștilor
corespondenți locali pentru ziarele centrale, ale conducătorilor de cluburi
(fiecare grupare avea câte un „scrib” care nota cu minuțiozitate totul!), ale
antrenorilor, ale jucătorilor, lucruri care nu s-au publicat nicăieri. În
informația strânsă și pusă cap la cap de mine există și goluri, iar detalii noi
se pot descoperi oriunde. Orice ajutor dat pentru completarea datelor existente
este binevenit.
adresat tuturor celor care au jucat sau care au avut bunici, tați, frați,
cumnați, prieteni care au practicat sportul-rege sau care au poze, programe,
informații scrise, indiferent de nivelul competițional sau de sezonul în
discuție. De foarte mare ajutor mi-ar fi eventuale caiete cu însemnări ale foștilor
corespondenți locali pentru ziarele centrale, ale conducătorilor de cluburi
(fiecare grupare avea câte un „scrib” care nota cu minuțiozitate totul!), ale
antrenorilor, ale jucătorilor, lucruri care nu s-au publicat nicăieri. În
informația strânsă și pusă cap la cap de mine există și goluri, iar detalii noi
se pot descoperi oriunde. Orice ajutor dat pentru completarea datelor existente
este binevenit.
Începând din acest număr al publicației „Oglinda de azi” vă
invit la o scurtă trecere în revistă a istoriei fotbalului câmpinean. N-am luat
trofee naționale, n-am ajuns în elita țării, n-am jucat în cupele europene, dar
avem cu ce ne lăuda și avem ce ne aminti din punct de vedere fotbalistic.
invit la o scurtă trecere în revistă a istoriei fotbalului câmpinean. N-am luat
trofee naționale, n-am ajuns în elita țării, n-am jucat în cupele europene, dar
avem cu ce ne lăuda și avem ce ne aminti din punct de vedere fotbalistic.
Istoria
fotbalului câmpinean:
fotbalului câmpinean:
anii
’20. Centenarul de la anul
’20. Centenarul de la anul
Începuturile fotbalului pe pământ românesc sunt strict legate
de conexiunile cu lumea exterioară. Timișoara zice că e leagănul fotbalului
românesc, Aradul se laudă că ar fi „maternitatea” lui. Totul în argumentația
celor două orașe din vestul țării rivale în plan sportiv se învârte în jurul
anului 1899.
de conexiunile cu lumea exterioară. Timișoara zice că e leagănul fotbalului
românesc, Aradul se laudă că ar fi „maternitatea” lui. Totul în argumentația
celor două orașe din vestul țării rivale în plan sportiv se învârte în jurul
anului 1899.
O descoperire recentă (din 2010), făcută chiar de semnatarul
acestor rânduri, cu ajutorul unui prieten câmpinean, indică faptul că englezii
ne-au adus fotbalul la gurile Dunării, la Galați, încă de la 1865.
acestor rânduri, cu ajutorul unui prieten câmpinean, indică faptul că englezii
ne-au adus fotbalul la gurile Dunării, la Galați, încă de la 1865.
Sportul-rege a pătruns mai rapid în zonele sau orașele în
care veneau străini care luaseră deja contact cu „microbul” fotbalului.
Câmpinenii știu deja ce însemnase „explozia” industriei petrolifere pe Valea
Prahovei și, mai ales, în orașul lor, la întretăierea secolelor 19 și 20. Totul
se învârtea în jurul sondelor. Petrolul a adus în oraș mulți străini. Sunt
mențiuni în presa vremii despre un oraș Câmpina foarte cosmopolit, în care se
regăseau americani, englezi, olandezi, belgieni, italieni, germani, elvețieni,
greci, francezi. Printre aceștia s-au aflat, probabil, și mulți care știau cu
ce se mănâncă fotbalul.
care veneau străini care luaseră deja contact cu „microbul” fotbalului.
Câmpinenii știu deja ce însemnase „explozia” industriei petrolifere pe Valea
Prahovei și, mai ales, în orașul lor, la întretăierea secolelor 19 și 20. Totul
se învârtea în jurul sondelor. Petrolul a adus în oraș mulți străini. Sunt
mențiuni în presa vremii despre un oraș Câmpina foarte cosmopolit, în care se
regăseau americani, englezi, olandezi, belgieni, italieni, germani, elvețieni,
greci, francezi. Printre aceștia s-au aflat, probabil, și mulți care știau cu
ce se mănâncă fotbalul.
Îndoiala
În „Monografia orașului Câmpina”, publicată sub semnătura lui
Dan Silviu Cratochvil, în 1990, la pagina 116, în capitolul „Cîteva cuvinte
despre sportul cîmpinean”, se menționează: „Se pare că cel mai vechi club
sportiv fotbalistic al orașului a fost clubul denumit „Libertas”, apărut în
anii 1910 – 1912. Jucătorii acestui club dintre care mulți erau maghiari, ori
germani, erau lucrători ai așa-numitei „fabrici de bijuterii”, proprietatea
contesei De Blome, fiica prințului D.B. Știrbey de la Voila”.
Dan Silviu Cratochvil, în 1990, la pagina 116, în capitolul „Cîteva cuvinte
despre sportul cîmpinean”, se menționează: „Se pare că cel mai vechi club
sportiv fotbalistic al orașului a fost clubul denumit „Libertas”, apărut în
anii 1910 – 1912. Jucătorii acestui club dintre care mulți erau maghiari, ori
germani, erau lucrători ai așa-numitei „fabrici de bijuterii”, proprietatea
contesei De Blome, fiica prințului D.B. Știrbey de la Voila”.
Observați, din start, îndoiala autorului „Se pare că cel mai
vechi club sportiv fotbalistic…”. Dacă
acest club, „Libertas”, s-ar fi născut, cu adevărat, în anii 1910 – 1912, ar fi
fost unul dintre cele mai vechi din țară. A fost detaliul pentru care am căutat
cel mai asiduu o confirmare, mai ales că autorul monografiei lăsase din start
această urmă de îndoială. Mi-aș fi dorit să fi fost adevărat și să descopăr eu
actul de naștere al clubului.
vechi club sportiv fotbalistic…”. Dacă
acest club, „Libertas”, s-ar fi născut, cu adevărat, în anii 1910 – 1912, ar fi
fost unul dintre cele mai vechi din țară. A fost detaliul pentru care am căutat
cel mai asiduu o confirmare, mai ales că autorul monografiei lăsase din start
această urmă de îndoială. Mi-aș fi dorit să fi fost adevărat și să descopăr eu
actul de naștere al clubului.
Începutul
De unde începe, așadar, istoria fotbalului câmpinean? Prima
alăturare a termenilor „Câmpina” și „fotbal” datează din timpul Primului Război
Mondial, din 1915. Dar rândurile respective, dintr-un reportaj despre o
excursie a cercetașilor câmpineni, confirmă doar faptul că în oraș era cunoscut
fotbalul și că era și practicat. Nu se confirmă însă o partidă desfășurată în
condițiile cunoscute și acceptate, pe un teren regulamentar, cu porți, cu două
echipe a câte 11 jucători.
alăturare a termenilor „Câmpina” și „fotbal” datează din timpul Primului Război
Mondial, din 1915. Dar rândurile respective, dintr-un reportaj despre o
excursie a cercetașilor câmpineni, confirmă doar faptul că în oraș era cunoscut
fotbalul și că era și practicat. Nu se confirmă însă o partidă desfășurată în
condițiile cunoscute și acceptate, pe un teren regulamentar, cu porți, cu două
echipe a câte 11 jucători.
Prima echipă
Prima echipă de fotbal a orașului a fost Principesa Ileana
Câmpina, formată din elevi ai liceului „Barbu Dimitrie Știrbey”. Se știe, Barbu
Dimitrie Știrbey, „părintele” primului liceu de pe Valea Prahovei, a fost un
apropiat al regelui Ferdinand și al Reginei Maria. Principesa Ileana (foto) a fost cea
mai mică dintre fetele Reginei Maria. De aici, acest nume unicat în istoria
fotbalului românesc. În presa vremii, a anilor ’20, sunt mai multe referiri la
Principesa Ileana ca fiind prima echipă de fotbal din oraș. Dacă Libertas s-ar
fi înființat cu zece ani mai devreme, cei care au scris în anii ’20, n-ar fi
uitat acest amănunt. Principesa Ileana s-a născut pe 1 septembrie 1920.
Câmpina, formată din elevi ai liceului „Barbu Dimitrie Știrbey”. Se știe, Barbu
Dimitrie Știrbey, „părintele” primului liceu de pe Valea Prahovei, a fost un
apropiat al regelui Ferdinand și al Reginei Maria. Principesa Ileana (foto) a fost cea
mai mică dintre fetele Reginei Maria. De aici, acest nume unicat în istoria
fotbalului românesc. În presa vremii, a anilor ’20, sunt mai multe referiri la
Principesa Ileana ca fiind prima echipă de fotbal din oraș. Dacă Libertas s-ar
fi înființat cu zece ani mai devreme, cei care au scris în anii ’20, n-ar fi
uitat acest amănunt. Principesa Ileana s-a născut pe 1 septembrie 1920.
Data este confirmată oficial! Pe 1 septembrie 2020, Câmpina
va sărbători centenarul fotbalului organizat pe aceste meleaguri. Tot în anii
’20 vor fi primele meciuri cu echipe din Ploiești și București, primele
campionate oficiale la care au participat și formațiile noastre, se vor naște
cluburi care au însemnat ceva în fotbalul local interbelic, ca Venus sau
Sportul Muncitoresc. De aici începe istoria fotbalului câmpinean.
va sărbători centenarul fotbalului organizat pe aceste meleaguri. Tot în anii
’20 vor fi primele meciuri cu echipe din Ploiești și București, primele
campionate oficiale la care au participat și formațiile noastre, se vor naște
cluburi care au însemnat ceva în fotbalul local interbelic, ca Venus sau
Sportul Muncitoresc. De aici începe istoria fotbalului câmpinean.
Octavian Cojocaru
o initiativa interesanta si de laudat .Ati crea o rubrica serial pe care ar citi/o cu drag multi campineni mai ales cei implicati in fenomen ,,fosti sau actuali,, daca sunteti interesat contactati/ma si ati putea afla si participa la evenimente pe care din pacate nu au parte de publicitate 0735951832 dan s multumesc