În primul episod al „Istoriei fotbalului câmpinean” v-am prezentat, pe scurt, pionieratul fotbalului în orașul nostru, în al doilea am urmărit, tot pe scurt, câteva etape ale cristalizării sistemului competițional și apariția unui rivalități acerbe între formațiile născute în anii ‘20 (Principesa Ileana, Venus și Sportul Muncitoresc), dar am consemnat și nașterea celor de la Steaua Română Câmpina și Astra Română Câmpina, echipele celor mai mari societăți din oraș din perioada interbelică.
Cursul ascendent al mișcării fotbalistice a fost oprit, brusc, de zgomotul asurzitor al bombelor, de șuieratul gloanțelor. Urmează episodul al treilea al acestui demers (N. A. – în fapt, un rezumat al lucrării dedicate „sportului-rege” de pe aceste meleaguri care va fi publicată anul viitor, în anul centenarului fotbalului câmpinean), în care vom sintetiza cea mai neagră decadă din istoria recentă a lumii, a țării și, implicit, a orașului. Al Doilea Război Mondial a produs daune și traume uriașe.
Fotbaliștii au plecat pe front
În plan fotbalistic, impactul conflagrației mondiale a fost uriaș. Cei mai mulți dintre jucători, care erau bărbați tineri, în putere, au fost concentrați și trimiși pe front. Terenurile au fost folosite fie pentru depozitarea armamentului, fie pentru aducerea dărâmăturilor rezultate în urma bombardamentelor. Se știe foarte bine, Câmpina a fost o țintă a atacurilor aeriene! Cu toate acestea, cu jucătorii care au mai rămas, cu bruma de echipament care s-a mai păstrat în toată acea nebunie, cu teama în suflet, câmpinenii au riscat! Au jucat fotbal cu urechea la alarmele care anunțau iminentele atacuri aeriene!
Echipele din oraș au lăsat deoparte rivalitățile din timp de pace și au fuzionat care cum au putut pentru a continua să joace meciuri oficiale. Niciunul dintre campionatele de război n-au fost recunoscute oficial, pentru că s-au disputat în condiții speciale și, multe dintre ele nu s-au terminat. Dar asta nu înseamnă că n-au existat și n-au fost tratate cu seriozitate de grupări! O simplă plecare din oraș nu se putea face fără o semnătură a autorităților și, de multe ori, formațiile s-au blocat de acest amănunt „birocratic” peste care nu se putea trece.
Ghinionul
Indiferent de greutăți și de pericole, fotbalul continua! Dar când, în sfârșit, se găseau și jucători pentru a forma o echipă, echipament ca s-o îmbrace, când venea și adversarul – fiindcă primise semnătură -, când nu se auzea nici zgomotul alarmelor, când toate condițiile erau îndeplinite, când le era lumea mai dragă fotbaliștilor și spectatorilor, atunci intervenea câte un ghinion fantastic.
Facem un scurt popas înapoi, în anul 1995, și mai răscolim printre amintirile lui Aurel Simionescu, singurul fotbalist din perioada interbelică pe care l-am descusut atunci, cu 24 de ani în urmă, publicând un serial spumos în „Jurnalul de Prahova”. „În toamna lui ‘42, având de jucat un meci contra Unirii Ploești, s-a petrecut un lucru hazliu, dar semnificativ, în același timp. Datorită faptului că terenul nostru se învecina cu mai multe grădini, mai pierdeam câteodată „obiectul” prin curțile vecinilor. Oamenii erau cumsecade și ni le înapoiau. Ghionionul a făcut odată ca mingea să sară exact lângă cotețul unui câine, care imediat a făcut-o bucățele. Era aproximativ minutul 65 și conduceam cu 5-1 (…)”. Astfel, echipa Câmpinei, în lipsa altui balon, a pierdut jocul la „masa verde”.
Comunismul apare, frumusețea dispare
Nici a doua parte a anilor ‘40 n-a fost mai fericită. S-a terminat Al Doilea Război Mondial, dar s-a instalat comunismul. „Sportul-rege” câmpinean a suferit la o scară mai mică exact ce a pățit întreg fotbalul românesc. Grupările fără „origine sănătoasă” au fost rase de pe fața pământului. Au dispărut ele Venus București, Ripensia Timișoara, „coloșii” fotbalului românesc interbelic. Venus Câmpina sau Principesa Ileana Câmpina au primit câte un bobârnac de nu s-au văzut! În schimb, menționăm primul pas al Astrei Române Poiana Câmpina (n.a. – încă purta denumirea inițială) în Divizia B, în sezonul 1947 – 1948, urmat de doi pași în urmă, înapoi la Campionatul Județean, cauzați de o schimbare de sistem competițional.
Octavian COJOCARU
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!