SĂ NE INDIGNĂM ŞI SĂ NU NE TREACĂ!
Am împrumutat acest titlu de la un jurnalist care l-a aruncat în finalul unei discuţii, îl socot cea mai bună concluzie a acestei săptămîni buimăcitoare în care statul român s-a prăbuşit cu avionul utilitar în abisurile sale de incompetenţă, prostie, ticăloşie, politicianism ordinar, cinism inuman. Din iarna lui 2012, (de cînd am intrat ca ţară în această vrie socio-politică) un lider al societăţii civile şi ubicuu analist politic s-a tot străduit multă vreme (nu l-am mai urmărit, pare să se fi pierdut niţel în peisaj) să ne convingă că s-ar fi instituit şi la noi o nobilă „mişcare a indignaţilor”. Era mişcarea Antenelor, dar asta ilustrul analist nu avea cum să recunoască. Acum ar trebui să se vadă într-adevăr ce înseamnă indignarea faţă de indolenţa care a ucis doi oameni şi a nenorocit alţi cinci. Ţara nu se conduce din studiouri Tv., asta ar trebui să înveţe dl. Ponta. Dacă ar fi capabil să înveţe ceva. Ca de obicei acest om inflamat de certitudini ştie dinainte cine e vinovat şi cine nu: ştie că Internele n-au nici o vină şi sunt denigrate, dar STS este cel mai vinovat, deşi propriul raport guvernamental spune dimpotrivă (declaraţie din 24 ianuarie). Încercarea de a trage un folos politic din moartea cumplită a doi oameni punînd mîna pe una dintre puţinele instituţii care nu îţi este încă sub control mi se pare simplu spus abominabilă. Depăşind prin cinism chiar şi faptele şi declaraţiile lui Iliescu – mentorul de prin anii 90. Şi-a dat demisia un ministru, unul dintre cei mai rudimentari pe care-i aveam? Nici un fel de victorie a bunului simţ sau a democraţiei, individul nu a spus nici măcar de formă: îmi pare rău, îmi asum greşeala, ceva de felul acesta. Ba a mai declarat, dînd încă o palmă minimei civilităţi, că e o demisie de onoare. Care onoare, stimabile, o demisie de ruşine trebuia spus. După cum Ponta (principalul vinovat), dacă avea cea mai firavă urmă de conştiinţă, după ce a anunţat întregului popor că oamenii au fost găsiţi şi sunt cu toţii bine, trebuia să fie cu demisia guvernului în dinţi la poarta Cotrocenilor pînă la miezul nopţii respective. Sau măcar să ne spună („Lasă-i să moară proşti”- zice oracular neuitatul personaj din De ce trag clopotele, Mitică, al lui Pintilie) cine i-a dat acea informaţie falsă şi ce sancţiune a primit (aflu în ultimul moment că a tras un chef cu Daciana, politicieni, ziarişti acreditaţi la PSD). Nu intru în hora inutilă a căutării vinovaţilor faptici sau morali ai accidentului. Sunt oameni care pot face asta în cunoştinţă de cauză. Există un vinovat difuz care nu îşi va da niciodată seama că din cauza lui n-au fost găsiţi oamenii ăia cu cîteva ore mai devreme. Un vinovat care plînge ipocrit şi postează pe net pozele victimelor cu vorbe de circumstanţă, pline de regrete convenţionale. Este electoratul care, într-un fel sau altul, a cauţionat acest apogeu al corupţiei şi incompetenţei care este actualul regim. Electoratul care strigă „free Gigi”, care asigură ratingul Antenei 3, care îl scuipă pe Patapievici, care apreciază vorbirea de „băiat de cartier” a primarului Oprescu, care se înghesuie la Vanghelioane, care crede că dacii au construit piramidele şi securitatea a fost o organizaţie patriotică descinzînd direct din Decebal, care a făcut din doctorul Arafat un mit gonflat, care zice fără analiză critică „toţi sunt la fel”. Toate aceste chipuri fără chip au pus, fără să-şi dea seama, piedici în calea acelor oameni dintr-o bucată care au pornit noaptea pe munte să-şi salveze nişte semeni. Chiar, pe dumneavoastră nu vă ia cu fiori reci cînd vedeţi ce război e pe cale să izbucnească la graniţa noastră de nord şi vă gîndiţi că, într-o astfel de situaţie, ţara este condusă de Ponta, Antonescu, Zgonea, Oprea, Dragnea, ejusdem farinae? Se sparie gîndul…
P.S. Cum era de aşteptat, instanţa a ales strategia struţului, amînînd sentinţa în procesul de plagiat al lui Ponta. Numai că, între timp, au intrat pe fir şi francezii. Justiţia lor încă nu e băsistă. Şi, hop, a mai apărut un caz, chiar cel al ministrului învăţămîntului, a cărui teză are o bibliografie suprarealistă. Urmărim şi evoluţia acestui caz.
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!