Editorial

Cîndva, în Duminica Orbului, ţara a votat într-un anume fel şi nimic n-a mai putut s-o scoată de două decenii de pe acel drum. Orbirea e perpetuă, mai ales la intelectuali. De cîteva ori naivii şi optimiştii incurabili au crezut că am scăpat. De fiecare dată a urmat o lovitură mortală, care ne-a aruncat înapoi, pe acel Traseu al ţărilor de categoria B. Mulţi au crezut că intrarea în UE şi NATO ar fi semnul unei schimbări ireversibile a traiectoriei. Vedem de vreo două luni încoace că nimic nu este de neîntors în istorie, suntem prizonierii unui timp care nu mai are răbdare cu noi şi împotrivă căruia te încearcă o invincibilă senzaţie de neputinţă şi scîrbă. Gravităm în jurul înapoierii moral-intelectuale în primul rînd prin alungarea, timorarea, batjocorirea în toare felurile a oamenilor care ar fi putut face ceva pentru ţară. În epoca stalinisto-dejistă şi apoi ceauşistă, cu care unii compară vremile de acum, valorile erau pur şi simplu anulate, băgate la puşcărie, ucise. Acum, ele sunt umilite. Ce reprezintă o decizie asupra unui plagiat care neagă evidenţele de pe foaie decît o umilire a miilor de doctoranzi care-şi mănîncă zilele şi nopţile pentru a cerceta într-adevăr ceva nou…? Ni se explică din false profunzimi „ştiinţifice” că tema plagiatului este total lipsită de relevanţă pentru badea Ghoerghe şi ţaţa Irina. Şi însăşi această „explicaţie” este o palmă la adresa elitelor intelectuale ale ţării. De ce nimeni nu face un racord necesar între dezastrul de la bacalaureat şi rezultatele votului? Pentru că aceşti  tineri, funciarmente analfabeţi au votat şi vor vota şi pe 29. Pentru că, în clipa în care am face această legătură obligatorie, am realiza cu spaimă rece că idiotizarea, de-culturalizarea populaţiei, şi în special a tineretului, nu sunt un efect al (post)modernităţii televizuale, nici măcar nu vin din incompetenţa ministrului x sau y. Ci sunt expresia unui plan bine pus la punct de a construi o populaţie de mancurţi, sclavi, incapabilă de revoltă. Acum un ceas, un moderator fals naiv, discutînd despre noua lege a sănătăţii îşi exprima uimirea că astă iarnă toată lumea dezbătea această lege şi erau manifestaţii de stradă violente în mai toate oraşele, pe cînd acum, cînd e din nou în discuţie, nimeni n-o mai bagă în seamă. Şi totuşi, explicaţia e simplă: atunci păpuşarii aveau nevoie de scandal şi au tras de sforile respective pentru a scoate lumea pe stradă, acum au nevoie de linişte. Un parlamentar ajuns celebru ca folkist susţine senin că poporul e prea idiot ca să decidă ce fel de parlament să facă legile ţării. Şi „poporul” de sclavi fericiţi nu sare să-i facă ghitara guler pentru această mîrlănie non-democratică (există şi mîrlănii democratice?). Aaaaa, dacă ar fi spus-o cineva din cealaltă tabără, care şi-a pierdut accesul la butoane, zece televiziuni l-ar fi devorat instantaneu. Şi „poporul”, foarte sensibil la jigniri după cum se vede, s-ar fi revoltat. Numai că ipochimenul a spus pe şleau ceea ce toţi păpuşarii demagogi gîndsec în sinea lor. Cu replica de cutremur din filmul negru al lui Pintilie: Lasă-i să moară proşti!