După fiecare ploaie puternică, câmpinenii de pe strada Progresului se luptă cu băltocile

De vreo 10 ani de zile, după fiecare ploaie mai puternică, locuitorii străzii Progresului, care înconjoară parcul cu acelaşi nume, mai exact cei care locuiesc pe ramura străzii învecinată cu uzina Confind, se luptă cu băltocile de pe marginea drumului. Şi dă-i şi luptă, şi dă-i şi luptă, dar cu şanse tot mai mici de izbândă, ce scad direct proporţional cu trecerea timpului şi îmbătrânirea locuitorilor, care şi-au pierdut speranţa în obţinerea unui ajutor de la municipalitate. Fiindcă băltocile sunt unite în două salbe cu lăţime considerabilă, pe ambele părţi ale drumului şi întinse pe aproape toată lungimea lui, iar majoritatea locuitorilor din zonă sunt persoane în vârstă, fără constituţie şi vigoare atletică, oamenii care vor să iasă pe stradă sunt nevoiţi să calce în băltoci, neputând să le sară. 

Necazul îşi are originea în efectuarea defectuoasă a lucrărilor de asfaltare de acum 10 ani, atunci când muncitorii în culpă nu au reuşit să dea o pantă corespunzătoare, astfel încât apele să se scurgă într-un canal colector aflat la capătul străzii. Strada are canalizare menajeră, dar nu şi pluvială (lucru ciudat, deoarece, de obicei, se întâmplă invers), iar lipsa geigerelor de pe marginea drumului prelungeşte şi mai mult viaţa băltocilor, făcând ca apa să băltească zile în şir. Un lucru deosebit de frustrant, mi l-au mărturisit cei cu care am stat de vorbă, este faptul că locuitorii celeilalte ramuri a străzii, de pe latura opusă a parcului, au şi canalizare menajeră, şi pluvială. “De ce suntem trataţi astfel, ca nişte locuitori de mâna a doua? Ce, noi nu ne plătim impozitele ca şi vecinii noştri de peste parc?”, ni se confesează plin de obidă Mihai Stănescu, un pensionar care locuieşte pe strada Progresului la nr. 8 şi care e decis “să lupte până la capăt cu inactivitatea şi pasivitatea factorilor de decizie.” Mihai Stănescu a reuşit să redacteze o petiţie către primar, semnată de toate familiile care locuiesc pe porţiunea străzii cu probleme, petiţie pe care a depus-o anul trecut la Primărie fără să primească de atunci niciun răspuns. “De când s-a asfaltat strada, acum vreo 10 ani, am atras atenţia celor de la Primărie, dar şi muncitorilor care au lucrat aici, că nu se scurge deloc apa de pe strada noastră. Lasă, domnule, că o rezolvăm noi, mi s-a spus, dar nu s-a făcut nimica. De atunci stăm cu apa băltoc , de nu mai poţi să ieşi din curte, să te duci la Piaţă, fără să te uzi la picioare, pentru că nu putem sări băltocile unite între ele. Nemaivorbind de faptul că trotuarul foarte îngust şi maşinile care circulă cu viteză (nimeni nu respectă restricţia de 30 km/h pentru care există şi un indicator rutier în capătul drumului), fac ca adevărate valuri de apă să fie aruncate în curţile noastre. Am fost de multe ori la Primărie, anul trecut în vară am depus şi o plângere semnnată de familiile care locuiesc aici, dar degeaba. Doar vorbe şi promisiuni. Fapte: nimic. De parcă nu era de ajuns, trotuarul a fost asfaltat cu denivelări, el fiind coborât în dreptul porţilor fiecărei curţi, uneori atât de mult, încât apa de ploaie intră direct în curţile oamenilor. Şi uite-aşa suntem nevoiţi să mergem când la vale, când la deal. La iarnă, când trotuarul va fi acoperit cu polei, vai de capul, dar mai mult de picioarele noastre. Nu înţeleg de ce suntem trataţi aşa, că doar şi noi plătim taxe şi impozite.” A.N.