Carmen Gheorghe, directorul Poliţiei Locale Câmpina:

Reporter: Au trecut trei ani de când aţi venit la Câmpina, la conducerea Poliţiei Locale. Privind prin prisma funcţiei, cum aţi perceput oraşul, oamenii?
Carmen Gheorghe: Da, am venit pe 10 februarie 2009, iar pe 1 aprilie am sărbătorit primul nostru eveniment, respectiv 4 ani de la înfiinţarea Poliţiei Comunitare, aşa cum i se spunea atunci. Am dorit să marcăm acea zi, totodată fiind un prilej şi pentru mine de a face, oarecum, cunoştinţă cu cetăţenii oraşului. Am avut emoţii la început, pentru că una e să cunoşti oraşul, să ai idee măcar de cartiere, de străzi şi altceva e când nu cunoşti absolut nimic. Când am avut prima întâlnire cu toţi agenţii acestei poliţii, primul meu gând a fost că fiind profesionistă, chiar dacă nu cunosc zona, voi dovedi în scurt timp că o voi cunoaşte, poate, mai bine ca ei. Şi aşa a fost! Mi-am dat silinţa şi am ajuns în momentul de faţă să-mi surprind unii colegi din primărie care mă întreabă de unde ştiu de un anume loc, pentru că ei nici nu au auzit. Eu spun că asta înseamnă să te implici ca să poţi face faţă în viaţa comunităţii în care activezi.
Reporter: În perioada 2005 – 2010 aţi fost director general al Poliţiei Comunitare din Ploieşti. Cum aţi compara activitatea de acolo cu ceea ce faceţi în Câmpina?
Carmen Gheorghe: Vă daţi seama că este o diferenţă foarte mare. Municipiul Ploieşti are 252.000 de locuitori, iar Câmpina are în jur de 33.000 de locuitori. În aceste condiţii, normal că mi s-a părut o lejeritate în activitate. Câmpina este un oraş liniştit, cu oameni care au un simţ civic mult mai dezvoltat decât la Ploieşti. Această concluzie am tras-o imediat, după 3-4 luni de la preluarea funcţiei şi, bineînţeles, şi cu ajutorul dumneavoastră, al mass mediei, când am început să ne cunoaştem. Făcusem apel către cetăţeni, să sune la telefonul pe care îl pusesem la dispoziţie, anunţându-i că pot suna non stop. Lumea a început să ne perceapă altfel şi datorită faptului că le cerusem colegilor mei să încerce să fie mai comunicativi cu cetăţenii, să-i întrebe despre situaţiile cu care se confruntă. Cred că cetăţenii au văzut o deschidere mai mare din partea noastră, comparativ cu celelalte forţe de ordine publică. 
Reporter: A fost dificil să renunţaţi la o parte dintre agenţi, aşa cum cerea legea?
Carmen Gheorghe: Poate că a fost în dezavantajul meu, pentru că la scurt timp după ce am venit la Câmpina, după vreo trei luni, a apărut acea lege care prevedea că trebuie să fie un poliţist comunitar la o mie de locuitori. Astfel că, din 92 de angajaţi am ajuns la 44, preluând patru oameni şi din primărie, care au atribuţii de control şi încă trei oameni, personal contractual, care au atribuţii de pază la muzeul B.P.Hasdeu. Nu mi-a fost uşor când s-a redus personalul. Nu eram de mult timp venită aici. Ajunsesem să-i cunosc aproape pe toţi, pe alţii chiar nu reuşisem să-i cunosc îndeajuns. În aceste condiţii, mi-a fost foarte greu să fac o selecţie. A trebuit să fac o comisie, să apelez la sindicat, să  gândim nişte criterii, pentru că mi s-a părut normal să alegem împreună procedeele de triere a oamenilor. Aşa au rămas cei care se află şi în prezent. Şi, pot să spun că după trei ani de zile, am devenit ca o familie, ne cunoaştem şi bunele şi relele, dându-ne silinţa să ne îndeplinim cum trebuie, totuşi aşa puţini, sarcinile care ne revin.
Reporter: De-a lungul celor trei ani aţi observat în Câmpina o amplificare a problemelor din punctul de vedere al Poliţiei Locale?
Carmen Gheorghe: Nu pot să trag o astfel de concluzie, în ce priveşte înmulţirea cazurilor de încălcare a legii. Poate că acum trei ani nu percepeam aceste fenomene ca fiind numeroase, având efective mai mari de angajaţi. Una era să ai pe un schimb 10-15 agenţi şi altceva e să ai la acest moment 4 agenţi. În mod firesc, volumul de muncă este mult mai mare. Aşa cum vă spuneam, suntem  44 cu mine, cu serviciul control, cu dispecerat. Când spui 44 de agenţi, mulţi se gândesc că aceştia sunt pe stradă. Nu, pe stradă sunt 20 de agenţi, în trei schimburi, plus tura de libere. Fiind o activitate la foc continuu, noi nu avem sâmbete, nu avem duminici, mai sunt şi concediile…
Reporter: Care sunt problemele cu care vă confruntaţi cel mai des?
Carmen Gheorghe: În momentul de faţă mă gândesc la faptul că şi săptămâna trecută şi chiar azi, când vă dau acest interviu, cetăţenii reclamă un anumit fenomen. De ceva vreme ducem o luptă, ceva gen Tom şi Jerry, cu romii care vin şi comercializează diverse produse cum ar fi cătina, socul, ghebele, plante medicinale, refuzând să se ducă în locul special amenajat de primărie, la Autogară, unde au tarabe la dispoziţie. Preferă să stea pe străzi, provocând un disconfort firmelor în faţa cărora se aşează pe jos, alături de coşul cu produse, pentru că vorbesc urât, strigă. Şi e normal că acest deranj nu poate fi suportat zi de zi. Pentru noi această problemă a devenit o prioritate. Dar nu avem soluţie. Noi îi amendăm, însă ei nu plătesc amenzile. Le confiscăm marfa şi o predăm la Direcţia Finanţelor Publice. Este o procedură de predare destul de greoaie, care ne consumă mult timp, dar care trebuie respectată. În schimb, romii apar a doua zi din nou, astfel că amendarea nu este o soluţie. Trebuie gândit altceva. Mai mult de atât, au venit cetăţeni supăraţi să reclame faptul că au cumpărat de la aceşti comercianţi afine, dar când au ajuns acasă au descoperit că de fapt erau fructe de soc. Acum şi fructele de soc sunt folosite pentru dulceaţă, numai că au un preţ mai mic decât cel al afinelor. Le-am spus cetăţenilor în repetate rânduri să nu mai cumpere de la ei, pentru că nu avem ce să le facem vânzătorilor.
Reporter: Se cunoaşte faptul că Primăria a angajat o firmă de pază pentru a suplini munca Poliţiei Locale în ce priveşte zona de activitate, legată de prezenţa romilor ambulanţi. Dacă în zona halei, în faţa Carrefour şi a Big-ului Mic aceştia au dispărut, peste drum, în faţa complexului Romal, romii par a fi la ei acasă, expunându-şi marfa din coşuri. Cum comentaţi?
Carmen Gheorghe: Într-adevăr, Primăria a făcut un contract cu o firmă privată de pază, tocmai pentru că numărul de angajaţi ai Poliţiei Locale a fost redus şi nici angajări nu se pot face. Acest fapt ne mai degrevează de volumul mare de muncă, pentru doar patru agenţi pe tură, cel puţin în zonele centrale ale oraşului. Cunosc situaţia prezentată, dar de săptămâna trecută, firma de pază şi-a extins perimetrul de patrulare şi pe partea cealaltă a Romal-ului.
Reporter: Am înţeles problemele legate de lipsa personalului. Totuşi sunt cetăţeni care acuză faptul că văd doar echipaj mobil, nu şi pedestru.
Carmen Gheorghe: Avem şi echipaj pedestru şi auto. Cetăţenii erau obişnuiţi să vadă 15-20 de oameni pe stradă. Când vorbim de două echipaje, atunci e mult mai greu. E normal să trimit un echipaj auto, dacă e o sesizare să zicem în cartierul Voila sau oriunde în altă parte. Nu-i pot trimite pe jos, pentru că asta înseamnă ca timpul de reacţie să fie nul, riscând să nu mai găsesc nimic la faţa locului sau mai rău, un conflict oarecare să degenereze cu fapte mult mai grave. Legat de greutăţile cu care ne confruntăm tot prin lipsa personalului, aş menţiona  lucrările de modernizare din oraş, unde este nevoie de prezenţa noastră pentru eliberările de parcări, de identificări. Plus că mai avem şi această activitate de blocare a autoturismelor parcate necorespunzător. Ne ocupăm de acest lucru doar într-un anumit interval de timp, când nu sunt nevoită să mă dispensez de personal pentru alte activităţi.
Reporter: Ce mesaj aţi dori să le transmiteţi câmpinenilor?
Carmen Gheorghe: Mi-aş dori să simtă că le suntem aproape, fiind de regulă prima forţă de ordine publică ce intervine la sesizări. Apoi, să ştie că atât eu, cât şi colegii mei, încercăm să empatizăm cu dânşii pentru a le înţelege mai bine problemele, chiar dacă se mai întâmplă să nu ţină de competenţele noastre. Totuşi îi ascultăm şi îi îndrumăm acolo unde trebuie. Mai doresc să se ştie că avem o colaborare foarte bună atât cu jandarmii cât şi cu Poliţia Naţională, pe probleme de ordine publică şi de circulaţie rutieră.