Nu ne dezlipim nici săptămâna aceasta de strada Griviței, una dintre bătrânele artere ale urbei. După clădirile din partea ei sudică (episoadele 4 și 11) sau cea nordică (ep. 5), azi vine rândul sectorului său median. Casa de care-i vorba acum, de la nr. 71 (foto), e cunoscută de vechii câmpineni drept proprietatea celebrului primar și deputat interbelic Victor Rădulescu. Însă nimeni nu mai știa cine și când a construit-o, până la cercetările subsemnatului.
Pe colțul cu vechiul Bulevard (numit pe la 1900 Carol I, cum am mai arătat cu alt prilej) se afla în ultimul pătrar al veacului al XIX-lea o mare grădină, de peste jumătate de hectar, a unui anume Nicolae Polizu. Mare parte din ea a ajuns apoi în proprietatea comerciantului Ion S. Socolescu și a soției sale Ecaterina. Acest Socolescu (căruia n-am reușit încă să-i aflu originile, dacă avea sau nu legătură cu celebra familie de arhitecți) se născuse înainte de unirea Principatelor, și pe la 1885 avea în Câmpina un debit de tutun. Doi ani mai târziu îl găsim participant la licitația pentru iluminarea străzilor cu gaz lampant, iar între anii 1891-1896 a fost și casier-perceptor al comunei. Avea tot felul de afaceri cu produse petroliere, la un moment dat fiind și amendat pentru contrabandă cu cerezină. A prosperat rapid: pe la 1900 ajunsese printre negustorii de vază ai orașului, după ce își construise casa de care ne ocupăm, cu ieșire la strada Griviței. Din vechea grădină Polizu – obținută și prin căsătorie, se pare – avea să înstrăineze apoi loturi (la 1905 scotea la licitație jumătatea ei vestică).
Am găsit în arhive autorizația de construcție a casei, cu șase camere și un antreu, eliberată în octombrie 1898 de primarul Niță Angelescu, dar și dovada că în același an s-a ridicat casa. Ea se păstrează destul de bine și în prezent, decorația fațadei și feroneria ușii principale cu marchiză trădând influențe art-deco; la interior se remarcă salonul cu coloane, tavanele decorate și sobele de teracotă. Jumătatea albă din spate, deși pare adăugată, într-un alt stil (rezultat al posibilelor renovări postbelice), totuși e făcută odată cu restul casei (poate cu excepția ultimei camere), etajarea ei având loc până la 1912. Locuința principală era la stradă, în partea din spate fiind dependințe.
În anul 1906, fiica lui Socolescu, Ana (născută la Câmpina, în vârstă de 18 ani) se mărita cu funcționarul Victor Rădulescu, de 24 ani – câmpinean și el, dintr-o familie tot de comercianți, pe atunci deja orfan de ambii părinți. Tânăra familie a locuit o vreme la părinții miresei, care însă, din câte se pare, mai aveau proprietăți în oraș. Poate că aici li s-a născut primul copil, Nicolae (1907); au mai avut apoi și o fată Lucia (n.1911), însă probabil se mutaseră în altă parte, din moment ce în anul 1912, Ion Socolescu oferea primăriei clădirea. Aceasta avea acum 10 camere (prin etajarea corpului din spate) și pe terenul aferent, de 800mp, se mai aflau o remiză de trăsuri, un grajd pentru șase cai și o cameră de vizitiu. Pentru toate acestea, Ion Socolescu (care între timp fusese și primarul orașului pentru scurte perioade, în anii 1904 și 1907) cerea 30.000 lei. Probabil oferta sa nu a fost acceptată, și apoi casa a rămas fiicei și ginerelui Victor Rădulescu, tânăr avocat ce ajunsese deja în 1911 ajutor de primar.
Bănuiala mea este că familia Socolescu a avut o altă locuință chiar alături, pe colțul cu Bulevardul (unde mult mai târziu, în 1942, pielarul Ion Anghelescu avea să ridice vila impunătoare ce-a fost în deceniile comuniste sediu de bancă). Cert e că atât bătrânul Ion Socolescu, cât și fiii săi Gheorghe (ajuns producător de cherestea) și Nicolae, precum și ginerele Rădulescu (politician liberal în ascensiune) aveau domiciliul pe Bd. Elisabeta în anul 1920. Între timp, în anii 1916-1918, casele Socolescu-Rădulescu găzduiseră trupe germane de ocupație.
După război casa de pe Griviței a devenit cel mai probabil locuința principală a lui Victor Rădulescu (foto medalion), primar al orașului în anii 1926-1928 și deputat în anii ‘30, liderul incontestabil al liberalilor câmpineni dintre războaie. Despre el s-a mai scris și vorbit adesea, fiind cel mai cunoscut primar din istoria Câmpinei, în egală măsură respectat și controversat. A trăit până la 1939; crucea sa funerară este de departe cea mai groasă din tot cimitirul central.
La apogeul carierei sale politice (1937) deputatul a construit, pe numele soției Ana, o superbă vilă cu subsol și etaj în fundul curții, pe locul vechilor grajduri ale socrului său. Făcută în stil neoromânesc, după proiectul marelui arhitect Toma T. Socolescu (dar ignorată până azi de toate lucrările ce tratează opera sa), clădirea s-a păstrat aproape nealterată și este o adevărată bijuterie. Ea reclamă însă o urgentă restaurare și conservare, putând ajunge una dintre atracțiile arhitectonice ale Câmpinei. Multe au încremenit aici aproape neatinse: fațada placată cu piatră a garajului, foișorul cu stâlpi de lemn încrustați și tavan casetat, acoperișul cu olane, coloana cu capitel sculptat în piatră, burlanele de fontă cu decorații, feroneria ușilor și ferestrelor, tâmplăria de lemn originară (inclusiv obloanele-jaluzele), iar la interior un tavan cu grinzi aparente din lemn și două sobe de teracotă din epocă. Materialele de calitate, împreună cu volumetria clădirii și liniile designului său, își dau mâna pentru a ne demonstra bunul-gust ce-l aveau pe atunci puternicii zilei.
Cât despre soarta ulterioară a locului, el a împărtășit destinul deja cunoscut al unor astfel de clădiri. Rămase în proprietatea Anei Rădulescu după moartea soțului, casele au traversat războiul în bune condiții, dar apoi au intrat bineînțeles în vizorul autorităților comuniste, care au adus aici treptat diverse familii de ingineri, funcționari, dar mai ales vechi ilegaliști, activiști de partid, nomenclaturiști sau chiar organizații ale sistemului (Securitatea, ARLUS, UTM, Ocolul Silvic). Încă din timpul războiului, văduva deputatului închiriase etajul casei vechi, iar apoi l-a adus și pe fratele său Nicolae, cu familia – probabil cu speranța de a mai stăvili năvala vremurilor și a păstra cât mai mult în familie căminul copilăriei și tinereții lor. N-am reușit să aflu care a fost destinul doamnei Ana Rădulescu, dar ne putem închipui cât va fi avut de suferit după 1948, ca vechi „exploatator burghez”, fiică de primar și soție de deputat/primar din „vechea orânduire”. A mai trăit în Câmpina, sub noul regim, trei decenii, mai mult ca sigur nu foarte luminoase. Dacă la început a fost lăsată să locuiască la etajul vilei noi, nu știu ce s-a mai întâmplat cu dânsa din anii ‘50. Dintre copiii săi, urmași a avut doar fiica, Lucia Maria „Coca” Gheorghiu (căsătorită cu doctorul Dimitrie Gheorghiu, care a lăsat orașului altă bijuterie arhitecturală, proiectată de același T.T. Socolescu); un fiu al Luciei, Vladimir Gheorghiu, se pare că încă trăiește peste ocean.
După 1989, numai curtea și vila nouă au fost retrocedate urmașilor, care le-au revândut apoi, iar pentru casa veche a fostului primar Ion Socolescu (împărțită între timp în trei apartamente) au fost despăgubiți. Dintre cei ce-au locuit-o în ultimele decenii, menționez pe inginerul Marcel Preda, care a lucrat și la primărie, contribuind la demolarea centrului vechi al orașului după cutremurul din 1977.
Mădălin-Cristian Focșa
Centrul de Informare Turistică
Tel. 0722560566
Fotografii: M. Focșa, Albert Weisz.
Mulțumiri d-lui Codruț Constantinescu pentru contribuţia adusă la cercetare, precum și proprietarilor pentru amabilitate: Adriana Alexiu / prof. Mariana Preda
Episodul 11, despre Baia „Steaua Română”, poate fi citit AICI
Felicitări! Acțiunea Toma T. Socolescu, începută în anul 2009 se continuă spre împlinire și în Câmpina, oraș pe care l-a sistematizat. (vezi TTS,Memorii-Note autobiografice, publicate în premieră în „ Păuleștii de Prahova, repere mononografice,comentarii,amintiri ”
Am omis să precizez ceva important: tocmai Ion S. Socolescu a fost primarul care i-a semnat pictorului Grigorescu autorizația de construcție a casei sale (muzeul de azi), în 1904.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ulterior publicării articolului, am identificat și legătura de familie dintre arhitectul Toma T. Socolescu și Ana Rădulescu: erau veri de gradul II – tatăl ei, comerciantul Ion S. Socolescu, fiind primul din celebra familie care s-a stabilit la Câmpina, probabil în epoca Războiului de Independență (când vărul său primar Toma N. Socolescu proiecta ca arhitect refacerea celebrei case Carcalechi din Câmpina). Ion era fiul zidarului ploiestean Sandu Socol (cel mai mic dintre cei trei frați Socol care au venit din Ardeal la Ploiești în prima jumătate a sec.19).
Între timp am găsit și autorizația lucrărilor de renovare care au adus casei vechi acele elemente Art-Deco de pe fațadă: operațiunea a fost făcută în 1931, la comanda deputatului Victor Rădulescu.