Reportaje

Rafinăria din Câmpina – vestigiu unic în lume (10)

LOCUINȚA PENTRU PERSONAL / REMIZA DE POMPIERI

Ne mutăm atenția de această dată în partea opusă față de extracția parafinei și vă prezentăm o clădire binecunoscută comunității, ce poate fi admirată din spațiul public, fiind chiar cap de perspectivă al străzii Tudor Vladimirescu. Ea păstrează aripi din două epoci diferite, fiind inițial o locuință de serviciu a rafinăriei. A fost construită de Steaua Română în anul 1911, în plină eră de celebritate mondială a rafinăriei.

Captură Google (2012)

Fațada proiectată atunci (foto 1) ne dezvăluie faptul că treimea din stânga a casei originare s-a conservat până în zilele noastre. Elementele decorative cu alură „Fachwerk” (cadrele de lemn din fronton) tipice unui curent romantic din epocă – arhitectura istoristă (stil neo-Tudor) – îi dau și azi un farmec aparte și o individualizează; a existat în rafinărie la început o casă și mai veche în acest stil, chiar cu etaj.

Foto 1: Proiectul din 1911 (Arh. Naț. Prahova)

Clădirea inițială, cu soclu de piatră și acoperiș de eternit, avea trei apartamente de locuit, fiecare cu câte 4-5 încăperi, în care pe la 1922 locuiau trei angajați de origine străină. În anii ’30, apartamentele din mijloc și din dreapta au fost transformate în infirmerie; acestea nu mai există azi, pentru că au fost distruse la bombardamentele din mai 1944, supraviețuind doar aripa din stânga.

Foto 2: Proiectul arhitectului Boceanu (ANPH)

Înainte de naționalizarea din 1948, Steaua Română a refăcut radical porțiunea distrusă a casei, de această dată în stil modernist, cu zidărie în cadre din beton armat, după proiectul marelui arhitect Ion Boceanu, despre care am mai pomenit (foto 2). Destinația noului corp, ridicat pe fundația casei inițiale, a fost de remiză pentru pompieri. La capătul vestic (extins dincolo de fundația casei antebelice) s-a facut și o pivniță, iar la etaj un apartament de locuit, folosit în epoca comunistă și de conducerea rafinăriei. În ultimele decenii, în jumătatea vestică a funcționat dispensarul cu spălător și cămin, în timp ce în jumătatea estică (dreapta) era „formația PSI”. Imobilul e așadar o istorie vie a rafinăriei și orașului, cu mare potențial identitar, socio-cultural și turistic – prin urmare și economic.

Mădălin Focșa (master în istorie – patrimoniu cultural)
Tel. 0722.560.566; E-mail: madalin.focsa@gmail.com

Episodul 11: ATELIERUL MECANIC

10 Comentarii  

  1. Nu cumva,tinand cont si de unici tatea ei în 1911,liniile acestei cladiri au inspirat arhitectura zonei?Cu execeptia acelor rigle din lemn din pereti,specifice,cu precadere,arhitecturii vechi germane,aceste linii le întalnim foarte des la casele de pe Voila,Muscel si Campinita.La Breaza,Cornu etc.Mai de mult,vizitand zona Argesului,m-am intrebat de ce casele mai mari din acest areal al nostru arată în acest fel,modern.Mi-ati dat raspunsul! Va multumesc! Era firesc ca arhitectura germană sa-si pună amprenta asupra zonei.Si este la fel de firesc ca aceasta cladire sa se pastreze ca dovadă a inceputului de implementare a civilizatiei occidentale,pe aceste meleaguri,care „i-au dat fiori pictorului Nicolae Grigorescu”.

    1. In niciun caz cladirea asta n-a fost ea insasi punctul de plecare pentru raspandirea in zona a acestui stil arhitectural de tip „revival” – aici trebuie vazut daca elementele Fachwerk de pe fatada ei au si rol structural/arhitectural, sau numai unul decorativ, asa cum banuiesc – si cum se intampla in cazul acestui stil istorist (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Tudor_Revival_architecture sau chiar https://de.wikipedia.org/wiki/Heimatstil). Cladirea din rafinarie doar se incadreaza unui fenomen arhitectural mai amplu, cel istorist (romantic) venit in Romania (pe filiera austro-ungara sau direct) din lumea germana, in epoca lui Carol I. Fenomenul s-a generalizat la Sinaia, unde este cel mai bine reprezentat in tot Vechiul Regat (vezi Pelesul si alte resedinte). Insa, daca stam bine sa ne gandim, stilul a fost adus in zona Campinei (chiar inainte de aparitia lui la Sinaia !) de principele Dimitrie Stirbey, care pe la 1875 isi construia deja – cu aceste elemente Fachwerk – conacul din padurea Voila. Nici macar in oras in Campina nu-i asta cea mai veche cladire cu asemenea elemente, caci imobilul Scolii Germane este si mai vechi.
      Daca va referiti la „liniile” casei in afara elementelor Fachwerk – asta e mai greu de distins, in ce masura volumetria casei (asa cum a fost ea initial) putea sa dea vreun ton, sa genereze vreo moda. Casele rafinariei la care fac referire si care au disparut de mult, erau si mai spectaculoase, si mai vechi decat asta. Ea este insa un martor important, iar faptul ca a ajuns pana la noi partial in forma initiala e un adevarat miracol.

  2. Si eu m-am gandit la Sinaia,dar mi -a fost mai greu sa trec peste această coincidentă.Cred ca existenta ei a inspirat,nu neaparat pe specialisti,ci pe oamenii care au avut posibilitatea sa-si construiască case mai mari.Mimetismul la noi a fost si este încă „o virtute”.

  3. Pe vremea mea, categoria asta de „savanti” de circumstanta isi tragea seva cunoasterii din almanahurile disponibile. Acum, categoria respectiva apeleaza la „wiki”, adica la o sursa empirica, amatoriceasca, nevalidata stiintific. Prin urmare n-ar trebui sa ne surprinda constructiile ad-hoc de genul „stil istorist” in loc de „istoricist” asa cum il consemneaza teoria arhitecturii si manualele de specialitate. Traducerea dupa ureche sau cu ajutorul „goagle” genereaza asemenea mostre de umor involuntar. Asadar, „almanahele” au disparut, nu si „cultura de almanah”… Cit despre topica utilizata si sfortarile semantice, ce sa mai vorbim? Ca sa nu mai spun ca stilul istoricist nu este sinonim cu stilul romantic, ci un precursor al acestuia. Evident, mi se va da cu wiki in cap…

  4. Definitia din dex demonstreaza ceea ce am spus mai sus, si anume ca nu exista un „stil istorist” in arhitectura, ci de un stil istoricist, ceea ce este cu totul altceva. Se pare ca e mult prea subtil pentru dta. Chiar ma intristeaza modul involuntar cu care te faci de ris, pentru ca, in fond, nu am nimic cu dta, ci doar cu aroganta semidocta pe care o afisezi ostentativ. Daca nici definitiile din dex nu te ajuta sa intelegi diferenta intre un stil consacrat al artelor figurative si niste principii cazuistice care tin de abordare metodologica, conceptualizare de cercetare si altele, atunci ma las batut.

    Cit despre lasitatea pe care mi-o atribui in stilul „ba a ma-tii”, iti amintesc din nou ca postezi aici si sub alte identitati, asadar las-o moale, ca e moale de tot! Vitejia de iarmaroc pe care o exhibi strengareste s-ar topi ca un abur daca am fi fata in fata. Ca sa nu mai vorbesc despre impolitetea pe care o comiti sugerind ca oricine posteaza sub pseudonim este un las.

    Nu fii trist. Invata.

    1. Cel care se face de ras sunteti doar dvs, domnule provocator las (nu, evident ca nu oricine posteaza sub pseudonim e las, dar dvs sunteti astfel cu asupra de masura – vede asta oricine citeste atacurile dvs gratuite, rauvoitoare si lipsite de fundament).
      Daca pana si atunci cand v-am trimis definitiile din dictionare (apropo, despre celalalt link niciun cuvintel – evident, ca v-ati prins urechile acolo), dvs tot persistati in a nega evidentele si a abera ca n-ar exista termenul folosit de mine, si cititi acolo numai ce va convine dvs, ignorand definitiile care va contrazic, atunci sa judece singuri cititorii daca nu sunteti cumva un caz patologic, cu grave probleme de perceptie si atitudine (ca sa ma exprim elegant si retinut).
      Da, s-ar putea sa aveti perfecta dreptate ca daca am fi fata in fata mi s-ar „topi” indrazneala, pentru ca asta suna deja a amenintare fizica – ceea ce nu ma mira deloc, la ce hal de calomnii lipsite de orice bun simt si fundament ati revarsat aici. Doar ca nu suntem doar noi pe aceasta lume… In fine, daca asa intelegeti dvs sa procedati, sunteti singurul ce are de pierdut.
      V-as ruga totusi, daca mai aveti un dram de bunacuviinta, sa-mi lasati in pace macar acest serial si sa nu-l mai poluati cu carcotelile dvs – atacati-ma oricat de josnic oriunde altundeva, dar nu aici, ducand in derizoriu aceste episoade, pentru documentarea carora am facut sacrificii ce nu merita deloc asemenea mizerii…

  5. Daca adresarea grobiana de mai sus constituie un ton „elegant si retinut”, atunci e clar pentru toata lumea unde se situeaza cazul patologic. De asemenea este evident ca nu poti pricepe diferenta intre un fenomen (concept filozofic-cultural) si un stil arhitectonic recunoscut si codificat ca atare. Un curs de teoria artei ti-ar prinde bine atit in eliminarea complexelor de superioritate obraznica, cit si in edificarea culturala ce trebuie asimilata unui proces de parcurgere treptata, pornind de la alfabetizarea elementara si culminind cu specializarea concreta.

    Insultindu-ma ca mi-am „prins urechile” in cel de al doilea link, probeaza carentele semnificative de calibru intelectual, dar si de educatie elementara ce te caracterizeaza. Totodata, indica faptul ca bibliografia dtale se rezuma la articole publicate pe net, nicidecum in tomuri de carte parcurse temeinic. Iar cultura si stiinta de carte se formeaza judicios in biblioteci, nu in fata tabletei, accesind linkuri.

    Cind am scris ca ti s-ar topi indrazneala daca m-ai vedea personal, am gresit. Deoarece am contat pe rusinea dtale (nicidecum nu era o amenintare fizica), dar acum am retineri serioase sa mai cred ca poti incerca sentimente atit de umane si de buna cuviinta precum rusinea. Asadar imi retrag afirmatia respectiva.

    Jeluirea si victimizarea din mesaj m-au induiosat: de ce nu soliciti stapinilor dtale la care esti amploaiat sa-ti ridice o statuie (sau macar un bust „istorist”) in fata ruinelor rafinariei? Ca daca tot te-ai sacrificat atita, se merita, zic.

  6. Sunt de părere a exista un dialog între cei care doresc muzeul și cumpărătorul rafinăriei.Facut un inventar al instalațiilor,gradina de rezervoare ar fi spatiu.Citeam că vor evacua Muzeul Petrolului Sa îl mutam la Campina.Cred că mai sunt și instalații de la începuturile rafinăriei.Trebuie in viața care sunt prioritățile.

  7. Imi pare rau,dar nu există calomnii de bun simț.Nici dacă se comit în biserică,în momente sacre!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare