VIDEO 🎦 Alecu Banu, „Lordul” fotbalului câmpinean: O viață dedicată sportului rege

Invitat la emisiunea FAȚA ȘI REVERSUL, realizată de Florin Frățilă la Dada TV/ Valea Prahovei TV, jurnalistul Octavian Cojocaru a adus un ultim omagiu celui care a fost Alexandru „Alecu” Banu. Trecerea sa în neființă, la data de 25 martie 2026, la onorabila vârstă de 92 de ani, a lăsat un gol imens în comunitatea sportivă, dar și o poveste de viață care merită să fie păstrată în memoria colectivă.

Un lord comparabil cu Emeric Ienei

Octavian Cojocaru, autorul lucrării „O istorie a fotbalului câmpinean”, îl descrie pe Alecu Banu drept un simbol al eleganței și bunătății, o raritate în lumea sportului. „Un domn, un lord, comparabil cu legendarul Emeric Ienei”, a fost caracterizarea care a surprins publicul, subliniind faptul că Banu a fost „mereu binevoitor și întotdeauna gata să ajute”. Jurnalistul a mărturisit că fostul sportiv i-a oferit „un imens ajutor” în documentarea istoriei fotbalului local, Banu fiind „ultimul supraviețuitor din cea mai mare generație a Poianei”.

Refuzul istoric al Petrolului Ploiești

Unul dintre cele mai fascinante episoade discutate a fost momentul în care Alecu Banu a ales loialitatea în detrimentul gloriei naționale. În anii ’50, când marea echipă a Petrolului Ploiești era campioană, legendarul Ilie Oană a venit personal în sufrageria lui Banu pentru a-l transfera. „Aveau pașaportul pregătit, legitimația era în buzunarul secretarului, dar el a refuzat”, a explicat Cojocaru. Motivul? Atașamentul profund față de prietenii și comunitatea din Câmpina, o alegere pe care, spre finalul vieții, a privit-o cu o umbră de regret, conștient că ar fi putut ajunge la echipa națională.

Vârful carierei de antrenor: „Blestemul” de la Sinaia

Dacă pe gazon a fost un stâlp de apărare neclintit la Poiana între 1956 și 1965, ca antrenor Alecu Banu a rescris istoria echipei IRA Câmpina. Octavian Cojocaru a rememorat sezonul 1976-1977, când echipa a fost la doar 15 minute de promovarea în Divizia B. Visul s-a năruit într-un meci tensionat la Sinaia, despre care Banu spunea cu amărăciune: „M-au vândut brezenii mei”. Dincolo de rezultate, rămâne însă talentul său de a „șlefui” jucători, având un „ochi” legendar pentru descoperirea tinerelor talente

O voce critică asupra fotbalului modern

Până în ultimele sale zile, Alecu Banu a rămas un observator atent al fenomenului sportiv. Octavian Cojocaru mărturisește că fostul antrenor nu era încântat de direcția fotbalului actual: „Nivelul i se părea foarte scăzut față de timpul când juca dumnealui. Considera fotbaliștii de azi mult mai limitați”. Această viziune critică venea dintr-o viață trăită pe teren, unde tehnica și caracterul primau în fața atletismului pur.

Moștenirea: Un apel la recunoștință

În finalul intervenției sale, Octavian Cojocaru a lansat un apel către autoritățile locale pentru a onora memoria „lordului” din Câmpina. Propunerile constau în acordarea titlului de Cetățean de Onoare post-mortem și numirea unui stadion local după Alexandru Alecu Banu. „Ar trebui să respectăm altfel valorile sportului local. Un stadion nou trebuie să poarte numele unui antrenor sau jucător legendar, iar Alecu Banu a întrunit ambele condiții”, a conchis jurnalistul.

Vă invităm să urmăriți integral această ediție specială a emisiunii „Fața și reversul” pentru a descoperi în detaliu povestea fascinantă a celui care a fost Alecu Banu. Este o ocazie unică de a pătrunde în istoria mai puțin cunoscută a fotbalului câmpinean, explorând amintirile „ultimului supraviețuitor din cea mai mare generație a Poianei” și poveștile despre cluburi legendare precum Principesa Ileana.