De mai mulți ani sînt complet decuplat de televiziuni, de aceea în comentariile mele nu veți vedea trimiteri la ce politician ori comentator au mai apărut, ce afirmații au mai făcut etc. În schimb, urmăresc relativ atent fluxurile din spațiul online. Un fenomen ciudat mi-a atras atenția de o bună bucată de vreme: aici toți îi fac pe cei din tabăra opusă proști! „Prost” este epitetul cel mai prezent. Antivacciniștii sînt, firește, proști, pentru că nu acceptă știința. Dar și cei vaccinați sînt etichetați la fel de către cei care se tem de cipuri. Aici lucrurile se complică imediat (asta e fascinant, categoriile de proști se divizează parcă la infinit): sînt cei împotriva pașaportului verde, care atrag atenția asupra neconstituționalității acestuia pentru că restrînge drepturi esențiale, și cei care îl acceptă senini, dreptul la sănătate, spun ei, e primordial. Cei care se duc în pelerinaje sînt firește niște proști pupători de oase de morți. Dar cei care nu se duc sînt și ei proboziți ca proști care refuză harul, păgîni sortiți iadului. Nu mai vorbesc în spațiul politic: trebuie să fii prost ca să votezi cu partidul lui Dragnea și Dăncilă (modele absolute!). Dar ești prost și dacă votezi cu liberalii care sînt același lup în piele de oaie, numai că tu nu vezi asta. Prost ești și dacă votezi USR-ul neo-marxiști care duc țara spre un nou regim comunist. Dacă votezi UDMR, nu ești prost, ești trădător! Ce să mai zici de AUR, cei deștepți l-au decretat extremist, și deci este periculos să-i pomenești pînă și numele. De altfel, clasa decidenților ne consideră din start pe noi, cestălalți, votanții, o masă amorfă, „proști da mulți”. În replică, nici „poporul” nu dă doi bani pe cei de la conducere, „toți sînt la fel”, ca și cum prostul satului ar fi pus primar. Cei care se închină numai afacerilor și bunăstării personale îi consideră pe cei care trăiesc dintr-un biet salariu sau o pensie nespecială niște proști care nu știu „să facă” bani. Dar și cei care frecventează experimente artistice sofisticate în apărarea legebetiștilor și a tot felul de minorități așa zicînd asuprite îi consideră pe toți ceilalți proști. Profesorii care nu se adaptează minunilor „învățămîntului online” sau militează pentru valorile și metodele clasice ale școlii sînt considerați proști. Părinții care nu-și cresc copiii după regulile ultimului manual de parenting sînt, firește, inconștienți, dar și ei, care cultivă doar pe „așa am apucat de la bunica și uite ce bine am ajuns” îi privesc cu dispreț pe ăștia care trebuie să se uite în carte ca să schimbe un scutec. Tinerii îi consideră pe bătrînii care nu știu să utilizeze cardul sau să comande online mîncare (apropo: ce prostie să gătești acasă!) ori Uberul drept foarte proști.
Mă uitam la o persoană în vîrstă cum încerca foarte încurcată să desfacă dopul unei sticle de apă minerală din cea securizată cu un supra-capișon de plastic. Apropo, ce prostie să faci desfacerea unui ambalaj din ce în ce mai dificilă! Aici ar fi locul unui întreg eseu despre ambalaje, asamblări și instrucțiuni de folosire, halucinant amestec de cuvinte și scheme din care omul obișnuit nu înțelege nimic. Te fac să te simți stupid. Revin… mîrlanul care intră cu jipanul pe plajă este, firește, un prost, dar și el îi privește pe amărîții care se înghesuie pe cearșafuri la 300 m de apă ca pe niște proști iremediabil. După cum, același, urcat la munte, umple cutare poieniță splendidă cu gunoaiele de după grătar și tot el îi consideră proști pe voluntarii care vin pe urma lui cu sacii să curețe locurile și rîurile. Apropo, unii ne străduim să sortăm gunoaiele și să le distribuim în saci sau recipiente separate. Sîntem proști, atît pentru cei care le aruncă pe malul rîului sau pe lîngă gardul cimitirului, dar și pentru cei de la salubritate, care le pun oricum de-a valma în mașină și apoi la groapă. Copiii obișnuiți de mici cu referate luate de pe net, intervenția părinților la intimidarea profesorilor exigenți, copiatul cvasi-oficializat îi consideră pe „tocilari”, cei care chiar muncesc pentru notele bune, niște proști. Mai ales dacă nu au țoale sau telefoane de firmă. Cine își pierde timpul citind este, prin definiție, un prost. După cum și cei ajunși în splendoarea maturității fără să simtă într-un an întreg nevoia de a deschide o singură carte sînt, firește, proști ca noaptea. Dar în domeniul muzicii: ascultătorii de manele sînt abinitio proști pentru cei de rap sau rock progresiv și viceversa. Măcar prin anii 90 depeșiștii se băteau în toată regula, cavalerește, cu metalliștii. Acum taberele doar se înjură pe Facebook. Ascultătorii de operă sau muzică simfonică sînt doar ciudați, ca vițelul cu două capete. Sînt și dihotomii vechi, înrădăcinate în mentalul colectiv, oricît de eco am trăi (doar e imperativul moral al momentului, nu?) termenul de „țăran” rămîne pejorativ pentru arogantul orășean. Pentru pieton, șoferul care-l agresează sau blochează trotuarele parcînd este violența întruchipată. Iar pentru șofer, pietonul care traversează fix pe unde are chef este un dezastru. Despre șoferi însă, n-ai ce spune, aici sînt atîtea tabere cîte mașini, și toți ceilalți sînt inutili și proști.
Cum vedeți, nu prea mai avem ieșire, orice opțiune am face, tot de proști sîntem luați de cei din altă tabără. Se spune că IQ-ul global a scăzut mult în ultimele decenii, și cred că informația nu este un fals. Dar graba de a-l eticheta pe semenul nostru drept insuficient mental spune ceva despre morală, nu despre inteligență. În genere „noi proștii” sîntem chiar cei care cred că mai există așa ceva în epoca post-toleranței.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!