Editorial

Editorial. „ÎI URĂSC, MĂ!”

Așa ar fi spus Caragiale despre personajele lui, povestește Ibrăileanu. Nu există, din păcate, un alt impuls firesc al cetățeanului față de clasa politică decît această simplă atitudine de respingere totală. De aceea nu există politologie adevărată autohtonă, nu poți judeca rece, cu obiectivitate științifică fenomenul politic românesc. Nu te poți situa față de clasa politică (excepțiile sînt cu totul nesemnificative numeric) decît printr-un dispreț absolut. Complicitățile trans-partinice, ticăloșia cinică, incompetența găunoasă, demagogia sfidătoare, minciuna fără perdea, prostia sclipicioasă și obraznică, lătratul oratoric, activismul de partid nebazat pe nicio competență reală, aroganța pretins „rafinată”, disprețul față de „prostime”, sfidarea legilor, preluarea automată a sloganelor zilei, fără cel mai mic efort de reflecție critică, sînt trăsături comune. România nu este o democrație funcțională tocmai pentru că raportarea cetățenilor la această clasă parazită este una strict emoțională, rezumată perfect în fraza lui Caragiale. Vina că sîntem o populație de strînsură și nu un  popor cu țeluri unitare le aparține acestor răpitori, și nu „bietului român săracul”. Spectacolul mizerabil de la moțiunea de cenzură a fost o lecție deschisă ilustrînd ideile de mai sus. În primul rînd, cînd sînt atîtea legi de care avem nevoie și atîtea de îndreptat (azi se termină intervalul de doi ani în care trebuia interzisă producerea farfuriilor de plastic… și nu au avut timp) o foarte inutilă și foarte prost făcută moțiune e doar o mortală pierdere de timp. Un singur exemplu: alianța de structură dintre PSD și AUR, după ce seară de seară pe toate canalele combate vaccinarea, acuză acum guvernul că nu a vaccinat suficient. Deși oferta depășește cu mult cererea. De ce nu se vaccinează populația? Sînt mai multe explicații care țin de sociologie, istorie, psihologie, dar foarte puțin spre deloc de politică. Dar ce contează realitatea atunci cînd e vorba de lupta politică! Spectacolul de la moțiune, cu huiduieli „hai, bă”, „nu-l bate” șamd e „demn” mai degrabă de un stadion decît de parlament. De ce oamenii nu au încredere în clasa politică și în democrație nu mai necesită demonstrat, este suficient să ne uităm la filmul ședinței. Nu poți avea cu sinceritate decît un sentiment de nesfîrșită, irepresibilă silă față de asemenea specimene. Oricîtă teorie democratică ți-ar furniza școala.

Acum o lună am celebrat 30 de ani de la înăbușirea criminală a Pieții Universității. De fapt, a fost o tăcere generală, oamenii de 40 de ani deja nu mai au habar ce a fost atunci. Justiția tace mormîntal. Urmăream pe Facebook amintiri ale celor care erau studenți atunci, a fost o promoție strălucită, risipită azi în toate țările pămîntului. Atunci „s-a risipit țara” întîia oară. Ne-au plecat elitele care ar fi trebuit să conducă țara după retragerea bătrînilor comuniști. Iar nivelul moral și intelectual al politicienilor de azi este o urmare directă a distrugerii societății civile care se articula atunci. Atunci am încetat a mai fi un popor, iar încercările ulterioare (iarna 2018, 10 august) au eșuat și ele. Și după fiecare eșec nivelul politicii publice a mai scăzut cîteva trepte. Cum spunea tragicul lucid I. D. Sîrbu: „trăim la porțile Orientului unde nimic nu se vomează, totul se înghite”. Așa înghițim această politică scîrnavă. Șoșoacă (determinantul doamnă ar fi jignitor) nu este un accident moral și intelectual, o excepție, ci este perfect reprezentativă pentru un stadiu al istoriei noastre. Al (non)educației noastre sociale. Cum l-a luat de față pe chestorul camerei este, iarăși, un gest profund simbolic, arată clar neputința unui stat care nu vrea și nu știe să-și apere oamenii și legile. Iar peste cîteva minute, Cîțu a plecat din conferința de presă, în loc să-l evacueze pe Simion care îl bruia huliganic.

Statul dă bani cu ghiotura televiziunilor care îi sabotează acțiunile de prevenire a epidemiei, dar nu are bani pentru cultură (niciun program remedial după blocaj pentru edituri, librării, teatre, muzee etc), Academia publică cu seninătate capodoperele turnătorului Felix, rafinăriile sar în aer, minele se închid, combinatul de oțeluri speciale Tîrgoviște așijderea, liberalii se iau la bătaie, USR-iștii sînt de pe altă planetă, sinistrul alunecos ministru al școlilor face legi de apărare a plagiatului, la Iași este interzis un bust al lui Goga, CCR dă decizii contradictorii, cea mai mare pensie a fost de 78.000 de lei… și noi înghițim apatici totul, cuminți. Prostirea globală are efecte sporite în țara noastră, plină de imunități, dar complet lipsită de imunitate. Mă fascinează paralizia generală, lipsa de reacție la toate și la fiecare dintre mizeriile astea. Ne lipsește coloana vertebrală, am regresat rapid la stadiul de moluscă. România este o țară profund neiubită și nu se vede niciun orizont.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

2 Comentarii  

  1. Desi articolul este bun, va contrazic la afirmatia „statul nu are bani pentru cultura (niciun program remedial dupa blocaj pentru edituri, librarii, teatre, muzee)” pentru ca el, statul, este cel care sustine financiar de decenii o zona care nu produce mai nimic de o valoare inestimabila (cu cateva exceptii notabile bineinteles). Statul pompeaza bani intr-un sector care nu prea are cu ce se lauda. Ce vreti sa dea mai mult cand plateste cu milioane de euro lunar (la nivel de tara) salariile unor oameni care au facut un cult din a sta degeaba. Daca nu ma credeti pe mine, cititi despre externalizarea actului cultural din SUA ultimelor cateva decenii si o sa-ntelegeti ce spun.

    1. Da, aveți dreptate, numai că America are o tradiție seculară a actului privat de cultură. Statul nostru este condamnat să fie un stat inteligent, ceea ce, evident, nu e cazul. Vezi articolul meu precedent, statul cultivă ura față de cultura de elită. Dar, de exemplu, și Franța și Germania au programe statale coerente în domeniu. Sincer….nu văd o soluție generală, numai punctual… În foarte multe domenii statul cheltuie aiurea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare