Editorial. UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ (DEMOCRAȚIA)

Cînd vorbim despre democrație, avem de obicei în minte chestiuni relativ complicate: vot, reprezentare, responsabilitate, demagogie, spirit civic, politici publice… și lista e lungă. Numai că, uneori, e mult mai simplu și mai „popular” să înțelegi ce e democrația, fără lecții sofisticate. Dau un exemplu izbitor: pe la jumătatea lui martie au avut loc alegeri la FRF. A cîștigat al patrulea mandat (?) Răzvan Burleanu, cu un scor pe care nu-l atingea decît Ceaușescu, nouăzeci și opt virgulă. Și numărul de mandate și scorul sînt năucitoare. Dar și mai stupefiante este o declarație: „îmi place să cîștigăm împreună”. Nu sînt microbist, dimpotrivă, am o jenă totală față de fotbalul românesc, dar mă întreb și eu ca țăranul nedumerit: ce a cîștigat fotbalul nostru în ultimele decenii? Echipele noastre de club fac permanent figurație, campionatul e o batjocoră, iar după magistralul discurs al lui Burleanu echipa națională a ratat triumfal calificarea între cele 48 de echipe ale Mondialului din vară. Chiar merita ales en fanfare. Poate cînd hiper-generoasa FIFA va lărgi campionatul mondial la 96 de echipe să avem și noi o șansă… Dar e evident că nu despre fotbal este vorba aici. Ci despre pseudo-alegeri care încununează pseudo rezultate.

Fotbalul românesc este o imensă mașină de tocat (și spălat?) bani, ca și „viața politică”. În care, la fel, rezultatele nu au nimic de-a face cu cîștigătorul alegerilor. Nu e nicio deosebire între liderul FRF și personaje grețoase gen Ponta sau Antonescu sau Ciolacu, care refuză să părăsească scena, deși rezultatele lor au un singur nume: catastrofă națională! Jocul murdar și ordinar din 2024 de a-l gonfla pe Georgescu pentru a-l împinge pe Ciolacu președinte (se sparie gândul!)  nu le-a ieșit, pentru că electoratul are, totuși, mai multă minte colectivă decît acești paraziți instituționali. Au intrat în panică, ne-au amețit cu sloganul „am înțeles mesajul electoratului” pe care mai că nu îl plîngeau atunci ipocrit, și acum sînt gata să prăbușească țara după ce i-au prăduit bugetul. Deci am ratat calificarea în rîndul țărilor normale europene. Parlamentul e un jalnic circ de provincie, nu din cele care participă la festivalul de la Monte Carlo. O societate cu răspundere limitată. Foarte limitată. Mai preocupat de moțiuni la adresa ministrului mediului care le strică afacerile decît de a face legi de care avem cumplită nevoie. Pun și eu o întrebare de om disperat: cum se va apăra România de un eventual atac cu drone? În impasul financiar în care ne-a adus guvernarea pesedepenelizată nici măcar adăposturi nu avem. Ne veselim uitîndu-ne la guru și acoliții lui, la fel de inteligenți ca și el.

Alt exemplu de burilenizare a democrației băștinașe: mă șochează încrîncenarea cu care farurile europenității și democrației noastre proclamă interzicerea unuia  sau altuia la cuvînt. Altminteri, ei citează cu vehemență fraza bătrînului Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. Care, de altfel, nu-i aparține și sună, mai clar, în altă variantă: „Dezaprob ceea ce spui, dar îți voi apăra până la moarte dreptul de a o spune.” Frumos, nu-i așa? Cîtă vreme e teorie de povestit studenților sau la televizor. Dar cînd e practică și vrea să vină Baștovoi la Cluj să țină o conferință, ce mai freamăt, ce mai zbucium, clocotește codrul internetului: cum de-și permite rusofilul… etc. S-a dus naibii noblețea lui Rațiu. Drept la exprimare publică îl au numai cei care sînt de aceeași părere cu noi. Că tot a reizbucnit scandalul cu vaccinurile Pfizer, să ne aducem aminte că atunci, în pandemie, interzicerea  punctelor de vedere  alternative atinsese aspecte grotești. Legalizate prin hotărîri de guvern. Democrația în sensul ei arhaic și primar a fost abolită atunci și se pare că abolită a rămas. Că tot am amintit mai devreme: dl. președinte e foarte ocupat, ne promisese pe la începutul mandatului că ne lămurește ce a fost cu anularea alegerilor. A trecut ceva vreme… și George(scu) nu mai vine… în fața completului de judecată. De altfel, funcționarea justiției, puterile unei Lia Savonea, sentințele aiuritoare pentru orice om de bun simț sînt și ele exemple de anti-democrație. Nu-i spun democrație iliberală, cum zic utilizatorii de neo-limbă, pentru că nu are nimic de-a face cu doctrina liberală, nici cu libertățile omului și cetățeanului. Așa cum prăjitura din plastic și carton expusă în vitrina de la stradă a cofetăriei nu are absolut nimic de-a face cu prăjitura pe care o mănînci înăuntru, democrația de placaj pe care o expune statul român nu are nimic de-a face cu funcționarea instituțională internă. Acest sinistru personaj care este Grindeanu spune, sfidînd orice logică, fie chiar și pe cea de partid, că face un turneu pentru a consulta organizațiile în legătură cu retragerea de la guvernare. Dar ține discursuri vehemente în care îi tratează pe Bolojan și Buzoianu ca pe dușmani personali și ai țării. Dacă tu ai părerea formată ce mai consulți? Cam așa funcționează România: cu cît eșecurile sînt mai mari, cu atît de proțăpești obraznic mai în față! Goooooooool!

Prof. dr. Christian CRĂCIUN