Editorial

Editorial. MODELUL

S-a tot cîntat la radio duminica asta Trenulețul lui Zdob și Zdub, adevărat imn inteligent și actual al unirii visate (numai de unii se pare). Rezultatele alegerilor din statul pereche au dezamăgit însă. Analiștii noștri au strîmbat din nas cu aroganța bogatului față de ruda săracă. S-au dat sumedenie de explicații: sociologice, politice, economice, istorice, trimițînd la războiul din vecini și la imperialismul fundamental al Rusiei, sau la o formă de sindrom Stockholm etc. Îndrăznesc să mai propun o ipoteză, care nu cred că poate fi ignorată. După părerea mea, România este una dintre cauzele principale ale eșecului (căci de un eșec moral și politic este vorba, chiar dacă a trecut la un fir de păr) referendumului pentru integrare. Este acceptat în genere de toată lumea faptul că România este poarta prin care Republica Moldova poate intra în U.E. Cu alte cuvinte, ar trebui să fie un model (și subliniez apăsat cuvîntul) care să-i arate „pe viu” cetățeanului moldovean obișnuit ce înseamnă să fii cetățean european (pentru a cita sloganul cunoscut). Or – și aici e buba gravă – România este foarte departe de a fi un model pentru țara de dincolo de Prut. Cu haosul din politica noastră, cu justiția făcută praf și corupția endemică, cu traficul de droguri și de persoane, cu județele din Moldova lăsate în subdezvoltare, cu nivelul execrabil al politicienilor și al presei, cu politicianismul, nepotismul atotprezente, cu sistemele de învățămînt și de sănătate distruse, cu lipsa unei politici externe coerente și de lungă perspectivă față de cealaltă parte din popor…  România e departe, foarte departe de a fi un model demn de urmat.

Îndrăznesc să merg și mai departe: Europa de azi nu mai reprezintă (din multe pricini pe care nu le veți găsi analizate nicăieri pe la noi) pentru Republica Moldova icoana pe care o reprezenta Europa din 1990 pentru România ieșită din comunismul ceaușist. Asistăm la uriașul paradox că Europa însăși a devenit, cel puțin în ultimul deceniu, tot mai eurosceptică. Începînd cu marea țară europeană care este Anglia. Faptul că partidele extremiste de stânga/ dreapta poartă acest stindard nu face fenomenul mai puțin straniu și periculos. Nu despre asta vorbim însă acum, ci despre o anume atitudine dezvăluită de aceste scrutinuri. Nu întîmplător, comentatorii și politicienii care s-au arătat cel mai dezamăgiți de aceste rezultate din Republica Moldova sînt aceiași care strîmbă din nas la orice abordare a temei identitare și strigă din toți rărunchii: naționalism! Unul taxa zilele acestea, de exemplu, fiecare intervenție a d-nei Lasconi care atingea tema identitară cu eticheta: naționalism. Multe defecte o fi avînd doamna în chestiune, în niciun caz cel de naționalism. Obiceiul aceasta de a striga „lupul” prea des duce, cum știm, la amorțirea instinctului de autoapărare atunci cînd pericolul este real.

Frații noștri de dincolo de Prut s-au simțit tratați de către România cam cu aceeași aroganță cu care țara noastră se simte tratată de unele state europene (Austria e.g.). Și atunci, de unde entuziasm pentru integrare europeană, cînd propaganda moscovită este atît de eficientă? Și armatele ei atît de aproape? Recapitulez: în trei decenii, România s-a dovedit incapabilă de o coerentă politică internă, cu atît mai puțin de una externă, schimbările în bine (incontestabile) au venit doar prin constrîngerile europene și banii de acolo. Cînd nu sîntem în stare să facem ordine la noi în casă, cum să avem pretenția de a avea grijă de un frate mai mic? Aroganța multor comentarii de la noi, infatuarea, graba de a da lecții (vezi, Doamne, noi știm cum merge treaba cu Evropa, sîntem versați, vă privim de sus) au avut o contribuție, cred eu, deloc nesemnificativă la rezultatul alegerilor și referendumului. Politica pro-europeană a României s-a putut reduce la nemuritoarea strategie a nevestei din piesa lui Caragiale: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot! De ce ne surprinde că, instinctiv, frații moldoveni aplică față de noi aceeași tehnică?

Uităm o lecție istorică fundamentală: cele două uniri prin care s-a făcut România, înainte de a se înfăptui politic, s-au petrecut  „în cuget și simțiri”. Nu rîdeți de expresie, unirea se petrece mai întîi în plan cultural și de mentalități. Or, aici statul român a dormit în bocanci. Deculturalizîndu-și propriul popor, avînd interes să-l analfabetizeze intens, politrucul român din parlament sau din presă nu are cum să creeze un curent de opinie  pro-european (implicit pro-românesc) într-o populație traumatizată de istorie. Redusă la monetă de schimb demagogică, Republica Moldova a avut un instinctiv scepticism normal. Asta nu înseamnă deloc că cei care au votat NU la referendum au vreo justificare morală. Lăsîndu-i de-o parte pe cei pur și simplu prostiți de Moscova de atîtea decenii, celor mai mulți le-a fost probabil frică de schimbare. Unde am mai auzit noi povestea asta în primul deceniu post-revoluționar? Am trăit-o și noi din plin. Răul pe care-l știi este mai ușor de suportat decît binele pe care nu-l știi. Paradoxal, cu România integrarea a fost mult mai simplă. Problemele pe care le pune micul teritoriu dintre Nistru și Prut sînt (datorită evoluției istorice de după 2000) mult mai complicate. Iar țara spre care aleargă trenul nu știe, vorba cîntecului citat, dacă-i una, dacă-s două. Totdeauna situația aici a fost complicată, lecția pentru noi este că trebuie să învățăm construcția pe lungă durată, ușa a fost crăpată, cum băgăm piciorul în ea?

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

4 Comentarii  

  1. Despre Moldova se vede ca stiti mult mai putin decit scrieti. Nu ar fi unicul caz de acest fel, dar fiindca e subiectul zilei, de aceea ma refer la el. Asa se intimpla cind cand va luati informatiile despre un subiect exclusiv din presa pe care o dispretuiti, desi cu onor faceti parte din ea.

    Nu politica si politicienii pot vedea moldovenii la noi, ci spectaculoasa bunastare care a urmat momentului 2007. Innoirea localitatilor, constructia (reparatia) de sosele si autostrazi, cresterea locurilor de munca si a veniturilor. Casele care se construiesc, banii care circula, afacerile care prospera. Dati o fuga peste Prut (daca ati fost, inseamna ca ati vazut dar n-ati inteles) si veti regasi saracia in forma ei cea mai rusinoasa. Si, da, la capitolul mentalitati, sint mult mai rudimentari decit noi. Si mult mai putin romani, nu de alta dar epurarile tatucului au spulberat peste jumatate din etnicii romani de acolo.

  2. Au fost banii oligarhului,dar si propaganda cu colonia,pompată de latrinele tv.,pendinte de Bucuresti,a fost aproape tot cam atata.Foarte multi oameni cred ca vestul „ne exploatează” si ne ia „bogatiile”.Din cauza manipularii,acestia nu pot sa vadă că „bogatiile noastre”sunt în mainile decidentilor nostri politici si că fără voia lor oamenii de afaceri din vest nu pot sa pună mana pe ele.Oamenii nu stiu,de exemplu,ca multe directive europene,benefice pentru tară,nu sunt transpuse in legislatia internă,mai ales cea a dublului standard,care obligă producatorii,indiferent de unde ar fi ei,sa pastreze aceleasi standarde de calitate la produsele pe care le întalnim in supermarcheturi.Ș.a.m.d..

  3. Au fost banii oligarhului, dar si propaganda cu COLONIA „pompată” de „latrinele TV”, pendinte de Bucuresti, a contribuit in aceeasi masura. Foarte multi oameni cred ca Vestul „ne exploatează” si ne „ia bogatiile”. Din cauza manipularii, acestia nu pot sa vadă că „bogatiile noastre” sunt în mainile decidentilor nostri politici si că fără voia lor oamenii de afaceri din vest nu pot sa pună mana pe ele.
    Multi cetateni nu stiu, de exemplu, ca multe directive europene, benefice pentru tară, nu sunt transpuse in legislatia internă, mai ales cea a dublului standard, care obligă producatorii, indiferent de unde ar fi ei, in UE, sa pastreze aceleasi standarde de calitate la produsele pe care le întalnim in supermarketuri. Sunt situatii de contrafaceri evidente, unde Protectia Consumatorilor ar putea sa intervina in baza legislatiei interne, dar de cele mai multe ori nu o face, limitandu-se la verificari superficiale, gen rugina la vitrine, pardoseala murdara si alimente expirate. Si atunci ce ii spune alegatorul nostru celui din Republica Moldova?
    Exemplele pot continua si in alte privinte .

  4. „Cele 4 atribute dominante în acest moment sunt acestea: individ colectivist, concentrarea puterii – avem unul din cele mai mari scoruri de concentrare a puterii din Uniunea Europeană – evitarea incertitudinii – avem unul din cele mai mari scoruri din Uniunea Europeană – și controlul comportamentului social prin pedepse.”
    Sunt cele patru caracteristici principale ale psihologiei poporului romăn. O spune Danel David, unul dintre cei mai titrați universitari, autorul ultimei cărți PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN.
    Toate cele patru atribute se aplică într-o pondere semnificativ mai mare poporului moldovean și explică perfect rezultatele referendumului.
    Cu riscul ca domnul profesor Crăciun să mă certe că din nou nu am înțeles ce vrea să spună, sunt de acord cu Ioana. Ei stănd totuși mai rău la toate capitolele menționate în articol, cum că ar fi dezamăgitoare pentru moldoveni uităndu-se la români, ar fi trebuit să fie măcar un joc cu sumă nulă din punct de vedere al relevanței respectivelor criterii. Diferența evidentă de dezvoltare și implicit de calitate a vieții ar fi trebuit să fie suficientă pentru a aproba cu o majoritate confortabilă referendumul. Doar că au intervenit cei 4 demoni. Si da, da, printre cei patru este si frica de schimbare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare