CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.8: Casa Gheorghe Macri

Am vorbit în acest serial mai ales despre clădiri ridicate de negustori și de petroliști – cele două meserii care au creat de fapt Câmpina. Dar pe lângă aceștia, au activat la Câmpina și oameni cu alte profesii, ce-au marcat istoria orașului. Cei din domeniul medicinei au fost mereu bine situați în societatea câmpineană. Azi ne vom aminti de familia unui farmacist de altădată, care a lăsat orașului o casă veche, cu aer nostalgic, aflată pe una dintre cele mai liniștite și vechi străduțe ale urbei.

Cine trece azi pe str. George Barițiu (fostă Karl Marx, fostă Lascăr Catargiu), își poate da seama care-i cea mai veche clădire de-acolo: o putem admira la nr. 15, a fost recent renovată însă câteva elemente de decor păstrate trădează încă vechimea ei: traforul în lemn din timpanul acoperișului, consolele din lemn de sub cornișă, feroneria de la scara și copertina terasei, balustrada cu traforuri de zid a terasei, ancadramentele ferestrelor și soclul casei. Din păcate, flagelul anvelopărilor termice a atins-o și pe ea; acum câțiva ani arăta mult mai aproape de forma originară (v. foto).

Casa a fost construită (cca 1902) de către farmacistul Gheorghe (Iorgu) Macri (foto medalion), figură pitorească a Câmpinei ante- și interbelice, care a trăit între anii 1873-1947, având în centrul orașului o „drogherie”, deschisă în anul 1906. Se trăgea dintr-o familie cu origini grecești, venită de pe la Iași.

Născut la Panciu, s-a stabilit în Câmpina la tinerețe, luând în căsătorie chiar în anul când și-a deschis farmacia, pe ploieșteanca Smaranda Socolescu (1887-1961) – nimeni alta decât sora marelui arhitect prahovean Toma T. Socolescu.

Până la Războiul de Întregire, Gheorghe și Smaranda făcuseră deja trei băieți: Nicu, Nelu și Gicu (v. foto), ce aveau să ducă numele Macri mai departe. Prin anii ’20 însă, farmacistul și-a pierdut vederea treptat, datorită unei atrofii a nervului optic. Cu tot destinul său dur, Iorgu Macri era mereu la datorie (v. foto în interiorul drogheriei), îmbrăcat elegant, și dădea dovadă de tărie de caracter, rămânând o fire optimistă; era mereu „cu zâmbetul pe buze, un zâmbet care te cucerea și împrăștia dragoste și fericire” – așa cum și-l amintește Edgar Geller din perioada interbelică (vezi evocarea la p. 27-28 în cartea sa).

Familia crescând, în 1935 au construit în curte o altă casă (astăzi la nr. 15A), proiectată chiar de fratele Smarandei, aflat atunci la apogeul carierei (realiza în același timp și planul de sistematizare a Ploieștilor); casa nouă era pentru fiul mijlociu, avocatul Ion Macri (d. 1992), dar a fost lăsată apoi fratelui cel mic, juristul Gheorghe (d. 1988, singurul rămas în Câmpina). Cât despre fiul cel mare, Nicolae (d. 1985), el a fost cel care a preluat farmacia după moartea tatălui său, însă doar pentru doi ani, până la naționalizarea din 1949. În epoca comunistă, casa interbelică a găzduit cu chirie o sumedenie de familii, printre care mai mulți ofițeri MAI sau doctorul Țolescu.

Fotografie din curtea casei, cu familia extinsă, la nunta lui Nelu Macri din 1934

Casa veche a rămas văduvei Smaranda și fiilor Nicu și Nelu, dar bineînțeles comuniștii le-au adus chiriași începând cu 1948, împărțind-o în trei apartamente – mai ales că cei doi s-au stabilit pe rând la Ploiești. Au locuit acolo printre alții, inginerul Virgil Hoepfner sau funcționarii Ștefan Trăistaru și Ion Seiciu. Cel din urmă a și cumpărat casa prin 1965, descendenții săi fiind actualii proprietari.  Aceștia au păstrat prin viu grai o curiozitate: se spune că farmacistul l-a găzduit acolo pe însuși generalul francez Henri Berthelot, aflat în trecere prin Câmpina (probabil prin 1919, la revenirea din turneul său ardelean).