Editorial. ILUZII ȘI PERFUZII

Să fie limpede: i-am votat pe domnii Nicușor Dan și implicit pe Ilie Bolojan să facă exact ceea ce fac. Fără niciun fel de iluzii, știind că o vor face cu bocancii și că țara nu poate fi scoasă din criză decît prin terapie de șoc. Nu mi-am făcut iluzii nici că votanții îi vor sprijini în continuare, niciodată, dar niciodată, nici în cazul lui Băsescu, nici al lui Emil Constantinescu, nici măcar al lui Iohannis alegătorii nu și-au sprijinit pînă la capăt aleșii pe calea reformelor. Mai ales a unora radicale. Doar pînă le-au fost atinse interesele materiale. Sînt prea multe lucruri de făcut: regenerarea bugetului, reforma profundă a statului în toate instituțiile sale, lupta cu sabotajul permanent al acestor reforme din partea partidului parte la coaliție PSD și a complicilor săi din toate celelalte partide, lupta cu opoziția extremistă și naționalismul imbecil tip Dan Tanasă & Șoșoacă & alii, lupta cu haita din justiție și cea din agențiile de stat, cu sindicatele prădătoare, cu o presă fără busolă morală și culturală, cu numărul excesiv de asistați social, cu războiul de la graniță și războiul informațional și economic global, complicatele jocuri politice internaționale etc. Vast program… după vorba unui mare politician de odinioară. Ar fi nevoie de cel puțin un deceniu pentru a-l duce spre un punct de unde procesul să fie ireversibil. Și nu au decît doi ani…

Neavînd iluzii, nu am dezamăgiri. Cînd Grindeanu & comp vor veni la rotație, primul lucru vor distruge ce vor fi apucat să facă reformiștii actuali. Nu-mi place gîndirea îngustă, strict contabilă, a lui Bolojan, dar îi conced puterea fantastică de muncă și buna intenție. Drumul ales e cel bun (singurul bun!), chiar dacă mijlocele nu-s totdeauna adecvate. Pe dl. președinte nu l-am „citit” încă: mi-a plăcut că se comportă normal, la antipodul aroganței iohannisiene, ceea ce i-a surprins pe mulți, dar mi s-a părut excesiv „concediul” cînd „țara arde”. Dar chiar arde? Mi se par valabile simultan două afirmații opuse: 1. Criza cred că este mai acută decît ne dăm noi seama și 2. Criza nu este nicidecum apocaliptică, așa cum ne-o prezintă luminătorii neamului interesați, vom supraviețui fără probleme și, dacă nu intervin evenimente de tip dezastru global, ne vom reface economic, așa cum ne-am refăcut și după criza globală din 2008, departe de  perspectiva neagră pe care o vestesc zvonerii publici. Pericolul vine din altă parte. Și anume: trebuie observat că fiecare măsură salutară luată de guvernul Bolojan este un punct în favoarea propagandei AUR. Acesta este, de fapt, marele paradox și marele impas al României din 2025 și al guvernării actuale.

„Elitele”, care se dădeau de ceasul morții că vine Georgescu/ Simion la putere, nu au tăria de a sprijini fără iluzii această alternativă, nesperat de bună în noiembrie anul trecut. Rușinea juridică a anulării alegerilor este foarte de greu de purtat, diplomatic vorbind, trebuie trași la răspundere cei care trebuiau să vegheze să nu ajungem acolo. Altă „chestiune insolubilă”. Unde mi se pare vădit insuficient regimul actual este la nivelul comunicării. Ar trebui să fie o prioritate, fiecare măsură de austeritate ar trebui însoțită de un potop de explicații și prezențe în mijlocul celor afectați. Contraexemplul perfect îl reprezintă dl. David care crede că poate face reformă considerîndu-i pe toți subiecții ei idioți, nepregătiți și dușmani ai mărețelor idei personale. Gafele pe care le face aproape cotidian (ultima, deși nu cred că e ultima, cea cu studenții care ar trebui să muncească, nu e vorba de bani aici) sub imperiul unor idei trans-moderniste (așa zicînd „științifice”) sînt complet ruinătoare și au lovit ca o boală gravă un organism deja lipsit de imunitate. Dl. președinte Dan, dacă se ascunde și el în Cotroceni, face cea mai mare greșeală, are mult de lucru în această privință a prezenței publice.

De fapt, vedeți viclenia: nomenklatura partido-securisto-administrativ-economică a fost de acord cu primul pachet al „reformei” care ne afecta pe noi „prostimea”, dar nu mai este deloc de acord cu pachetul al doilea, care o va afecta direct. Cu PSD vîrf de lance al acestei politici a jumătăților de măsură, va fi foarte greu de biruit. Adversitatea radicală a PSD față de USR (care pare a avea miniștrii cei mai hotărîți să facă o reformă autentică) este ilustrativă în acest sens. PSD atacă permanent USR. Nici PNL nu stă deoparte. Mușcă și membrii săi, de cum le sînt încălcate feudele. Care sînt șansele lui Bolojan în această luptă pe prea multe fronturi simultan? Minime, pentru că într-o lume în care 80% din politică este demagogie (cuvîntul populism e o invenție inutilă), el vorbește direct, complet lipsit de „diplomația” îndulcirii hapului amar. Spunînd aproape numai lucruri neplăcute „maselor largi muncitoare”.

Acum citesc un sondaj făcut în București unde, dovada clară a ceea ce scriam, 76% dintre respondenți au o părere proastă despre Bolojan. 43% au o părere bună despre Nicușor Dan. Ceea ce era de demonstrat… Cifrele sînt grăitoare prin neconcordanța lor și imposibilitatea cetățeanului român de a gîndi mai departe de propriul buric. Analfabetismul cetățenesc și cultural te izbește cînd și unde nu te aștepți. Deci: lasciate ogni speranza voi care v-ați născut și ați trăit în era Ceaușescu-Iliescu!

Prof. dr. Christian CRĂCIUN