(P) Chirurgia generală este specialitatea care se ocupă, în general, cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor chirurgicale ale abdomenului. Din chirurgia generală s-au desprins neurochirurgia, chirurgia plastică, chirurgia pediatrică, chirurgia toracică, chirurgia cardiacă, chirurgia vasculară, transplantologia, ortopedia, chirurgia maxilo-facială, chirurgia oncologică, otorinolaringologia, urologia etc, care au devenit, cu timpul, discipline separate. La noul cabinet de chirurgie generală de la Policlinica SanConfind, pacienții vor beneficia de servicii de calitate, asigurate de un doctor cu multă experienţă, medicul primar Paul Gașpar. Membru al Societății Române de Chirurgie, al Asociaţiei Române de Chirurgie Endoscopică, al Asociaţiei Europene de Chirurgie Endoscopică, al Societății Europene de Hernie, al Societăţii Europene de Coloproctologie, dar şi membru al World Association of Laparoscopic Surgeons, domnul doctor Gașpar are, la activ, peste 10.000 de operații chirurgicale efectuate.
Pentru programări la Cabinetul chirurgie generală SanConfind, puteți suna la numărul unic: 0244.990. Pentru cine este interesat de astfel de programări, interviul de mai jos, pe care ni l-a acordat recent dr. Paul Gaşpar, poate fi de folos.
– Domnule doctor Paul Gașpar, bine ați venit în echipa medicală SanConfind. Aș începe interviul, așa cum am procedat cu toți medicii intervievați până acum, cu rugămintea de a ne spune care sunt principalele repere din cariera dvs. profesională.
– M-am născut în anul 1964 în comuna Dumbrăveni, județul Suceava. Am urmat cursurile Facultății de Medicină ”Carol Davila” din București, pe care am absolvit-o în anul 1989. Am efectuat rezidențiatul de chirurgie la Clinica de chirurgie a Spitalului Sf. Ioan – București, în perioada 1993-1996. Sunt medic primar chirurg din anul 2001 și mi-am desfășurat activitatea, din 1996 și până în prezent, la Spitalul Județean de Urgență Călărași, în cadrul Secției de chirurgie generală. Am competență în chirurgie laparoscopică nivel I și II, supraspecializare în chirurgie oncologică, precum şi competență în ecografie abdominală.
– Când aţi simţit prima chemare a medicinei şi de ce ați ales această disciplină medicală?
– Am ales chirurgia generală, întrucât mi-a plăcut mult latura practică a acestei specialităţi, rezultatele sale concrete, vizibile, care se obţin în urma actului chirurgical. Prima chemare spre medicină am simţit-o în şcoala generală, atunci când am obţinut rezultate bune la biologie şi am fost îndrumat de profesoara mea de biologie spre această profesie deosebită; epuizantă, dar aducătoare de mari satisfacţii.
– Ce impresii v-au lăsat dotările Centrului Medical SanConfind? Dar personalul medical întâlnit aici? Se poate spune că cel mai mare spital privat prahovean este capabil să ofere servicii medicale la standarde europene?
– Dotările din Centrul Medical Sanconfind mi-au făcut o impresie excelentă, iar personalul medical, de asemenea. Sunt sigur că acest spital este capabil să ofere servicii excelente, la cel mai înalt nivel.
– Coordonaţi cabinetul de chirurgie generală din cadrul Policlinicii SanConfind (Ambulatoriul de specialitate al spitalului). Ce intervenții chirurgicale se pot efectua, în prezent, la acest cabinet nou-înființat?
– La cabinetul nostru efectuăm, pentru început, consultaţii şi mici intervenţii de chirurgie, urmînd ca, foarte curând, să efectuăm intervenţii de amploare medie şi mare, atât prin chirurgie deschisă, cât şi prin chirurgie laparoscopică.
– Care credeți că a fost cea mai grea operație pe care ați realizat-o până în prezent?
– Nu aş spune că am avut operaţii grele sau operaţii uşoare. Toate operaţiile au un anume grad de risc, care nu poate fi subevaluat. Totuşi, cele mai grele intervenţii au fost cele în regim de urgenţă la bolnavii cu hemoragii interne grave, la care, într-adevăr, consumul nervos al chirurgului este foarte mare, întrucât viaţa bolnavului depinde de rapiditatea intervenţiei şi de priceperea chirurgului. Intervenţiile cu cel mai mare grad de dificultate consider că sunt cele din sfera chirurgiei oncologice.
– Există diferenţe între laparoscop şi endoscop, respectiv, între laparoscopie şi endoscopie?
– Da. Laparoscopul este un tub rigid, iar endoscopul este un tub flexibil, amândouă fiind străbătute de fibre optice. Laparoscopia se face prin introducerea telescopului în cavitatea abdominală printr-o mică incizie, iar endoscopia se face prin introducerea endoscopului prin orificiile naturale, pentru vizualizarea organelor cavitare. Ambele proceduri au atât scop diagnostic, cât şi terapeutic.
– Chirurgia invazivă (chirurgia clasică, prin tăieturi la nivelul corpului) este tot mai puțin folosită. Viitorul este, fără îndoială, al chirurgiei laparoscopice, minim-invazive (intervenții cu tăieturi mici). Chirurgia laparoscopică are și ea riscuri?
– Pot să spun că prezentul este al chirurgiei laparoscopice, iar viitorul este al chirurgiei robotice. Totuşi, este fundamental a stăpâni chirurgia clasică, pentru că oricând o operaţie laparoscopică se poate transforma într-o operaţie clasică. Da, în chirurgia laparoscopică există riscuri, ca şi în chirurgia clasică. Riscurile pot fi mai mari pentru persoanele obeze, fumătoare sau cu probleme de sănătate asociate (boli de inimă, diabet, boli care scad imunitatea). Laparoscopia necesită, de asemenea, anestezie generală, care prezintă şi ea anumite riscuri. Leziunile vaselor de sânge sau ale organelor interne ce pot provoca sângerări reprezintă complicaţii rare, dar posibile ale chirurgiei laparoscopice.
– Există cazuri în care operația laparoscopică trebuie neapărat convertită, la un moment dat, într-o operație clasică?
– Uneori, operaţia nu poate fi finalizată cu succes prin laparoscopie. În acel moment, medicul chirurg poate converti intervenţia laparoscopică în cea clasică, pentru a finaliza operaţia. Uneori, chiar şi medicii cei mai experimentaţi descoperă în timpul operaţiei că nu o pot finaliza laparoscopic, aşa cum fusese planificat. Există mai multe motive pentru care medicul ar putea trece in extremis la o operaţie deschisă. Boala pacientului se poate dovedi a fi diferită sau mai extinsă decât s-a crezut iniţial. Pacienţii cu intervenţii chirurgicale anterioare în aceeaşi zonă pot dezvolta ţesut cicatriceal, care face dificilă intervenţia laparoscopică. Pentru cazurile bine selecţionate chirurgia laparoscopică are avantaje nete (cosmetice, durere postoperatorie redusă, spitalizare mai scurtă, recuperare şi reintegrare socio-profesională rapidă). Există deja operaţii considerate gold standard prin abordare laparoscopică (de exemplu, colecistectomia laparoscopică, cura laparoscopică a herniei hiatale ş.a.). În intervenţiile laparoscopice, într-adevar, chirurgul nu se poate baza pe simţul său tactil, dar aceasta se compensează prin multiple alte beneficii pentru pacient. Chirurgia clasică are, bineînţeles, rolul ei bine stabilit şi nu va dispărea niciodată, cu tot progresul actual al tehnologiei. Să nu uităm că, până la urmă, pacientul decide în cunoştinţă de cauză pentru ce fel de abordare chirurgicală optează: clasică sau laparoscopică.
