Nouă, montată cu doar câţiva ani în urmă, potrivită ca mărime, scrisă pe fond coloristic adecvat şi aşezată la loc nimerit, deasupra intrării principale a instituţiei, placa inscripţionată sub egida „Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei”, cu menţiunea „Colegiul Tehnic” local „Constantin Istrati” alătură textului său (o minunată idee) portretul grafic al doctorului chimist. A fost scrisă, montată şi dezvelită cu ocazia festivităţii atribuirii numelui doctorului C.I. Istrati – ani la rând cetăţean al urbei, iniţiatorul atâtor acte de cultură locale, donator de carte şi obiecte de artă -, noului Colegiu Tehnic, în prezenţa personalului său profesoral, elevilor, autorităţilor locale, şcolare şi înaltului for ministerial invitate cu acea ocazie, publicului participant.
Au trecut pe sub ea, zi de zi de atunci, profesori, elevi şi părinţi ai acestora, oaspeţi ajunşi aici cu diverse ocazii.
Nimeni până acum, însă, nu a sesizat („arătând cu degetul” mustrător cel puţin) înscrierea greşită pe aceasta a anului morţii savantului chimist, omului şi patriotului dr. Istrati – „1913” în loc de 1918. Cine şi de ce, te întrebi uluit, să-l fi „omorât”, astfel, cu cinci ani mai devreme pe ilustrul chimist şi toţi cei care vor fi văzut asta, să tacă?! E ca şi cum nu am şti cum s-a numit propriul nostru tată şi care a fost nefericitul an al morţii lui. Ori, poate – şi mă cutremur când scriu – nu se ştie de fel, şi asta e grav, anul morţii sale. Sau, Doamne fereşte, să fie vorba de o inexplicabilă şi ea „neputinţă” de a îndrepta (tot atât de gravă ca şi necunoaşterea în sine sau, poate, şi mai gravă), inexactitatea? De ce oare, însă, dacă nu ştim, ne apucăm să scriem, crezând cu tot dinadinsul că ştim? Ori sesizând inexactitatea, publică în acest caz, nu avem responsabilitatea să o îndreptăm?
Lucrul trebuie făcut cu cea mai mare grabă.
Ce aveţi, domnilor, cu doctorul Istrati?
Pe strada locală ce poartă numele aceluiaşi doctor C.I. Istrati, două rânduri de plăcuţe indicatoare cu numele său, caută în zadar, de atâta amar de vreme, încă, în fixitatea aşezării lor, concilierea: str. „C.I. Istrate” ori „C.I. Istrati”.
La biblioteca locală purtând numele aceluiaşi doctor Istrati, un „bust” în gips, având comun cu portretul doctorului doar încercarea, de data asta nereuşită, de reprezentare „plastică” (sculpturală) a sa, a fost inscripţionat, nefericit, de cineva, „dr. C. Istrati”. De ce, acceptând, facem astfel de compromisuri, sfidând valoarea, este cu certitudine, nu doar, un lucru de mirare, se înţelege!
Cu exact cinci ani în urmă (în 2006), în Ghidul municipiului, editat de Primăria şi Consiliul Local, în colaborare cu Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu” (?!?) – puţini l-au văzut ori răsfoit -, lipsind reproducerea tipografică a portretului său, numele doctorului Istrati („Doctorul chimist C.I. Istrati”) este tipărit sub portretul… lui Ion Heliade Rădulescu (p. 20). Exemplarul ce posed al ghidului nu are nici măcar o, pentru unii, de atâtea ori „salvatoare” erată.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!