În aprilie 2009, în urma unor alunecări de teren cauzate de o lungă serie de ploi abundente, malurile lacului sărat Telega s-au surpat foarte mult, făcând ca nivelul apei să scadă cu patru-cinci metri. Alunecări de teren au loc periodic în Complexul Băile Minerale Telega, dar cele din aprilie 2009 au fost de o violenţă nemaiîntâlnită. Ele au provocat surparea unor galerii din vechea ocnă de sare (în craterul căreia s-a format acest lac), fenomenul determinând nu doar micşorarea nivelului apei, ci şi diminuarea considerabilă a suprafeţei lacului. Cum orice rău e spre bine, micşorarea volumului lacului a dus la creşterea salinităţii apei, lucru apreciat de mulţi turişti, care sunt de părere că merită să cobori în plus 20 de trepte, atunci când ştii că apa e mai sărată şi te poate vindeca mai repede. Totodată, prin dezvelirea şisturilor de sare ai pereţilor lacului, acesta a căpătat aspectul unei peşteri, ceea ce pe mulţi vizitatori i-a impresionat deosebit.
Doamna Gina – energie vie
Momentul 2009 a fost considerat un adevărat dezastru pentru această ministaţiune amenajată continuu, începând cu anul 2002, de când Primăria Telega, în urma unei licitaţii, a concesionat zona firmei Oaky Service SRL, condusă de Virginia Cacarumbas (doamna Gina, cum îi spun toţi turiştii), o femeie extrem de energică, debordând de vitalitate, în ciuda celor aproape 70 de ani ai săi. Doamna Gina, peste care anii au trecut fără să o schimbe prea mult, nu stă locului mai mult de două-trei minute, pentru că întotdeauna se găseşte ceva de făcut, pe care doar ea îl poate meşteşugi. Imediat după dezastrul din aprilie 2009, vizibil marcată de nefericitul eveniment, ne mărturisea: “Ce-i aia să nu te ridici imediat după ce viata îţi mai dă câte un brânci şi te trânteşte la pământ. M-am speriat, la început, când am văzut că lacul a scăzut continuu, două săptămâni, dar apoi mi-am zis că tot răul e spre bine, cum se spune, bine că n-a dat Dumnezeu mai rău, şi m-am apucat iar de treabă. Că doar nu era să plec şi să renunţ la munca mea de şapte ani de zile. Am construit scări mai lungi, astfel încât oamenii să poată ajunge lesne în apă, am refăcut plaja, am umplut golurile lăsate în masivul de sare, în urma alunecărilor. După ce viaţa m-a trântit la pământ şi m-a înspăimântat, m-am ridicat, m-am scuturat de praf (mai uşor, oricum, decât m-aş fi curăţat de sare), şi am pornit mai departe.”
Blestemul meşterului Manole
Întrucât alunecările de pământ în comuna Telega (care stă pe un munte de sare), au ajuns un lucru obişnuit, crăpături în terenul învecinat lacului şi mici alunecări de maluri au fost şi vor mai fi. Baza de tratament, această adevărată oază de sănătate, pare a fi lovită de blestemul meşterului Manole, situaţia ei semănând cu cea a mănăstirii zidite de personajul folcloric din balada care-i poartă numele. Căci după fiecare crăpătură sau alunecare de mal apărută (fenomene care se întâmplă, de regulă, primăvara), se fac urgent lucrări de reabilitare pentru a se înlătura urmările nefaste şi pentru a se reda complexul balnear circuitului turistic, la timp şi în cele mai bune condiţii. Virginia Cacarumbas (astăzi, directorul-general adjunct al Băilor Minerale Telega), este un fel de meşter Manole în variantă feminină, căci repară, în fiecare an, stricăciunile provocate malurilor de alunecările de teren, pentru a o lua de la început în anul următor, cu o tenacitate nemaiîntâlnită.
Cea mai bună reclamă a staţiunii
De fapt, dacă îi priveşti mai atent chipul brăzdat de cutele dârzeniei şi luminat de căldura unui suflet fără cute, îţi dai seama că doamna Gina este cea mai bună reclamă a staţiunii, a binelui acestui loc, a puterii lecuitoare a apei lacului şi a bazei de tratament. Orice turist nou-venit care, la intrarea principală, se întâlneşte cu privirea senină şi zâmbetul dezarmant al doamnei Gina, îşi dă deama că nu a greşit locul; ba chiar că a ajuns în locul cel mai potrivit. “Ceea ce ni s-a întâmplat în aprilie 2009 reprezintă un fenomen natural care se repetă la intervale mari de timp. Pentru că m-am documentat, pot să vă spun că, în secolul trecut, apa lacului a scăzut în 1920, 1965 şi 1984. A scăzut şi înainte de a prelua eu concesiunea. În urma alunecărilor din acel an, potrivit principiului vaselor comunicante, apa mai dulce, aflată la suprafaţa lacului, a ajuns în albia pârâului Sărata, care curge prin faţa complexului. Am avut mare noroc că preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Cosma, şi primarul comunei, Gheorghe Ilie, ne-au ajutat să reparăm urgent crăpătura prin care se scursese apa”, ne mai spune administratorul complexului.
Iniţial, pentru umplerea crăpăturii şi consolidarea malurilor, au fost injectate, în numeroasele găuri forate deasupra lacului, zeci de tone de barită şi bentonită în amestec cu ciment. Ulterior, s-au folosit şi alte metode, unele tradiţionale, altele chiar occidentale. Astfel, au fost deversate în crăpăturile formate cantităţi uriaşe de fasole boabe, deşeuri de lână tunsă proaspăt de la oi în amestec cu frunze uscate, ori – după un model norvegian -, amestecuri de lut clisos cu deşeuri din piei de animale. Încet-încet, imaginea complexului s-a ameliorat continuu şi semnificativ, nivelul apei din lac urcând cu aproape doi metri. “Astăzi, putem spune că malurile lacului s-au refăcut în totalitate. Avem, mai nou, o piscină pentru copii mai mari, am recondiţionat toate căsuţele, duşurile cu apă caldă, avem tot ce ne trebuie. Îi aşteptăm pe vizitatori cu un complex mult modernizat în ultimii ani. În prezent, dispunem de aproape 100 de locuri de cazare (la hotelul din apropiere şi la căsuţe), precum şi de o bază de tratament (“Băile Hercules”), în care se aplică numeroase metode de recuperare (reflexoterapie, masaj şi vibromasaj, băi sărate calde etc.) şi de tratare a unei game largi de afecţiuni”, mai aflăm de la doamna Gina. Foarte important, băile sărate vindecă nu doar clasicul reumatism sau afecţiunile ortopedice post traumatice, ci şi asteniile, tulburările generate de stres, nevrozele, depresiile, afecţiunile aparatului locomotor, ale circulaţiei periferice sanguine, boli ginecologice, rahitism, anemie şi multe altele. La terasa restaurantului din incinta complexului se mănâncă foarte bine şi la preţuri rezonabile. “Băile Hercules” oferă asistenţă medicală permanentă, sub coordonarea a doi medici balneologi de înaltă specialitate. Aici se pot face nu doar băi sărate calde, ci şi împachetări calde cu nămol.
“Nu vom închide baza decât după ce lacul va dispărea cu totul”
“Puterea financiară a firmei noastre a crescut prin venirea unui al doilea asociat, astfel încât să putem face faţă mai uşor costurilor reabilitărilor anuale, de care sunt convinsă că nu vom fi scutiţi. Important este că vom merge mai departe, oricâte dezlănţuiri ale naturii se vor abate peste noi. Pe cei care ne-au prezis sfârşitul, după dezastrul din 2009, îi asigurăm că, oricâte alunecări de teren ne-ar lovi, nu ne va fugi pământul de sub picioare şi nu vom închide baza decât după ce apa lacului va dispărea cu totul”, ne mai spune interlocutoarea noastră, care îi consideră pe toţi turiştii prietenii săi şi iubeşte lacul Telega aproape ca pe propriul ei copil, “fiindcă ştiu cât bine poate face oamenilor, câtă putere terapeutică au apele sale, bogate în sare, dar şi în iod şi multe minerale, calităţi recunoscute şi în străinătate. În urmă cu câţiva ani, am trimis niste probe la Institutul Balnear Fracez, care a concluzionat: lacul este unic în Europa, iar apele sale, prin proprietăţile curative deţinute, ocupă locul doi în Europa şi locul cinci în lume.” Hotărât lucru, după dezastrul din aprilie 2009, vechiul lac sărat din centrul comunei revine încet la imaginea care l-a consacrat, iar Băile Minerale Telega îşi recapătă strălucirea de altădată. (Adrian BRAD)