Podul cu Tei, în pericol?

Pe Valea Prahovei şi pe Valea Doftanei, mai multe aşezări şi locuri pitoreşti aveau denumiri precum: Podul lui Neag (actualul oraş Sinaia), Podul lui Cocoş (cartierul din marginea râului Doftana din Telega), Podul Cheii (cătunul de pe platoul aşezat deasupra Cheilor Doftanei), Podul Şoimului (locul sălbatic unde mai târziu a fost construit barajul Paltinu) şi Podul cu Tei, care făcea parte din parcul Castelului Voila, ridicat de prinţul Dimitrie Barbu Ştirbey. 

Prinţul Dimitrie, aşa cum îşi amintesc localnicii mai vârstnici, care ştiu povestea de la părinţii lor, la fiecare Sf. Dumitru (onomastica sa), tăia un porc şi dădea o mare serbare populară la Podul cu Tei. Locul a rămas multă vreme la dispoziţia câmpinenilor, care la data de 1 mai sau în alte ocazii veneau aici, să petreacă la iarbă verde. 

Recent, o venerabilă doamnă profesoară (aproape nonagenară), care a lucrat multă vreme la şcoala de pe Voila, mi-a adus în atenţie o situaţie cât se poate de gravă. Foştii săi elevi i-au spus că au rămas îngroziţi când au văzut ce se petrece în zilele noastre la Podul cu Tei, la câteva sute de metri de sediul Ocolului Silvic, acolo unde camioanele scot zilnic buşteni groşi, tăiaţi recent. În acelaşi timp, mare parte din copacii seculari au fost toaletaţi şi arată jalnic, despuiaţi de crengile care formau coroane bogate. Cu siguranţă că în cartierele urbane toaletarea aceasta este necesară, însă într-o pădure seculară este total neavenită. 

Polonezii, care au o vastă pădure virgină în care umblă slobozi zimbri, nu intervin în habitatul natural, lasând copacii să moară în picioare, iar atunci când se prăbuşesc, să devină adăpost pentru multe plante şi animale mici care prosperă acolo. Oare n-am putea să luăm şi noi exemplul lor în ceea ce priveşte Podul cu Tei? 

Alin CIUPALĂ