Anul 1937 a rãmas cunoscut în istoria interbelicã a României prin alegerile care au marcat criza democraţiei româneşti din acea vreme. Din punct de vedere economic, el aparţine unei perioade de dezvoltare care a atins punctul culminant în anul urmãtor, când s-a înregistrat cea mai mare producţie industrialã din perioada interbelicã.
În acel moment istoric, unitatea teritorial-administrativã de bazã era judeţul, împãrţit, la rândul sãu, în plãşi. Plasa Câmpina era una dintre cele 10 care alcãtuiau judeţul Prahova, învecinându-se la nord cu plasa Sinaia, la sud cu plasa Filipeşti, la est cu plasa Vãrbilãu, iar la vest cu judeţul Dâmboviţa. Ea avea 43 de sate şi o populaţie de circa 66.000 de locuitori, din care circa 18.000 în oraşul Câmpina. [1]
Principalele localitãţi rurale erau: Proviţa, Poiana Câmpina, Mãlãeşti, Bãneşti, Cornu, Şotrile, Brebu, Telega, Buştenari, Mislea, Scorţeni şi Bordeni. [2] 
Pe plan economic, un rol important îl avea industria extractivã a petrolului. În acest domeniu activau societãţile: „Anglo-Petroliferã” (Scorţeni), „Cometa” (Buştenari), „Gallia” (Buştenari, Scorţeni), „Comptuar Miner” (Scorţeni), „Concordia” (Buştenari), „Coroana Românã” (Buştenari), „Craiova” (Scorţeni), „Dacia Romano Petroleum Syndicate Ltd.” (Telega), „Duplex” (Buştenari), „Foraj Lemoine” (Scorţeni), „Franco-Românã de petrol” (Câmpina), „Geta” (Buştenari), „I. R. D. P.” (Scorţeni), „Mãceş” (Bordeni), „Naţionala Minierã” (Buştenari), „Petrolmina” (Scorţeni, Telega) „Româno-Belgianã de Petrol” ( Buştenari), „Steaua-Românã” (Buştenari, Câmpina, Scorţeni), şi „Stella Petroliferã” (Buştenari). [3]
În domeniul prelucrãrii petrolului exista rafinãria „Steaua Românã” din Câmpina, care prelucra cca. 1. 400.000 tone ţitei.[4] Exploatãri de gaz natural erau la Buştenari, Câmpina şi Telega, iar la Proviţa era o carierã de marnã. [5]
La Câmpina mai existau Atelierele mecanice centrale ale Societãţii „Steaua Românã”, o fabricã de acid sulfuric, o fabricã de tricotaje, o turnãtorie şi o piuã de aba. [6]
Mai existau o fabricã de tricotaje la Telega, o fabricã de acumulatori electrici la Mislea şi atelierul mecanic pentru repararea sculelor petroliere al Astrei Române, la Poiana Câmpina. [7]
Telega şi Poiana Câmpina erau staţiuni balneo-climaterice. În anul 1936, s-au inaugurat bãile publice construite de administraţia comunei Telega. În ziarul „Curentul”, din 17 iunie 1936, se arãta cã: „Lucrarea a fost executatã de d. Dobrescu, asociatul d-lui inginer Ciulei şi este una din clãdirile monumentale cu care judeţul nostru a fost înzestrat în ultimul timp”. [8] La Poiana Câmpina funcţionau bãi sãrate aflate pe proprietatea unui medic balneolog numit Popescu. [9]
În „Enciclopedia României”, lucrare realizatã sub conducerea lui Dimitrie Gusti, apar ca staţiuni climatice şi Câmpina şi Brebu. Astfel, Câmpina este menţionatã ca „staţiune climaticã la 430 m înãlţime, cu frumoase poziţii naturale”, iar Brebu ca „staţiune de odihnã şi recreaţie”. [10] În aceeaşi lucrare sunt trecute ca monumente istorice Mãnãstirea Brebu şi Mãnãstirea Mislea, cu specificarea cã devenise penitenciar. [11]
În vederea alegerilor din 1937, partidele politice au fãcut o intensã propagandã. Un partid care cãuta sã-şi lãrgeascã baza socialã a fost Partidul Ţãrãnesc Radical, condus de Grigore Iunian, care pãrãsise P.N.Ţ. şi era recunoscut pentru vederile sale democratice. [12] La 14 februarie 1937, la Câmpina s-a inaugurat „Casa de Sfat” a organizaţiei locale a acestui partid, în prezenţa a 50-60 de persoane şi a unor invitaţi veniţi de la Ploieşti. Gh. Niculescu Malu, preşedintele organizaţiei locale, a specificat cã aceasta a reuşit dupã numai un an de activitate sã cuprindã circa 250 de membri. Ştefan Popescu Filiuţã, fost prefect al judeţului Prahova, l-a criticat pe deputatul liberal Victor Rãdulescu, afirmând cã acesta avea în mâinile sale conductele de gaze, apa potabilã, depozitele de lemne, iar dacã vreun cetãţean câmpinean nu-i era pe plac dãdea ordin sã i se opreascã gazele, sã i se taie lumina etc. [13] Adunarea s-a finalizat printr-o masã la restaurantul „Terasã”, dupã care s-a mers la cârciuma „Gheorghiţã Zãcãtoare”, unde s-au servit gustãri şi vin, cheltuielile fiind suportate de organizaţie. [14]
Sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voevod activa „Frontul Românesc”, organizaţie care avea un caracter naţionalist. La 21 mai 1937, în saloanele restaurantului C. Frânculescu din Câmpina a avut loc o întrunire a membrilor „Frontului Românesc” din localitate, participând şi invitaţi de la Ploieşti. În cuvântarea sa, profesorul Mihail-Corniv Panu, preşedintele filialei câmpinene, afirma cã: „suntem prima organizaţie politicã care nu urmãrim un interes personal”. Profesorul Dimitrie Ralea, vicepreşedintele organizaţiei câmpinene, susţinea cã: „În localitatea noastrã plinã de strãini şi comunişti, sunt foarte mulţi care sufleteşte sunt alãturi de noi, dar care nu se pot manifesta de frica concedierii din slujba ce ocupã”. [15]
Într-un raport al Legiunii de jandarmi Prahova se arãta cã, la 13 iunie 1937, a avut loc în comuna Telega o întrunire a P.N.Ţ. Au participat 400-450 de oameni din Telega, Buştenari, Mislea şi alte comune vecine. Au vorbit Ştefan Stroe-Petrescu, fost prefect, N. Brezeanu, fost primar al oraşului Ploieşti, Constantin Boeru, de la Câmpina şi Nicu Grecu, şeful organizaţiei din Telega. Vorbitorii au evidenţiat activitatea anterioarã a P.N.Ţ., considerând cã numai acesta poate succede P.N.L. la guvernare. S-a cerut înlãturarea cenzurii şi toţi vorbitorii „au combãtut comunismul”. [16]
Echilibrul existent între P.N.L. şi P.N.Ţ. a fost evidenţiat cu ocazia alegerilor parţiale care au avut loc în 20 de comune prahovene, în august 1937. Astfel, la Bãneşti, liberalii au obţinut 3 mandate, iar naţional-ţãrãniştii 2, la Buştenari, liberalii 2, naţional-ţãrãniştii 1, la Telega, liberalii 2, iar naţional-ţãrãniştii 3. [17]
La 3 octombrie 1937, a avut loc la Câmpina o acţiune de propagandã electoralã a P.N.L. Au participat Petre Bejan, şeful organizaţiei judeţene, G. Bondoc, prefectul judeţului Prahova, C. Ionescu-Sinaia, inspector general şcolar şi alţi fruntaşi liberali. Ei au fost întâmpinaţi la noua cazarmã construitã în oraş de cãtre deputatul Victor Rãdulescu, Ionel Ionescu, primarul oraşului şi alţi membri ai organizaţiei liberale de aici. În cadrul adunãrii ţinute la clubul Partidului Liberal, Victor Rãdulescu a solicitat sã se renunţe la intenţia Ministerului Aerului şi Marinei de a face un aeroport militar la Câmpina, deoarece ar fi fost expropriate circa 700 de familii. [18] Petre Bejan a fãcut o prezentare a realizãrilor guvernului, relevând şi „prosperitatea edilitarã din Câmpina”. [19] A urmat, conform tradiţiei, o masã comunã pe dealul Muscel, la castelul de apã, într-un umbrar. [20]
În cadrul organizaţiei din Câmpina a Partidului Naţional Ţãrãnesc existau unele frãmântãri. Astfel, la 9 octombrie 1937, la locuinţa lui Pavel Boarfã, din strada I. C. Brãtianu, a avut loc o întrunire a membrilor P.N.Ţ. care simpatizau cu gruparea avocatului Nicu Boceanu. Din Telega au participat Nicu Grecu, şeful organizaţiei naţional-ţãrãniste din localitate şi Constantin Drãguşin, petrolist. Avocatul Boceanu l-a criticat pe Constantin Boeru, şeful organizaţiei câmpinene „care fraternizeazã cu liberalii şi nu iese din cuvântul deputatului Victor Rãdulescu”. [21] Întrunirea s-a încheiat cu o masã comunã care a durat pânã la 3 dimineaţa. İn raportul şefului comisariatului de poliţie Câmpina se arãta cã: „Pe la orele douã noaptea s-a iscat o discuţie între d-nii Ioan Oancea şi Nicu Grecu, care era sã se transforme într-o adevãratã pãruialã dacã nu interveneau ceilalţi membri şi care a contribuit la terminarea adunãrii. D-l C. Neagu a declarat la plecare, într-un cerc intim de amici, cã va reclama consiliului de rãzboi pe Ioan Oancea, pentru cã nu s-a ridicat în picioare când s-a cântat de cãtre lãutari imnul regal. Ca martor, d-l C. Neagu, îl va propune pe Nicolae Brãnişteanu, tinichigiu, care a primit cu bucurie acest lucru”. [22]
Mişcarea legionarã se afla în ascensiune şi datoritã compromiterii regimului democratic în timpul guvernãrii liberale condusã de Gheorghe Tãtãrescu. La Câmpina, legionarii au constituit o tabãrã de odihnã. Prezenţa lui C. Z. Codreanu în localitate este doveditã de un raport al Comisariatului de Poliţie, în care se arãta cã: „Legionarii sunt în continuã activitate, au spoit şopronul, au trasat şosele cu pietre spoite cu alb, pentru a nu se cãlca toatã iarba, au adus lemne şi scânduri pentru construirea de barãci pentru cazuri de ploaie, au fãcut closet, au curãţit izvoarele şi fântânile şi lucreazã acum la curãţirea parcului”. [23] Tabãra a fost desfiinţatã de autoritãţi, ceea ce a provocat protestul legionarilor. Avocatul legionar Popescu declara cã: „va veni o zi când legionarii nu vor mai asculta de nimeni şi atunci vor întrona dreptatea”. [24]
Dupã cum este cunoscut, la alegerile din 1937, nici un partid nu a reuşit sã obţinã cele 40% din voturi, necesare pentru a avea majoritatea în Camera Deputaţilor. În ceea ce priveşte judeţul Prahova, s-au obţinut opt mandate de deputat. Patru dintre acestea aparţineau liberalilor, douã naţional-ţãrãniştilor, unul legionarilor şi unul liberalilor conduşi de Gheorghe Brãtianu. [25]
Marius ZAHARIA
Note:
1. http://romaniainterbelica.memoria.ro (11.07.2012);
2. Ibidem;
3. Ibidem;
4. Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Prahova, fond Steaua Română, dosar 7/1937, f. 39;
5. http://romaniainterbelica.memoria.ro ( 11.07.2012);
6. Silviu Dan Cratochvil, Monografia orașului Câmpina, 1990, p.82;
7. http://romaniainterbelica.memoria.ro (11.07.2012);
8. Constantin Dobrescu, Mihai Rachieru, Ion Şt. Baicu, Viața politică prahoveană 1919-1938, Documente, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000, p. 369;
9. http://www.primariapoianacampina.ro (12.07.2012);
10. http://romaniainterbelica.memoria.ro (12.07. 2012);
11. Ibidem;
12. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia, 1999, p. 292;
13. C. Dobrescu, M. Rachieru, I. Şt. Baicu, op. cit., p. 404;
14. Ibidem;
15. Ibidem, p. 413;
16. Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 32/1937, f. 45;
17. C. Dobrescu, M. Rachieru, I. Şt. Baicu, op. cit. p. 419;
18. Ibidem, p. 421;
19. Ibidem;
20. Ibidem;
21. Ibidem, p. 422;
22. Ibidem;
23. Ibidem, p. 415;
24. Ibidem, p. 416;
25. Ibidem, p. 430.
BIBLIOGRAFIE
I. Izvoare
1. Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 32/1937;
2. Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Prahova, fond Steaua Română, dosar, 7/1937.
II. Documente publicate
1. Dobrescu, Constantin, Rachieru, Mihai, Baicu, Şt. Ion, Viața politică prahoveană 1919-1938, Documente, Scrisul prahovean -Cerașu, 2000.
III. Lucrări generale și studii
1. Cratochvil, Dan, Silviu, Monografia orașului Câmpina, 1990;
2. Scurtu Ioan, Buzatu, Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia, București, 1999;
