Zilele Radu Tudoran reprezintă o manifestare culturală organizată în comuna Blejoi, unde s-a născut marele prozator, sub egida Primăriei, iniţiatorul şi sufletul organizatoric fiind părintele Bogdan Georgescu care încearcă să păşească, cu mult succes, pe acelaşi drum deschis acum mulţi ani de părintele Petru Moga la Parohia Sfântul Nicolae din cartierul câmpinean Slobozia.
Aflate la cea de a patra ediţie, Zilele Radu Turdoran au debutat cu prezentarea cărţii „Pe urmele celţilor. Peripeţii şi istorii irlandeze şi scoţiene” semnată de Codruţ Constantinescu (Editura Vremea, Bucureşti, 2017), volum apărut şi cu sprijinul autorităţilor locale din municipiul Câmpina.
Alături de amfitrion şi autorul cărţii s-a aflat şi vechiul colaborator al ziarului nostru, Christian Crăciun (l-am numi şi editorialist, căci, pe vremuri, a fi editorialist era un adevărat titlu de glorie!) care a susţinut o intervenţie plină de miez despre literatura de călătorie în cadrul cărui gen se poate situa şi cartea lui Codruţ Constantinescu.
Christian Crăciun a afirmat, printre multe altele, că numai civilizaţiile împlinite, bogate şi mulţumite îşi permit luxul călătoriei de plăcere pentru că doar membrii ei au unde să se întoarcă, spre deosebire de invaziile-marile migraţii, de care istoria umanităţii este plină, şi care au fost determinate de lipsa condiţiilor şi a motivelor de a rămâne. Christian Crăciun este şi un adept înverşunat al eurocentrismului, lumea contemporană de astăzi nu ar fi putut exista în actualele ei coordonate fără aportul europenilor (până la urmă, mondializarea a fost făcută chiar de ei). Christian Craciun a făcut şi elogiul Odiseei lui Ulise care, participând la războiul troian, a ţinut morţiş să se întoarcă acasă în Ithaca.
Codruţ Constantinescu a prezentat geneza cărţii, precum şi subteranele atracţiei sale faţă de spaţiul celtic, concretizat, iată, în mod fericit şi de o carte de călătorie după cea de istorie pură (Studii irlandeze, Editura Institutului European din Iaşi, 2007) în care reuneşte o lucrare de licenţă şi una de master precum şi alte contribuţii la cunoaşterea unui spaţiu încă prea puţin explorat de publicul românesc, chiar dacă emigraţia economică autohtonă în Irlanda şi Scoţia nu este deloc de neglijat (numai în Republica Irlanda ar fi 50.000 de români la muncă). De asemenea, scriitorul de origine câmpineană a menţionat neplăcutul şoc pe care îl ai la întoarcere în România observând nenumăratele gunoaie care par a fi aruncate peste tot (România transformată în Petistan), spre deosebire de fantastica îngrijire a naturii şi, mai ales, a tuturor spaţiilor verzi din insulele britanice, incluzând şi Anglia sau Ţara Galilor. „Românul este frate cu codrul mai degrabă în teorie, poate în trecut oferea un refugiu excelent în faţa invadatorilor, în prezent când nu-l taie şi vinde pe nimic, îl polueaza cu voioşie”. Citarea câtorva butade şi vorbe de duh din umorul irlandez, reunite de Aubrey Malone în volumul N-ai decât să mă citezi. Vorbe de duh şi buh, răutăţi şi bunătăţi din Irlanda modernă, a bine-dispus audienţa blejoiană. Remarcabile au fost momentele artistice sustinute de mai mulţi elevi ai Colegiului de Artă Carmen Sylva din Ploieşti. Nu ar fi o idee rea înfiinţarea şi la Câmpina a unor zile dedicate fratelui său, Geo Bogza, o personalitate încă şi mai sulfuroasă decât Radu Tudoran.
Redacţia
