“Pacienţii politici”, o carte necesară

Recenta carte a lui Florin Frăţilă, directorului ziarului „Oglinda de Azi”, era aşteptată cu mult interes, deoarece fragmente din această lucrare au apărut de-a lungul anului trecut în „Revista Nouă”, stârnind multe discuţii în rândul cititorilor, care o comentau încă de atunci favorabil. Florin Frăţilă este un politician tânăr, care nu a cunoscut perioada dură de la începutul anilor ’90. Pe atunci, în Câmpina, ca şi la nivel naţional, forţele politice erau grupate în două tabere net diferenţiate: FSN-iştii (neocomunişti) ce  încercau salvarea vechiului sistem şi forţele de dreapta, grupate în coaliţia Convenţia Democratică. 

Convenţia Democratică din Câmpina cuprindea PNŢCD (condus de Corneliu Coposu), PSDR (condus de Sergiu Cunescu), PAC (condus de Nicolae Manolescu), Alianţa Civică (condusă de Ana Blandiana) şi Federaţia Ecologistă Română. Partidul Liberal, condus de Radu Câmpeanu, nu a intrat în această grupare de opoziţie anticomunistă, înclinând spre o colaborare cu FSN-ul, având la un moment dat chiar reprezentanţi în guvernul condus de Petre Roman. La Câmpina, lupta între cele două grupări a fost extrem de dură, având loc chiar şi o mini-mineriadă care l-a alungat din Primărie pe inginerul Hănciulescu, un adevărat social-democrat. În opoziţia de atunci întâlneai personalităţi care aveau legături cu vechile partide istorice prin familia lor, cum era şi cazul celor două surori Delia şi Rodica Brătianu. Era încă o epocă romantică, în care cei de dreapta acţionau potrivit unor idealuri, dorind întoarcerea României la normalitate şi prosperitate. Adversarii foloseau incultura politică a majorităţii populaţiei, manipulând electoratul cu lozinicile „Nu ne vindem ţara”, „Iliescu apare, soarele răsare”, „Noi muncim, nu gândim”.

În cărţile sale („Rămân să disper printre ai mei” şi „Pacienţii politici”), Florin Frăţilă descrie o altă faună politică. Volumul „Pacienţii politici” lasă un gust amar celor care o parcurg, prezentând în principal viaţa politică pe perioada anului electoral 2012 (alegerile locale şi parlamentare). Vedem o lume care se scufundă în marasm, meschinărie, aroganţă, potlogării, crâşmărit şi lovituri sub centură. Ce-i mână pe protagonişti în luptă? Dragostea pentru moşia străbună (cea din „Scrisoarea a III-a” a lui Eminescu) sau cea pentru moşia personală şi pentru consolidarea unor averi respectabile?! Liderii politici, aşa cum întâlnim şi în carte, sunt toţi angajaţi în afaceri mai mult sau mai puţin dubioase, fiind uşor de recunoscut în multe episoade, deşi nu apar întotdeauna cu numele lor reale. În campaniile electorale, dispunând de resurse materiale de mare anvergură, mituiesc electoratul cu diverse cadouri derizorii. A dispărut, aşa cum reise din cuprinsul cărţii, diferenţierea partidelor pe baze doctrinare. Dimpotrivă, constatăm că toată lumea se aliază cu toată lumea; socialiştii cu conservatorii, liberalii cu socialiştii. La nivel naţional, toţi se agăţă de guvernare făcând alianţe împotriva interesului naţional cu UDMR-ul sau cu minorităţile (18 deputaţi ai minorităţilor au votat întotdeauna cu puterea). Stilul cărţii, aşa cum se dovedeşte la lectură, este alert, aspru, abrupt, acid, putându-se constitui într-un nou gen literar – jurnalul – pamflet. Valoarea literară a cărţii este demonstrată de portretele de candidaţi la alegerile parlamentare, zugrăvite cu o mare forţă plastică: candidatul galben, candidatul alb, candidatul roşu, candidatul violet, candidatul portocaliu, dar şi de evocarea unor personaje pozitive: polisportivul Horst Gotfried, liderul unei generaţii de tineri câmpineni, foarte activul monarhist profesorul Miltiade, regretata ziaristă Carmen Negreu şi venerabilul scriitor bucureştean Ion Ochinciuc, care îşi petrecere verile la Câmpina. Am rămas de asemenea impresionat de ataşamentul autorului pentru fiul său, care îl însoţeşte în multe din activităţile sale. 

Florin Frăţilă vine din sistem, este un politician activ în administraţia locală şi în conducerea PNL Câmpina, însă după cum se vede din carte, sistemul nu l-a corupt. Episodul „Toate lichelele luate împreună reprezintă un sistem” ne-o demonstrează cu prisosinţă: „Previzibil deznodământ după mizerabila confruntare pentru un loc în Camera Deputaţilor. După cum s-au prezentat în campanie, sunt minime şanse de realizări măreţe într-un Parlament pestriţ, supradimensionat, ales, vorba lui Nicolae Iorga, «după obiceiurile pământului şi toate deprinderile rele ale unei ţări păcătoase»”.

În volumul „Pacienţii politici”, conflictele se rotesc în vârtejul luptei pentru locurile eligibile şi provoacă o tensiune otrăvitoare, care pune pe poziţii rivale facţiunile din cadrul lor. Politicienii vin şi pleacă, dar năravurile rămân. 

Prins în multe activităţi, autorul regretă că nu a avut timp suficient să se consacre literaturii, pentru care are o veritabilă vocaţie, dar îşi doreşte ca în viitor să continue dezvăluirile din culisele lumii politice şi administrative câmpinene, până le va aduce la zi. 

Alin CIUPALĂ

P.S. Pentru a nu fi suspectat de parti-pris-uri, dată fiind colaborarea mea cu ziarul „Oglinda de azi”, ţin să precizez că volumul cuprinde la paginile 17-18 un foarte dur atac la adresa mea, în episodul în care este citat pe larg avocatul Ion Şovăială, cu care am avut în trecut diverse polemici. Recenzia favorabilă a unei cărţi în care sunt eu însumi criticat înlătură, sper eu, orice bănuială că n-aş fi fost obiectiv în aprecierile făcute.