Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) – victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare – au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.
10 martie 2012. Turnătorii mărunte. Întâlnire cu F., un fost cruciat din gruparea lui Valjan, căzut în dizgraţie la PDL. Insistă să-mi povestească diverse combinaţii de culise. Dintre măruntele turnătorii am reţinut intenţia hilară a colonelului B. de a-mi face plângere penală pentru calomnie. L-am ciufulit odată în rubrica pe care o ţin în gazetă – „Cuvântul care înţeapă”, comparându-l cu soldatul Svejk şi de atunci se jeleşte la orice colţ de stradă.
F. mi-a servit pe tavă şi schema afacerilor pe bani publici, traficul de influenţă, încrengătura din spitale şi de la piaţă, nume grele din politica şi administraţia locală. Un capitol aparte l-au constituit aventurile lui Valjan, fostul său şef pe linie politică: afacerea centralelor termice, cea cu groapa de gunoi de la Băneşti şi alte găinării. Nimic nou! Am scris despre toate astea la vremea lor. Îl întreb de alte dovezi şi îmi indică, la fix, unde să caut. Nu vrea să se implice mai mult. Îi e teamă de repercusiuni. Meteahnă românească! Toată lumea arată cu degetul, dar când vine vorba de implicare, lasă pe altul. Cred că F. vrea să se răzbune pe Valjan, care îi datorează mulţi bani în urma unei afaceri imobiliare ratate. Nu mă interesează astfel de mărunte turnătorii şi nici răfuiala lor.
11 martie 2012. Ziua femeii elector. Au înflorit chermezele organizate de 8 martie în cinstea activistelor din politică. Restaurantele nu mai fac faţă. Fripturi, torturi, lăutari şi aranjamente florale de sute de milioane de lei . O mare ipocrizie grija pentru sexul frumos într-un an electoral! Am să scriu în gazetă pe această temă, cu riscul de a-i deranja pe mulţi.
Au trecut 13 ani de la prima ediţie a ziarului pe care-l conduc, „Oglinda de azi”, înfiinţat pe 8 martie 1999. Nu mai pun la socoteală alţi şapte ani petrecuţi la „Jurnalul de Prahova” şi la Antena 1 Ploieşti şi Sinaia. O viaţă în presă! Am primit foarte multe mesaje de felicitare de la cititori şi asta compensează toate momentele grelele prin care am trecut în acest timp. Nu e uşor să-ţi respecţi meseria de ziarist şi să conduci o gazetă de provincie!
13 martie 2012. De ce mă caută slugoiul? Reacţii urâte la scriitura „Ziua femeii elector”, publicată în gazetă. Mulţi tovarăşi, supăraţi, îmi reproşează că nu era momentul să fac valuri. Deh, an electoral! De dimineaţă mă caută un slugoi libidinos, care a avut tupeul să-mi transmită „amical” un sfat şi anume că jurnalismul tăios pe care îl practic nu face casă bună cu politica şi cu eventuala mea candidatură la o funcţie publică. Am vrut să-l iau la palme şi puţin a lipsit! „Nu primesc sfaturi prin intermediul slugilor”, a fost răspunsul meu.
Treizeci de minute mai târziu, îmi apărea pe ecranul telefonului un apel de la „sfătuitorul” şef. După un schimb viguros de replici, individul a aflat că nu sunt deloc dispus să-mi înghit cuvintele şi că viziunile noastre în politică sunt total diferite. Mi-am mai făcut şi azi un „prieten”!
14 martie 2012. Plenara CC al ACL. Vigu a chemat la Casa Tineretului tot activul ACL (surogat politic, pus la cale de Crin şi Felix) pentru validarea listei candidaţilor. O formalitate la care au asistat aproximativ o sută de suflete înăcrite. Luări de cuvânt din prezidiu şi din sală. Printre vorbitori şi scriitorul Toma, conservator de conjunctură. Discurs furtunos, presărat cu o mulţime de lăudăroşenii greţoase la adresa organului suprem. Are talent prolificul romancier! Speră să ajungă consilier local şi chiar şef la cultură. După o oră şi jumătate, spectacolul din sala de şedinţe s-a mutat pe scena mare, în sala de 700 de locuri. Vigu a organizat un concert de muzică populară, prezentat, pe bani frumoşi, de o amfitrioană durdulie şi iscusită la vorbă. La final, foaierul era ticsit de lume care aştepta să apară bucatele şi băutura. Ghinion! Reţeta „culturală” conţinea doar hrană spirituală! Cineva a răspândit zvonul că nu se serveşte nimic şi în cinci minute locul era pustiu, fără picior de activist. Doar două-trei grupuri răzleţe se mai sfădeau afară, pe trotuarul din faţa clădirii, unul dintre ele electrizat de Livache. M-am apropiat şi rău am făcut, pentru că omul era chitit pe reproşuri şi avea nevoie de un încasator în contul lui Vigu. M-a luat repede în primire: „Eşti părtaş la toate practicile astea comuniste! Aici a fost mai rău ca la plenara Comitetului Central al PCR. Oameni aduşi cu forţa să voteze şi să asiste la spectacole jalnice de propagandă. Nu vezi că se foloseşte de tine, de voi?! Mai vorbim noi după alegeri, când o să te arunce cât colo!”
Eram obosit după o zi grea. Am preferat să plec.
15 martie 2012. Măştile de la conac. Şedinţă de analiză şi reorganizare la conacul Rodianei, prilej să mai schimbăm aerul îmbâcsit din centrul de comandă. Am fost şi cu alte ocazii în vastele apartamente papuciene din inima Muscelului, aşa că nu mă surpride nimic din ceeea ce sunt invitat, cu forţa, să văd. Gazdă primitoare, stăpâna casei a pregătit sucuri naturale, cafele şi dulciuri delicioase. E destul de agitată. Urmeaza să plece, pentru cel puţin o lună, la Antipozi, să-şi viziteze rudele. Tocmai acum, în prag de campanie electorală! Aproape de ora prânzului reuşim să ne strângem în formaţie completă, cinci, cu gazda şase, inclusiv veşnicul întârziat, aghiotantul Dănilă, care a fost iar cu câinele la doctor. E un mincinos patologic! Boală grea.
Discuţii sterile. Nimeni nu are chef să inventarieze activişti şi nici să vină cu idei la o astfel de organizare marxistă. Vigu ne studiază pe fiecare în parte şi aşteptă spovedania. Dănilă îşi frunzăreşte agenda, Mirică desenează tabele inginereşti, Mirel îşi caută asiduu ochelarii prin buzunare, gazda reîncălzeşte cafeaua şi vorbeşte fără încetare la telefon, iar eu inventariez din priviri plantele exotice din sera gazdei. Fiecare purtăm o mască.
Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI
