Oncologia câmpineană, pe mâini bune

Prin Compartimentul de oncologie al Spitalului Municipal au trecut 4000 de pacienţi

Sistemul de sănătate, mereu în boală
Sistemul medical românesc nu dă semne de însănătoşire, chiar dacă, în multe dintre domeniile sale, medicii noştri (chirurgi sau de alte specializări), reuşesc performanţe admirabile cu mijloace tehnice obişnuite, salvând mii de vieţi prin tratamente sau operaţii complicate reuşite. E absurd sau cel puţin e foarte greu de înţeles cum se poate ca însuşi sistemul care ar trebui să asigure sănătatea naţiei să fie bolnav. E ca şi cum te-ai duce la un lepros să te vindece de negi. Dar dacă ţinem cont că societatea românească în ansamblul ei nu se simte deloc bine, din multe puncte de vedere, ne dăm seama că nici sistemul de sănătate autohton n-ar putea să “plesnească” de… sănătate.

Oncologia, mereu în criză
Dintre ramurile medicinei, oncologia (care se ocupă cu studierea tumorilor şi a mijloacelor prin care se previne, depistează şi tratează cancerul), pare că se află într-o perpetuă criză, în presa centrală fiind semnalate numeroase situaţii ale unor spitale care nu mai au citostatice pe stoc. Criza citostaticelor româneşti nu este de ieri şi nici nu se va rezolva mâine. Cauzele ei sunt multiple şi au legătură cu reaua-credinţă şi netrebnicia multora dintre guvernanţii care s-au perindat pe la conducerea ţării, politicieni veroşi şi fără scrupule, prin sângele cărora nu curge niciun strop de patriotism, care – de dragul unor comisioane numai bune să le umfle buzunarele şi burţile -, au înmormântat industria farmaceutică autohtonă, încurajând sau descurajând importurile de medicamente străine, mult mai scumpe, în funcţie de interesele personale legate ombilical de interesele unor puternice grupuri de influenţă. De nefastă influenţă asupra vieţii şi sănătăţii românilor. Norocul nostru este că breasla medicilor care nu au depus degeaba jurământul lui Hipocrat la absolvirea facultăţii, în aulele Universităţii, este mult superioară breslei politicienilor care degeaba au depus jurământul de credinţă patriei după “absolvirea” alegerilor, în Camerele Parlamentului.
 

Primul şi singurul oncolog din oraş
Medicii noştri, care au mai rămas pe meleagurile mioritice, sunt, cu puţine excepţii, devotaţi meseriei lor şi buni profesionişti. Un astfel de medic este doamna doctor Ileana Constantiniu, care, din martie 2000, conduce  compartimentul de oncologie al Spitalului Municipal Câmpina (SMC). Imediat după ce a fost titularizată pe post, cabinetul de oncologie s-a extins, devenind compartiment cu paturi. Nu sunt multe, numai cinci, dar pe ele au fost trataţi anual între 300 şi 400 de pacienţi, ceea ce ridică la circa 4000 numărul canceroşilor îngrijiţi de doamna doctor, căreia rar îi lipseşte zâmbetul de pe buze. Un zâmbet candid, cald şi liniştitor, dătător de multă speranţă de viaţă, un zâmbet cu care ştie atât de bine să insufle curaj şi optimism bolnavilor pe care această maladie îi doboară, de multe ori, nu doar fizic, ci şi psihic. Iar dintre cei aproximativ 4000 de pacienţi bolnavi de cancer din Câmpina şi comunele înconjurătoare ce au trecut prin mâinile sale, mulţi au reuşit să-şi amelioreze considerabil starea de sănătate şi speranţa de viaţă.

În 2013, SMC a fost puţin afectat de criza citostaticelor
Fiindcă în presa centrală, în ultima vreme, s-a vorbit adesea despre o criză a citostaticelor, am dorit să aflăm cum a a simţit SMC această criză. Am aflat de la doamna doctor Constantiniu că lipsa citostaticelor nu s-a simţit în mod deosebit la Câmpina: “Am avut de-a face cu o criză a citostaticelor, dar acum criză este mult spus, pentru că ea a fost rezolvată într-o oarecare măsură. Sunt, într-adevăr, nişte citostatice care lipsesc de ani de zile, de când ele nu au mai apărut pe piaţa românească a medicamentelor, cum ar fi vimblastina. De asemenea, dacarbazina, bleomicina, fluorouracilul nu s-au găsit multă vreme, din cauze pe care nu le cunosc prea bine. Am avut până acum trei videoconferinţe cu secretarii de stat din minister şi se pare că problema a fost în mare parte rezolvată. Ministerul a făcut mai multe achiziţii prin Unifarm, o companie de stat, de unde putem solicita săptămânal citostaticele de care avem nevoie. Ne împiedicăm uneori de prevederile Legii achiziţiilor publice, în sensul în care spitalele cu multe paturi trebuie să achiziţioneze cantităţi însemnate, iar valoarea acestor cantităţi depăşeşte adesea limita permisă a celor 15.000 de euro, până la care se poate face de la Unifarm achiziţie directă. Recent, Ministerul Sănătăţii ne-a anunţat că se caută soluţii pentru rezolvarea acestei probleme strict administrative. În rest, aprovizionarea cu citostatice se poate face, astăzi, în condiţii destul de bune. Rămân unele probleme în aprovizionarea cu medicamente folosite de hematologi, citostatice care nu mai există nicăieri în lume.  Noi, la Spitalul Municipal Câmpina, nu am avut mari probleme în ultimele luni. Asta şi pentru că nu am avut nevoie de citostaticele de uz restrâns, care au lipsit cel mai mult. Este vorba despre citostaticele folosite în foarte puţine situaţii, care au un consum mic. Din acest motiv nici nu le putem comanda în avans, înainte de a se ivi un caz în care le putem administra, pentru că riscăm să facem stocuri cu medicamente expirate. O vreme, lipsa dacarbazinei şi a bleomicinei ne-a creat şi nouă probleme în tratarea cancerului testicular, dar am avut puţine cazuri de acest fel, în care pacienţii au fost totuşi nevoiţi să-şi procure medicamentele din afara spitalului. În 2012, însă, am avut destule probleme, în primul rând pentru că nu existau fonduri suficiente. De la începutul anului, am avut parte de o bună finantare. Nu ştiu cât o să ţină binele acesta, dar până în prezent, din punct de vedere al banilor alocaţi, nu au mai fost probleme”. 

Cancerul de sân, cel mai răspândit 
“Cel mai des întâlnit în activitatea noastră este cancerul de sân, apoi urmează cancerele uro-rectale şi pulmonare. Am observat, în ultimii ani, o creştere a incidenţei cancerului pancreatic. Sau poate nu atât o creştere a incidenţei, cât a depistării. Pentru că, în opinia mea, comparând situaţia de azi cu cea de acum 10 ani, eu nu cred că a crescut numărul cazurilor de cancer în rândul populaţiei, în general vorbind, ci numai depistarea acestor cancere. Prin noile tipuri de investigaţii, mai eficiente, prin o mai mare adresabilitate a pacienţilor care vin să solicite consultaţii. Acum 30 de ani, erau probabil mai multe decese din cauze necunoscute. Din fericire, avem din ce în ce mai multe cancere depistate în stare incipientă. Din păcate, ne confruntăm şi în prezent, din cauza unei educaţii sanitare deficitare, cu multe cazuri de cancere la sân în fază avansată. Îmi vine greu să înteleg de ce se ajunge aici, mai ales că sânul este un organ pe care poţi oricând să îl vezi, să îl cercetezi”, ne-a mai spus medicul Ileana Constantiniu. Pentru a nu se îmbolnăvi de cancer la sân, în condiţiile în care moştenesc gene care favorizează apariţia acestei maladii, unele femei recurg la operaţii de masectomie, prin care le sunt extirpaţi în totalitate sânii. Cel mai cunoscut caz este cel al actriţei americane Angelina Jolie, care, nu de mult, a făcut o intervenţie de înlăturare a sânilor, înlocuiţi ulterior cu sâni modelaţi cu ajutorul chirurgiei plastice. A.N.