Motto: „Câmpina (…) e contemporană
cu Troia și de trei ori mai veche decât Roma”! (Daniel
Alin Ciupală)
cu Troia și de trei ori mai veche decât Roma”! (Daniel
Alin Ciupală)
Nu îmi
pot imagina recunoștința pe care generațiile de ieri și de azi ale Câmpinei vor
fi capabile să o arate, în secolul de față măcar, inegalabilului om de cultură
Alin Daniel Ciupală, drept dovadă a aprecierii și perpetuării inestimabilei sale
opere istorice, oferită – la apogeul vieții – Posterității!!! Enumerarea
însușirilor d-sale ar părea insignifiantă, față de OPERA pe care ne-o dăruiește
de 30 de ani încoace, în foiletoanele din Oglinda de Azi, în Revista Nouă și,
cu o majestate publicistică ireproșabilă, în cărțile și albumele între
coperțile cărora a așternut, însoțite de fotografii epocale, povești și
istorisiri de o amploare formidabilă!
pot imagina recunoștința pe care generațiile de ieri și de azi ale Câmpinei vor
fi capabile să o arate, în secolul de față măcar, inegalabilului om de cultură
Alin Daniel Ciupală, drept dovadă a aprecierii și perpetuării inestimabilei sale
opere istorice, oferită – la apogeul vieții – Posterității!!! Enumerarea
însușirilor d-sale ar părea insignifiantă, față de OPERA pe care ne-o dăruiește
de 30 de ani încoace, în foiletoanele din Oglinda de Azi, în Revista Nouă și,
cu o majestate publicistică ireproșabilă, în cărțile și albumele între
coperțile cărora a așternut, însoțite de fotografii epocale, povești și
istorisiri de o amploare formidabilă!
„Laboratorul”
Astfel
îmi îngădui să menționez și să cuprind în limitele acestui generic, „forțele”
care au pus umărul la alcătuirea, susținerea – morală, financiară și tehnică – a
apariției acestui „Bildungsroman” în cuvinte și imagini despre CÂMPINA, pe
care, spre mândria ei, generații întregi o regretă și poate că încă le animă
visele dinaintea finișului pământesc… Onoarea aparține, indubitabil și spre
gloria lor, în ordinea precizată în contra-pagina de gardă a capodoperei –
subintitulată, amintesc aici – ARHEOLOGIE LITERARĂ. Spicuind-o, așa citii: „Câmpina pe vremea bunicilor noștri.
Arheologie literară. Daniel Alin Ciupală – București / Detectiv Literar, 2019”.
„Coperta 1 – Vila Ștefănescu, începutul secolului XX”, Coperta 4 – Curtea
domnească, casa părinților Știrbei, 1872”, „Supracoperta 1 – Castelul Voila,
litografie, sfârșitul secolului XIX”, „Supracoperta 4 – Zi de târg (Lunea) la
Câmpina, 1906”. „Această carte enciclopedică apare și cu sprijinul financiar al
Consiliului Local și Primăriei Câmpina”. „Layout, copertă, prelucrare imagini,
redactor & DPT: Florin Dochia”!
îmi îngădui să menționez și să cuprind în limitele acestui generic, „forțele”
care au pus umărul la alcătuirea, susținerea – morală, financiară și tehnică – a
apariției acestui „Bildungsroman” în cuvinte și imagini despre CÂMPINA, pe
care, spre mândria ei, generații întregi o regretă și poate că încă le animă
visele dinaintea finișului pământesc… Onoarea aparține, indubitabil și spre
gloria lor, în ordinea precizată în contra-pagina de gardă a capodoperei –
subintitulată, amintesc aici – ARHEOLOGIE LITERARĂ. Spicuind-o, așa citii: „Câmpina pe vremea bunicilor noștri.
Arheologie literară. Daniel Alin Ciupală – București / Detectiv Literar, 2019”.
„Coperta 1 – Vila Ștefănescu, începutul secolului XX”, Coperta 4 – Curtea
domnească, casa părinților Știrbei, 1872”, „Supracoperta 1 – Castelul Voila,
litografie, sfârșitul secolului XIX”, „Supracoperta 4 – Zi de târg (Lunea) la
Câmpina, 1906”. „Această carte enciclopedică apare și cu sprijinul financiar al
Consiliului Local și Primăriei Câmpina”. „Layout, copertă, prelucrare imagini,
redactor & DPT: Florin Dochia”!
Motivație
1
1
Demnă
de o cronică exhaustivă, pe o pagină de ziar, dacă nu o ediție întreagă,
capodopera domnului profesor Ciupală se pretează și la un reportaj – în care
nădăjduiesc să cuprind liniile ei
esențiale – acelea relevate de structura ei enciclopedică și fascinantă prin
varietatea narațiunii și profunda adâncime conferită de fotografiile de o valoare
incunabulă – pe care le conservă într-o
adevărată oprire în loc a timpului și a timpurilor!
de o cronică exhaustivă, pe o pagină de ziar, dacă nu o ediție întreagă,
capodopera domnului profesor Ciupală se pretează și la un reportaj – în care
nădăjduiesc să cuprind liniile ei
esențiale – acelea relevate de structura ei enciclopedică și fascinantă prin
varietatea narațiunii și profunda adâncime conferită de fotografiile de o valoare
incunabulă – pe care le conservă într-o
adevărată oprire în loc a timpului și a timpurilor!
Motivație
2
2
„La vârsta mea – scrie eminentul autor
în finalul „Cuvântului înainte” – când te
cuprind nostalgiile, m-am întors la cea mai frumoasă perioadă pentru mine, Câmpina
bunicilor, când căpătase denumirea de „orașul florilor”. Un oraș e făcut din
străzi, case, locuri, oameni și multe amintiri. Cartea aceasta încearcă să
deschidă o fereastră spre trecut prin amintiri pe care nu le poți găsi pe
internet. Cuprinde două părți distincte: Istorisiri care evocă locuri și oameni
de atunci și partea a doua – Arheologie literară – o încercare din partea mea
de a salva de veșnică și vitregă uitare prilejuită de cenzura comunistă
scriitori și cărțile lor (…) adevărați români, care pentru propășirea și
realizarea idealurilor naționale și-au sacrificat cariera, averea, familia
uneori, asumându-și cele mai mari riscuri”!
în finalul „Cuvântului înainte” – când te
cuprind nostalgiile, m-am întors la cea mai frumoasă perioadă pentru mine, Câmpina
bunicilor, când căpătase denumirea de „orașul florilor”. Un oraș e făcut din
străzi, case, locuri, oameni și multe amintiri. Cartea aceasta încearcă să
deschidă o fereastră spre trecut prin amintiri pe care nu le poți găsi pe
internet. Cuprinde două părți distincte: Istorisiri care evocă locuri și oameni
de atunci și partea a doua – Arheologie literară – o încercare din partea mea
de a salva de veșnică și vitregă uitare prilejuită de cenzura comunistă
scriitori și cărțile lor (…) adevărați români, care pentru propășirea și
realizarea idealurilor naționale și-au sacrificat cariera, averea, familia
uneori, asumându-și cele mai mari riscuri”!
Fulgurații
Prin
epoci una mai rezonantă ca alta, datorită emancipării locuitorilor ei și
înfăptuirilor personalităților care i-au re-marcat evoluția, Câmpina
amintirilor domnului Ciupală sclipește și tulbură incomensurabil, asemenea
cerului inundat de Calea Lactee și de faimoasele Urse, mare și mică. Nu am
încotro, spre a exemplifica aserțiunea, decât cu scurte fulgurații extrase din
spusele marilor oameni citați de ilustrul nostru autor.
epoci una mai rezonantă ca alta, datorită emancipării locuitorilor ei și
înfăptuirilor personalităților care i-au re-marcat evoluția, Câmpina
amintirilor domnului Ciupală sclipește și tulbură incomensurabil, asemenea
cerului inundat de Calea Lactee și de faimoasele Urse, mare și mică. Nu am
încotro, spre a exemplifica aserțiunea, decât cu scurte fulgurații extrase din
spusele marilor oameni citați de ilustrul nostru autor.
C.
Diaconovich:
„Câmpina e însemnată ca stațiune balneară
și pentru terenurile sale petrolifere
peste cari se află aproape 100 guri din care se scoate petrolul. Comună urbană,
are peste 3000 locuitori”, scrie acesta în „Enciclopedia Română” apărută în
1892 la Sibiu. Adaug, pe scurt: „La 1783
Câmpina era cunoscută ca târg liber”, „Înainte de 1857 era aici un stabiliment
de idroterapie (…) mulți oameni zidiseră case, între alții, și Eliade
Rădulescu”. Acad. Ion Simionescu:
„E oglinda țării însăși, ce îmbină
farmecul naturii, belșugul pământului cu svâcnitoarea dezvoltare legată de
bogățiasubsolului. (…) E icoana evoluțiunii iuți a țării întregi” („Orașe
din România” 1925). Nicolae Iorga: „Aici e lumea lui Dumnezeu și, pe pământul
nostru, lumea lui Grigorescu. (…) Cine ar crede că un astfel de loc e, nu numai
adăpostul unui pictor mare dar și odihna a doi oameni de știință, dintre care
unul e numai harnicul și inimosul doctor Istrati iar celălalt însuși B. P.
Hasdeu!” („România – cum era până la
1918”). Dimitrie Gusti: „Are 12.376 locuitori. Rafinărie de petrol
(cea mai mare din Europa). Atelierele mecanice centrale. O fabrică de acid
sulfuric. O fabrică de tricotaje. O turnătorie. Târgul anual la 21 mai. Liceu
de băieți, Liceu de fete. Liceu industrial de băieți, Liceu industrial casnic
de fete, Școală profesională, 8 școli primare, 3 grădinițe de copii, un cămin
cultural, Societatea Culturală Principesa Ileana, 5 biblioteci, 3 Societăți
muzicale, două cinematografe, 4 societăți sportive și una de vânătoare”
(Enciclopedia, 1938).
Diaconovich:
„Câmpina e însemnată ca stațiune balneară
și pentru terenurile sale petrolifere
peste cari se află aproape 100 guri din care se scoate petrolul. Comună urbană,
are peste 3000 locuitori”, scrie acesta în „Enciclopedia Română” apărută în
1892 la Sibiu. Adaug, pe scurt: „La 1783
Câmpina era cunoscută ca târg liber”, „Înainte de 1857 era aici un stabiliment
de idroterapie (…) mulți oameni zidiseră case, între alții, și Eliade
Rădulescu”. Acad. Ion Simionescu:
„E oglinda țării însăși, ce îmbină
farmecul naturii, belșugul pământului cu svâcnitoarea dezvoltare legată de
bogățiasubsolului. (…) E icoana evoluțiunii iuți a țării întregi” („Orașe
din România” 1925). Nicolae Iorga: „Aici e lumea lui Dumnezeu și, pe pământul
nostru, lumea lui Grigorescu. (…) Cine ar crede că un astfel de loc e, nu numai
adăpostul unui pictor mare dar și odihna a doi oameni de știință, dintre care
unul e numai harnicul și inimosul doctor Istrati iar celălalt însuși B. P.
Hasdeu!” („România – cum era până la
1918”). Dimitrie Gusti: „Are 12.376 locuitori. Rafinărie de petrol
(cea mai mare din Europa). Atelierele mecanice centrale. O fabrică de acid
sulfuric. O fabrică de tricotaje. O turnătorie. Târgul anual la 21 mai. Liceu
de băieți, Liceu de fete. Liceu industrial de băieți, Liceu industrial casnic
de fete, Școală profesională, 8 școli primare, 3 grădinițe de copii, un cămin
cultural, Societatea Culturală Principesa Ileana, 5 biblioteci, 3 Societăți
muzicale, două cinematografe, 4 societăți sportive și una de vânătoare”
(Enciclopedia, 1938).
Povestirea
măiastră alternează cu superbia imaginilor fotografice, toate alcătuind o
frescă fără pereche a epocilor narate de autor, substanța enciclopedică a vremurilor
descrise în prima parte a fastuosului album. Arhitecturile surprinse de
aparatul lui Lumiere, unele și astăzi în picioare, precum cele de pe Bulevardul
Culturii, zona malului Prahovei, alcătuiesc, sui-generis, o istorie șocantă:
vilele Lahovari, Cantacuzino, Șeicar, Gross, Petre Grădișteanu, Ioan Crăciun,
Gheorghiu, Dr. Aisinmann, Niculescu, a primarului Gh. Dumitrescu, apoi Primăria
veche, Casa Dr. Sava, a preotului Bisericii de la Lac, a edificiului construit
de Pache Protopopescu, primar al Capitalei, Vila Dr. Ionescu, Casa Asigurărilor Sociale, pe
care s-a altoit Spitalul orașului, respectiv municipal, Băcănia Vasilescu, Casa
Ștefănescu (cu grifoni), apoi bisericile – Sfinții Voevozi, Catolică, Nicula, apoi
capela Hernia… Inevitabil, și-așa mai departe, etcaetera!
măiastră alternează cu superbia imaginilor fotografice, toate alcătuind o
frescă fără pereche a epocilor narate de autor, substanța enciclopedică a vremurilor
descrise în prima parte a fastuosului album. Arhitecturile surprinse de
aparatul lui Lumiere, unele și astăzi în picioare, precum cele de pe Bulevardul
Culturii, zona malului Prahovei, alcătuiesc, sui-generis, o istorie șocantă:
vilele Lahovari, Cantacuzino, Șeicar, Gross, Petre Grădișteanu, Ioan Crăciun,
Gheorghiu, Dr. Aisinmann, Niculescu, a primarului Gh. Dumitrescu, apoi Primăria
veche, Casa Dr. Sava, a preotului Bisericii de la Lac, a edificiului construit
de Pache Protopopescu, primar al Capitalei, Vila Dr. Ionescu, Casa Asigurărilor Sociale, pe
care s-a altoit Spitalul orașului, respectiv municipal, Băcănia Vasilescu, Casa
Ștefănescu (cu grifoni), apoi bisericile – Sfinții Voevozi, Catolică, Nicula, apoi
capela Hernia… Inevitabil, și-așa mai departe, etcaetera!
Portretistică
Elanul
scriitoricesc e incredibil de viu prin alternarea paginilor de povestire cu
fotografii de o explozivă aducere-aminte, cu o putere de evocare fără seamăn! O
trecere în revistă a numelor inserate sub ele ori în ele e încă o fărâmă din
neputincioasa noastră dorință de elogia talentul omului de amplă cultură care
este Daniel Alin Ciupală, căruia îi urăm ani la rând în sănătate! Poza de
familie a lui Ion Stan Ciupală și ai săi: Ionel, Elena, Eleonora, Olimpia;
Regele Mihai împreună cu regina Ana, însoțiți de prea-cucernicul părinte Petru
Moga; inginerul Anton Raky; muzicianul dirijor George Danga; actrițele Elvira
Godeanu și Liliana Țicău; ofițerul-erou Constantin R. Marinescu, ofițerul
Mircea Marin; profesorul Aurel Nestor, soții Ileana și Virgil Mircea; pictorul
Mihail Mihalcea-Poiana; literatul acad. Nicolae Manolescu; Contesa Martha de
Blome; Principesa Ileana; Niculina Grigorescu-Vlahuță, nora marelui nostru
pictor; Lăutar din familia Corniță, Elena Păuna Ciupală și Aurelian Ciupală –
părinții autorului cărții de față.
scriitoricesc e incredibil de viu prin alternarea paginilor de povestire cu
fotografii de o explozivă aducere-aminte, cu o putere de evocare fără seamăn! O
trecere în revistă a numelor inserate sub ele ori în ele e încă o fărâmă din
neputincioasa noastră dorință de elogia talentul omului de amplă cultură care
este Daniel Alin Ciupală, căruia îi urăm ani la rând în sănătate! Poza de
familie a lui Ion Stan Ciupală și ai săi: Ionel, Elena, Eleonora, Olimpia;
Regele Mihai împreună cu regina Ana, însoțiți de prea-cucernicul părinte Petru
Moga; inginerul Anton Raky; muzicianul dirijor George Danga; actrițele Elvira
Godeanu și Liliana Țicău; ofițerul-erou Constantin R. Marinescu, ofițerul
Mircea Marin; profesorul Aurel Nestor, soții Ileana și Virgil Mircea; pictorul
Mihail Mihalcea-Poiana; literatul acad. Nicolae Manolescu; Contesa Martha de
Blome; Principesa Ileana; Niculina Grigorescu-Vlahuță, nora marelui nostru
pictor; Lăutar din familia Corniță, Elena Păuna Ciupală și Aurelian Ciupală –
părinții autorului cărții de față.
„Arheologia
literară”
literară”
Din
vremea de neuitat vreodată a bunicilor autorului și de ce nu și a multora
dintre cititorii cărții despre care vă vorbesc, domnul Daniel Alin Ciupală a
strâns o galerie de „Scriitori români pe fronturile Marelui Război 1916-1918”,
însoțindu-le fișele cu fotografii și ele
martore ale întâmplărilor cu nespus farmec consemnate. În galeria marilor
scriitori români care „s-au angajat în lupta pentru România Mare cu arma, cu
cuvântul și cu scrierile lor” și care
„Mulți dintre ei, foarte tineri au murit eroic pe front: Mihai Săulescu, Ion
Trivale, Alexei Mateevici, Andrei Naum, Ion Grămadă”, „alții s-au ales cu răni
grele” și „Participanți la lupte crâncene au lăsat și scrieri valoroase” precum
Perpessicius, Camil Petrescu, George Topârceanu, Ioan Missir, Cezar Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Victor Papilian, Ion Barbu, Artur
Enășescu, Demostene Botez și Gheorghe Brăescu, ofițer de carieră, colonel” –
(!) „În Câmpina are un nepot, dl Radu Niță care păstrează cu pietate relicve ce
provin de la acest mare scriitor”.
vremea de neuitat vreodată a bunicilor autorului și de ce nu și a multora
dintre cititorii cărții despre care vă vorbesc, domnul Daniel Alin Ciupală a
strâns o galerie de „Scriitori români pe fronturile Marelui Război 1916-1918”,
însoțindu-le fișele cu fotografii și ele
martore ale întâmplărilor cu nespus farmec consemnate. În galeria marilor
scriitori români care „s-au angajat în lupta pentru România Mare cu arma, cu
cuvântul și cu scrierile lor” și care
„Mulți dintre ei, foarte tineri au murit eroic pe front: Mihai Săulescu, Ion
Trivale, Alexei Mateevici, Andrei Naum, Ion Grămadă”, „alții s-au ales cu răni
grele” și „Participanți la lupte crâncene au lăsat și scrieri valoroase” precum
Perpessicius, Camil Petrescu, George Topârceanu, Ioan Missir, Cezar Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Victor Papilian, Ion Barbu, Artur
Enășescu, Demostene Botez și Gheorghe Brăescu, ofițer de carieră, colonel” –
(!) „În Câmpina are un nepot, dl Radu Niță care păstrează cu pietate relicve ce
provin de la acest mare scriitor”.
Și ajungem la „cei uitați pe nedrept, deși au o operă
vastă și scrieri de excepție” pe care arheologul literar Daniel Alin Ciupală
ni-i prezintă amplu și pe care vi i-am amintit într-o ediție precedentă, acum
reamintindu-vi-i succint: Gheorghe Băgulescu, născut în 1890 la Brăila; în 1940
general, „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul”, în 1941 Ministru plenipotențiar
în Japonia. Scrieri de pe front; „Zile de energie” – 1918, „Zile triste” –
1919, apogeul epic cu „Suflet japonez” –
3 volume în limba lui Kawabata, 1938-1939, din care s-a inspirat James Clavell
să scrie celebrul roman „Shogun”. A lăsat, în Franța stabilit, o impresionantă colecție de artă orientală, ignorată
ulterior, de statul român; Vasile Băncilă, 1879-1979, voluntar pe front,
invalid pe viață, „Magna cum laude”, 1922, Facultatea de Filozofie București,
autorul „gândirismului” în Cultura română, autorul unor studii despre Vasile
Pârvan – „Tragicul lui Pârvan, tragicul modern” 1934 și Lucian Blaga – „Lucian
Blaga, energie românească” 1938, co-fondator al „trăirismului” alături de Nae
Ionescu și Nichifor Crainic; Constantin Manolache, autorul romanului
„Scânteietoarea viață a Juliei Hasdeu” și al romanului „Sfânta dreptate”,
premiat de Academia Română, în care „este descrisă atmosfera din Iași în timpul
refugiului”. Detaliu inedit: „Armata muscălească fugise toată de pe front, lepădase armele, tunurile, caii, hrana și toate mașinile, flămândă de
libertate și roasă de dorul casei și de bătăi mâncate în luptă vreme de trei
ani. (…) Pe șoseaua Socolei se pornise
puzderie de pâlcuri rusești, cătră Ungheni, urlau care a cântec, care a groază,
rupând garduri și ușile ce se închideau pe la crâșme, spărgând geamuri și
cerând votchi și hlebă (vodcă și pâine). În urma lor, mai depărtișor, veneau
rânduri de armată românească cu pușca asupra lor, mânându-i către Prut…”
„Arheologia” e continuată cu alte nume de rezonanță în literatura noastră, cu
Eugen Goga, fratele poetului Octavian Goga, directorul revistei „Basarabia”,
autorul volumelor „Două Siberii” și
„Cartea facerii”. Victor Ion Popa, dramaturg regizor, actor, scenograf,
faimoasele lui romane „Sfârlează cu fofează”, „Velerim și Veler Doamne”, „Maistorașul
Aurel”, viața romanțată a aviatorului Aurel Vlaicu, „Floare de oțel”; Ion Timuș,
„Un om care vede bine, care păstrează credincios impresiile sale și judecă
inteligent” (Nicolae Iorga). Peregrin în China, Coreea, India, Egipt, Japonia –
5 ani, a scris romanele „Transiberiana” 1934 și „Ogio-Sn” 1938, colaborator cu
Jean Georgescu la filmul „Maiorul Mura”, cărțile despre viața, mitologia și
obiceiurile japonezilor; alți scriitori evocați de dl Ciupală, în „Câmpina pe vremea bunicilor”: I.
Vasilescu Nottara, maiorul G. M. Sandovici, Gheorghe Ionnescu-Gion, colaborator
al „Revistei Noi” a lui Hasdeu, aspirantul la mâna și inima Juliei Hasdeu,
istoric, prozator și traducător, Petru Dumitiru, autorul uneori contestat al
romanului „Cronică de familie”, scriitoarea Henriette Yvone Stahl, poetul și
romancierul Ion Vinea, generalul Gheorghe Mihail…
vastă și scrieri de excepție” pe care arheologul literar Daniel Alin Ciupală
ni-i prezintă amplu și pe care vi i-am amintit într-o ediție precedentă, acum
reamintindu-vi-i succint: Gheorghe Băgulescu, născut în 1890 la Brăila; în 1940
general, „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul”, în 1941 Ministru plenipotențiar
în Japonia. Scrieri de pe front; „Zile de energie” – 1918, „Zile triste” –
1919, apogeul epic cu „Suflet japonez” –
3 volume în limba lui Kawabata, 1938-1939, din care s-a inspirat James Clavell
să scrie celebrul roman „Shogun”. A lăsat, în Franța stabilit, o impresionantă colecție de artă orientală, ignorată
ulterior, de statul român; Vasile Băncilă, 1879-1979, voluntar pe front,
invalid pe viață, „Magna cum laude”, 1922, Facultatea de Filozofie București,
autorul „gândirismului” în Cultura română, autorul unor studii despre Vasile
Pârvan – „Tragicul lui Pârvan, tragicul modern” 1934 și Lucian Blaga – „Lucian
Blaga, energie românească” 1938, co-fondator al „trăirismului” alături de Nae
Ionescu și Nichifor Crainic; Constantin Manolache, autorul romanului
„Scânteietoarea viață a Juliei Hasdeu” și al romanului „Sfânta dreptate”,
premiat de Academia Română, în care „este descrisă atmosfera din Iași în timpul
refugiului”. Detaliu inedit: „Armata muscălească fugise toată de pe front, lepădase armele, tunurile, caii, hrana și toate mașinile, flămândă de
libertate și roasă de dorul casei și de bătăi mâncate în luptă vreme de trei
ani. (…) Pe șoseaua Socolei se pornise
puzderie de pâlcuri rusești, cătră Ungheni, urlau care a cântec, care a groază,
rupând garduri și ușile ce se închideau pe la crâșme, spărgând geamuri și
cerând votchi și hlebă (vodcă și pâine). În urma lor, mai depărtișor, veneau
rânduri de armată românească cu pușca asupra lor, mânându-i către Prut…”
„Arheologia” e continuată cu alte nume de rezonanță în literatura noastră, cu
Eugen Goga, fratele poetului Octavian Goga, directorul revistei „Basarabia”,
autorul volumelor „Două Siberii” și
„Cartea facerii”. Victor Ion Popa, dramaturg regizor, actor, scenograf,
faimoasele lui romane „Sfârlează cu fofează”, „Velerim și Veler Doamne”, „Maistorașul
Aurel”, viața romanțată a aviatorului Aurel Vlaicu, „Floare de oțel”; Ion Timuș,
„Un om care vede bine, care păstrează credincios impresiile sale și judecă
inteligent” (Nicolae Iorga). Peregrin în China, Coreea, India, Egipt, Japonia –
5 ani, a scris romanele „Transiberiana” 1934 și „Ogio-Sn” 1938, colaborator cu
Jean Georgescu la filmul „Maiorul Mura”, cărțile despre viața, mitologia și
obiceiurile japonezilor; alți scriitori evocați de dl Ciupală, în „Câmpina pe vremea bunicilor”: I.
Vasilescu Nottara, maiorul G. M. Sandovici, Gheorghe Ionnescu-Gion, colaborator
al „Revistei Noi” a lui Hasdeu, aspirantul la mâna și inima Juliei Hasdeu,
istoric, prozator și traducător, Petru Dumitiru, autorul uneori contestat al
romanului „Cronică de familie”, scriitoarea Henriette Yvone Stahl, poetul și
romancierul Ion Vinea, generalul Gheorghe Mihail…
Serghie BUCUR
