Pe vremuri, în spatele fostei primării se afla „grădina publică”, cu tei şi arbori bătrâni, cu o fântână arteziană, un chioşc în care cânta fanfara militară şi alei mărginite de bănci, pentru cei care se plimbau pe acolo. Denumirea actuală de parc pentru spaţiul verde din centrul oraşului e oarecum nepotrivită. Parcurile, în toate oraşele din ţară şi din străinătate, sunt în zonele mărginaşe şi se întind pe suprafeţe mari, cum era pe vremuri în oraşul nostru parcul amenajat de savantul C. I. Istrati pe domeniul său din cartierul Câmpiniţa. Pentru zona aceasta din centru, impropriu numită Milia, eu aş propune denumirea de Grădina Publică Barbu Ştirbey.
Domnitorul Barbu Ştirbey a avut o reşedinţă la Câmpina, o curte domnească, în incinta actualului Colegiu Nicolae Grigorescu. Zona dintre piaţă, liceu şi strada principală făcea parte din moşia acestuia. Unul din fiii lui, Dimitrie Barbu Ştirbey, a ridicat pe moşia de la Voila frumosul castel de vânătoare asemănător prin arhitectură cu cele normande din Franţa. Fiica prinţului Dimitrie Barbu Ştirbey, contesa Martha de Blöme, a donat casa familiei şi o suprafaţă mare de teren din centrul oraşului pentru amenajarea unui lăcaş de învăţământ, un gimnaziu transformat ulterior în liceu. A condiţionat însă această generoasă donaţie, făcută la solicitarea profesorilor câmpineni, de dorinţa ca viitorul liceu să poarte numele tatălui ei. Aşa s-a numit până când, la începuturile perioadei comuniste, liceul după modelul sovietic a fost transformat în „Şcoala Medie Mixtă nr. 1” (o instituţie liceală cu numai zece clase). Până în zilele noastre, familiei Ştirbey nu i s-a acordat în Câmpina vreo atenţie, cu excepţia străzii de la piaţă, care pe vremuri se numea Ştirbey. În alte oraşe întâlnim la Craiova Parcul Ştirbey, în capitală Calea Ştirbey Vodă, la Buftea parcul şi palatul Barbu Ştirbey. Ar fi fost normal ca liceul să poarte denumirea veche de Dimitrie Barbu Ştirbey, de care îşi mai amintesc generaţiile vârstnice care au făcut şcoala acolo. Din raţiuni pe care nu le cunosc, acest lucru nu s-a înfăptuit. Nu ar fi fost o nedreptate pentru pictorul Nicolae Grigorescu, care este reprezentat în oraşul nostru de valorosul muzeu memorial. Pentru cinstirea memoriei familiei Ştirbey şi ca o reparaţie morală pentru nerespectarea dorinţei contesei Martha, ar putea fi adoptat, pentru această zonă verde din centru care, repet, nu este un parc, numele de Grădina Publică Barbu Ştirbey.
Barbu Dimitrie Ştirbey a domnit din iunie 1849 până la 25 iunie 1856 cu o întrerupere, când în timpul războiului Crimeei (1853 – 1854) ţara a fost sub ocupaţie străină. S-a născut la Craiova în 1799 şi a murit la 12 aprilie 1869 la Nisa, fiind adus de familie şi înmormântat în capela familiei de la Buftea. Era frate bun cu domnitorul Gheorghe Bibescu, dar a fost adoptat în copilărie de unchiul său, Ştirbey, bogat boier oltean care nu avea urmaşi. A făcut studii temeinice de istorie şi ştiinţe politice la Paris, între 1817 – 1821. Ca domnitor s-a remarcat printr-o foarte bună politică financiară, făcând mari economii, care au scăzut datoria statului cu două treimi. Sub ocupaţia austriacă a fost silit să nu aprobe revenirea din exil a revoluţionarilor paşoptişti.
Domnitorul Barbu Ştirbey a avut cinci copii: George Ştirbey – fost ministru de externe, Alexandru Ştirbey – de mai multe ori ministru, tatăl prinţului Barbu Ştirbey, prim ministru în 1927; Dimitrie Ştirbey, fost senator, cel care locuia vara în casa de la Câmpina; Elena Ştirbey, măritată cu contele Larisch şi Alina Ştirbey, măritată cu generalul I. M. Florescu, fost prim ministru.
Moştenirea domnitorului, care era foarte bogat, s-a împărţit între fiii săi. Prinţul Dimitrie a primit toată moşia Câmpinei, iar fiica acestuia, contesa de Blome, a moştenit în oraş şi la Voila o parte din domeniul familiei. Martha de Blöme a murit într-un accident de circulaţie pe şoseaua naţională pe lângă Băneşti. Averea s-a transmis fiicei sale, Josephine, căsătorită cu contele von Thun, care au fost prezenţi în oraş până la instalarea regimului comunist.
În acest context, ilustra familie a Ştirbeylor, cu numeroase legături în aristocraţia europeană şi română, ar merita să fie pomenită în oraşul în care au trăit patru generaţii, prin acordarea numelui de Grădina Publică Barbu Ştirbey spaţiului verde din centrul municipiului.
Alin CIUPALĂ
