Știri

Monarhiştii câmpineni, tot mai activi

Pe 8 mai, la Casa de Cultură,simpozionul istoric
“Ziua Triplei Coroane. Ziua Independenţei”

Restaurarea monarhiei este o temă din ce în ce mai discutată în societatea civilă românească a ultimilor ani. Şi din ce în ce mai atractivă, chiar şi pentru oamenii simpli şi necunoscători ai adevăratei istorii a Românei moderne, înrâurită covârşitor de frumos de către cei patru regi pe care i-au avut românii: Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai. Careul monarhiei româneşti, cu ajutorul căruia ţara noastră a progresat în perioada 10 mai 1866 (zi în care principele Carol depunea jurământul de credinţă în faţa Parlamentului) – 30 decembrie 1947 (data abdicării regelui Mihai), mai mult, mai bine şi mai temeinic decât oricând. Patru regi ca patru piloni indestructibili la temelia statului român modern, ca patru piloni fundamentali ai arcului peste timp al statalităţii româneşti, arc început cu cei mai străluciţi voievozi medievali: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Puţină lume ştie că, în orăşelul nostru, există, de doi ani, o filială a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, organizaţie nonguvernamentală şi apolitică născută din iniţiativa unor tineri care au protestat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în lunile ianuarie – martie 2012, sub steagul României Regale.  

Monarhiştii câmpineni sunt, în ultima vreme, tot mai vocali, pregătind în următoarele zile o manifestare culturală importantă ce va avea loc, pe 8 mai, la Casa de Cultură “Geo Bogza”, un fel de simpozion istoric văzut ca un omagiu adus zilei de 10 mai, care a fost Ziua Naţională a României timp de 80 de ani, cât a dăinuit monarhia românească, până s-o decapiteze dictatura roşie a comunismului adus de tancurile ruseşti, în 1944. 
Pentru a afla mai multe despre monarhiştii câmpineni, am stat de vorbă cu profesorul Miltiade Popp (foto), preşedintele organizaţiei municipale a ANRM.
Monarhia serveşte România
Reporter: Cât de importantă este ANRM pentru societatea românească de zi, pentru asanarea vieţii sociale şi politice din România zilelor noastre, pentru reaşezarea ţării pe adevăratul făgaş al istoriei sale?
Miltiade Popp: Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, s-a născut din iniţiativa unor tineri care au protestat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în lunile ianuarie – martie 2012, sub steagul României Regale, alături de alţi participanţi monarhişti la Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi la protestele din aceeaşi Piaţă a Universităţii de după 1990. Chemarea lor a reunit celelalte organizaţii monarhiste din ţară, astfel că, la ora actuală, ANRM este cea mai amplă alianţă monarhistă constituită în România. Ideea unificatoare este Restaurarea Monarhiei în România, concret, la nivelul demersurilor politice active şi clare, nu doar la cel al declaraţiilor, ca până acum. Primim în rândurile noastre pe oricine are simpatii regaliste, indiferent din ce partid face parte, pentru că ANRM nu este angajată politic. Acţiunea principală a Alianţei se adresează însă clasei politice, pentru a o determina să adopte o Constituţie Monarhică şi, astfel, România să reintre în starea legitimă de Regat, cu Majestatea Sa Regele Mihai I al României pe Tronul Ţării. Credinţa profundă care a creat şi consolidat ANRM este exprimată în conţinutul Apelului din 22 decembrie 2012, ca şi în sloganul “Monarhia serveşte România”
“Ziua Triplei Coroane”
Rep. : Cât de activă este organizaţia municipală a ANRM?
M.P. : Am luat fiinţă în 2012, la puţin timp după ce ANRM s-a înfiinţat la nivel naţional. În teritoriu s-au format imediat filiale judeţene. Nu suntem foarte mulţi, dar suntem devotaţi şi determinaţi. Şi, lucru extrem de important, suntem din ce în ce mai mulţi. Am participat la marşurile regale desfăşurate în cei doi ani precedenţi, la garden-party-ul organizat anul trecut de Majestatea Sa în grădina palatului său din Bucureşti, la orice eveniment organizat de ANRM la care am fost solicitaţi. Cu sprijinul dlui Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură din Consiliul Local, căruia îi mulţumim şi pe această cale, pe 8 mai, începând cu orele 16.00, la Casa de Cultură, vom organiza un eveniment închinat monarhiei româneşti, care a avut o rol atât de benefic în istoria modernă a României, eveniment prin care omagiem ziua celor trei coroane: 10 mai 1866, 10 mai 1877 şi 10 mai 1881. Noi l-am intitulat “Ziua Triplei Coroane. Ziua Independenţei”, pentru că, din 1866 până în 1947, 10 mai nu a fost doar sărbătoarea regalităţii, aşa cum în mod eronat destui credem astăzi, ci Ziua Naţională a României. O alegere nimerită, dar şi deplin justificată. Din trei motive. Mai întâi, la 10 mai 1866, principele Carol I ajungea în Bucureşti, fiind proclamat domn al Principatelor Unite. Acest episod târziu al „descălecării”, ca modalitate de relansare a istoriei româneşti, avea să se dovedească unul fundamental pentru destinul poporului român. În primul rând, reconfirma perspectiva constituirii statului naţional român modern, dar în acelaşi timp asigura cuplarea decisivă a societăţii noastre la modelul civilizaţiei occidentale. La o distanţă de 11 ani, în 10 mai 1877, Principele Carol proclama independenţa României după câteva secole de stăpânire otomană. Declarată la nivel oficial, suveranitatea a trebuit imediat apărată şi afirmată cu arma în mână. De subliniat că una dintre priorităţile principelui Carol, încă de la venirea în ţară, a fost tocmai organizarea şi înzestrarea armatei, pe care, în faţa redutelor turceşti de la Plevna, avea să o conducă personal spre o strălucită victorie. Tot într-o zi de 10 mai (1881), Carol I a fost încoronat ca prim Rege constituţional al României. Proclamarea Regatului Român consacra noul statut al României în arena internaţională, acela de putere suverană. La evenimentul pe care îl vom organiza pe 8 mai, vor participa istorici şi oameni de cultură importanţi. I-aş aminti doar pe cei care vor prezenta audienţei mai multe expuneri pe tema amintită: prof. dr. Gheorghe Râncu, preşedintele Filialei Câmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, prof. Alin Ciupală, lector univ. Marina Cristina Rotaru (de la Universitatea Româno-Americană), jr. Dan Nicodim, ultimii doi invitaţi venind de la Ploieşti. 
Monarhia este mai bine văzută azi decât în 1990
Rep.: Multă lume crede că, dacă a existat o şansă, cât de mică, pentru revenirea regelui Mihai la cârma ţării, aceasta a fost imediat după Revoluţia din Decembrie, şi că acuma este prea târziu, fiindcă s-a pierdut trenul.
M.P. : “Trenul regal” nu s-a pierdut în 1990. Dovadă că el, trenul regal, nu a funcţionat la începutul anilor 1990, dar funcţionează astăzi, şi chiar spre finalul anului trecut, a oprit şi în Gara Câmpina, pe peronul căreia au coborât Alteţele Lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Consort Radu, întâmpinaţi cu multă căldură de o mulţime de oameni. Eu cred că astăzi revenirea monarhiei este mai bine primită decât în 1990. Lumea s-a săturat de jalnica  noastră clasă politică, avidă după îmbogăţiri rapide cu bani publici, adică pe munca celor mulţi, pe spinarea poporului, cum s-ar spune. S-a săturat şi de prestaţia preşedinţilor care s-au perindat prin fruntea ţării, şi care n-au făcut decât să-şi sprijine partidele care i-au propulsat în jilţurile Puterii, nemaivorbind de cei apropiaţi lor care au format adevărate camarile ce au supt din averea naţională.
Un rege greşeşte mai puţin decât un preşedinte
Rep: Dacă tot vorbim despre camarile, să n-o uităm pe cea din jurul regelui Carol al II-lea, pomenită în toate cărţile de istorie, despre dictatura sa personală…
M.P. : Este adevărat, regele Carol al II-lea a avut şi el o camarilă, a impus chiar o dictatură personală. Sunt greşeli pe care trebuie să le recunoaştem, dar să nu uităm că sub această dictatură carlistă arta şi cultura s-au dezvoltat libere şi intens, industria şi agricultura, de asemenea. Să nu uităm că, în 1938, deci sub Carol al II-lea, România atinsese cel mai înalt grad de dezvoltare economică, situându-se, din acest punct de vedere, înaintea Ungariei, Poloniei, Iugoslaviei, Greciei. Oricum, dacă facem o incursiune în istoria monarhiilor europene constituţionale, vom vedea că un rege greşeşte mult mai rar decât un preşedinte. Chiar dacă sunt “unşii lui Dumnezeu”, regii nu sunt zei, sunt şi ei oameni, deci pot face greşeli omeneşti, dar probabilitatea de a face greşeli politice, de a face partizanate politice, alterând viaţa unui stat de drept, democraţia de tip occidental, este mult mai mică în cazul unui rege dintr-o monarhie constituţională (atenţie, nu vorbim despre monarhii absolutiste), decât în cazul unui preşedinte care se pretinde, după depunerea jurământului, ca fiind spălat de culoarea politică. Chiar şi în cea mai puternică democraţie a lumii, în SUA, în scandalul Watergate de la începutul anilor 1970, s-a văzut cât era preşedintele republican Nixon de spălat politic, mai ales  atunci când aproba instalarea ilegală a microfoanelor la şedinţele democraţilor americani. Un monarh constituţional este un adevărat arbitru al vieţii politice şi un mediator curat între instituţiile şi puterile statului.
Rep. : Ca să folosesc un timp brucanian, credeţi că, peste 20 de ani, România poate redeveni monarhie constituţională?
M.P. : Sunt mult mai optimist. Eu o văd posibilă revenirea monarhiei chiar peste 10 ani…  

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare