Modernizarea Parcului „La Soldat” naşte dispute

Din cauza întârzierii, a treia variantă de modernizare 

nu a fost luată în considerare 

Pe 31 martie 2016, în sala de ședințe a Primăriei Câmpina, a avut loc o dezbatere publică privind reabilitarea parcului din fața statuii Soldatul Necunoscut, dar și modernizarea platoului situat în vecinătatea monumentului, locație importantă folosită de municipalitate pentru evenimentele organizate cu prilejul unor sărbători naționale. Cum se întâmplă adesea la români cu marile investiţii publice, Parcul “La Soldat”, cum l-au botezat câmpinenii (în lipsa unei denumiri oficiale), a născut dispute aprinse, căci la recenta conferinţă de presă organizată de conducerea executivului local un artist plastic câmpinean, arhitectul Andrei Bălan, a contestat varianta modernizată (foto 1) a actualului parc, pe care conducerea Primăriei a declarat-o câştigătoare, în urma unei consultări publice la care au participat 32 de câmpineni. 

Rezultatul dezbaterii publice a modernizării parcului a fost prezentat de primarul Horia Tiseanu chiar în amintita conferință de presă. Au fost trei întrebări: 1. Se dorește renovarea în forma actuală, cu înlocuirea pavimentului și a mobilierului stradal? 2. Se dorește o înfățișare total nouă, iar dacă da, cum să fie spațiul: ambiental sau monumental? 3. Dacă se dorește ca spațiul să aibă un caracter monumental, ce monument să fie: cel actual, cel al unei personalități locale sau cel al unei personalități naționale? După centralizarea celor 32 de răspunsuri primite s-a tras concluzia că locuitorii municipiului își doresc un parc nou, ambiental, care să aibă totuși un monument comemorativ al unei personalități locale. “Ne-am gândit că trebuie să schimbăm total această zonă, după ce am observat că nu-i atrage pe câmpineni. Nu am vrut noi să ne asumăm această decizie, așa că i-am întrebat pe câmpineni dacă-și doresc păstrarea monumentului Soldatului necunoscut, cu renovarea spațiului existent, sau își doresc un spațiu ambiental, de promenadă și activități. Le-am oferit și o variantă de cum ar putea arăta parcul, realizată de firma care va face studiul de fezabilitate, reprezentată de doamna Ioana Șincai. Din răspunsurile primite de la câmpineni, a reieșit că nu se dorește renovarea în forma actuală și că varianta nou-propusă este agreată: un spațiu nou, ambiental, unde să existe și un monument al unei personalități locale”, le-a spus edilul oraşului celor prezenţi. 

Prin urmare, se va merge pe noua variantă, cu Soldatul necunoscut mutat la Cimitirul Eroilor, cu realizarea unui spațiu pietonal, vegetație și locuri amenajate pentru activități, cu o fântână pavimentală și cu o scenă în aer liber, pe care se pot organiza mici spectacole. La acea conferinţă a luat cuvântul şi Andrei Bălan, un artist plastic originar din Câmpina, cel care a câştigat concursul organizat de municipalitate în 2006, atunci când primarul Horia Tiseanu a reuşit să promoveze în Consiliul Local un proiect de modernizare a zonei, dar şi de ridicare în acest loc a unui monument reprezentativ pentru istoria oraşului. În 2006, concursul de creaţie s-a desfăşurat în două etape. Prima etapa a avut loc în decembrie 2005, cand o comisie de specialitate selectase, din cele opt machete ale unor artisti plastici concurenti, pe cele semnate de Alfred Dumitriu (o “coloana a infinitului” din inox, inalta de 28 de metri) si Andrei Bălan (un monument de 6,5 metri inaltime, cu diametrul bazei de 13 metri, reprezentand un ou urias sub doua arcade ce se intersectau deasupra sa). Ulterior, cei doi candidaţi declaraţi castigatori ex-eaquo au trimis Primăriei documentaţiile ce le-au fost solicitate, incluzând costurile realizării monumentelor, executanţii lucrărilor şi alte elemente considerate hotărâtoare pentru departajare. In sfarsit, la finalul unui concurs de creaţie desfăşurat in două etape, pe parcursul a câtorva luni, s-a decis asupra viitorului monument reprezentativ al Câmpinei. Câştigător a fost desemnat Andrei Bălan. Din motive necunoscute, finanţarea nu a mai fost posibilă, iar proiectul a căzut.

Acum, Andrei Bălan vine cu o nouă variantă (foto 2) considerată de unii cea mai fericită, în cadrul căreia prezenţa puternică a blocurilor din jur este estompată de un parc cu multă verdeaţă, zona verde fiind elementul predominant al proiectului său. 

Andrei Bălan recunoaşte că nu a prezentat la timp lucrarea sa, pe motiv că “nu am fost primit de autorităţi pentru a le arăta ce am de gând să fac şi nici nu mă descurc cu problemele birocratice.” Artistul se consideră nedreptăţit, mai ales că, zice el, “nu este prima oară când mi se blochează un proiect, la care am muncit din greu şi în care mi-am pus sufletul. La concursul din 2006, juriul de la Bucuresti m-a desemnat câştigător. Trebuia să mai obţin aprobarea de la Comisia Monumentelor, de la  Bucuresti. În 2007 obtin semnatura de la comisia respectivă, dar între timp in Consiliul Local, autorităţile au declarat soluţia inestetică, trecând practic peste decizia Comisiei de la Bucureşti. Eu consider că şi de această dată trebuia organizat un concurs. Aşa este cu adevărat democratic, căci doar prin consultare publică valoarea artistică ar putea fi prejudiciată, fiindcă oamenii simpli nu sunt critici de artă. Din cum au decurs evenimentele, cred că nu s-a vrut să câştig. Nemaivorbind că, pe 11 februarie 2016, Primăria Municipiului Câmpina anunţa că va reorganiza un concurs pentru realizarea monumentului din centrul oraşului. Imediat după aceea, încep să gândesc o nouă soluţie de monument, renunţând total la varianta care primise ştampila de la Bucureşti. Motivul: căutam ceva mai bun. Marea problema a sitului sunt cele două  blocuri care flancheaza perspectiva şi domină scuarul. Gândesc un proiect care să creeze un cadru ”in sine” în care monumentul să respire independent.  Caut o relaţie între rezolvarea de arhitectură şi cea de sculptură. Lucrez relaxat totuşi, aşteptând momentul când se va anunţa clar data concursului. Pe   6 aprilie  se  înaintează abil publicului soluţia de arhitectură şi un chestionar, cu o intrebare principală: vreţi acest proiect nou sau vreţi să nu se facă nimic? Consider că votul nu a fost democratic, oamenii neputând alege între mai multe soluţii, ci doar intre consecinţe: ori acest proiect ori zona rămâne la fel ca până acum. Cred cu tărie că trebuia să existe un concurs de proiect comun arhitectură-sculptură. Mai ales că de ani de zile piaţeta aceea aşteaptă un monument reprezentativ pentru oraş.”