Pornind de la desen, încă din fragedă copilărie şi valorificându-şi calităţile artistice neîncetat, Lidia Nicolae a îmbogăţit lumea artei câmpinene şi nu numai prin stilul său impenetrabil, misterios, dar plin de culoare. Incită şi excită mintea privitorului şi îl provoacă să treacă dincolo de gândurile banale, îl obligă la o pasiune sălbatică pentru propria-i aţintire către absolut. În acelaşi timp, Lidia Nicolae este şi profa de desen, apreciată de elevii săi pentru naturaleţea şi dezinvoltura cu care îi dirijează să descopere taina unei tuşe sau a unei linii. Artistul şi profesorul este tema interviului de faţă cu Lidia Nicolae.
– Lucrările dvs. au ilustrat volumul de poezii „Orb pe mare” semnat de Florin Dochia. A fost o provocare pentru dvs.?
– La început m-am speriat pentru că mi s-a spus să fac 33 de desene (33 de poeme). Ulterior, mi s-a spus că sunt 53 de desene şi cum timpul nu mi-a fost favorabil, nu am reuşit să fac decât zece şi asta în măsura în care eram presată că trebuie să iasă cartea. În final, am ajuns la concluzia că zece desene sunt suficiente, plus două pentru coperte. Pentru coperta faţă, m-am gândit la Odiseea lui Ulise şi m-am axat foarte mult pe mesajul din titlul cărţii. Am desenat un liliac care se dirijează după sunete, aşezat într-un pantof modern. Semnificaţia, toţi suntem în derivă. El este pe mare, ca noi toţi de altfel.
– Credeţi că faceţi parte dintr-un curent artistic?
– Nu. Acum fiecare lucrează ce vrea, îşi alege un anumit mod de exprimare, fie că se aliniază unui curent sau nu.
– Majoritatea artiştilor plastici se îndreaptă către învăţământ. De ce credeţi că persistă acest fenomen?
– Nu este obligatoriu. Am colegi care nu au aderat la acest sistem de a subzista. Dar pentru că nu se poate trăi din artă, este o alternativă. Şi marii artişti, Ilfoveanu, Câlţea sunt profesori universitari. Poţi s-o faci din necesitate sau din plăcerea de a învăţa pe alţii ceea ce ştii tu.
– De câţi ani sunteţi cadru didactic? Sunt atraşi elevii de orele de desen? Cum le captaţi atenţia pentru frumos?
– Sunt profesor de vreo 18 – 19 ani. Generaţia actuală este mult mai receptivă la frumos, la artă, la natură. Copiii sunt foarte talentaţi. Mi s-a întâmplat să mi se ceară să pregătesc copii de 6-7 ani. Părinţii sunt mai interesaţi, pentru că au acces la mult mai multă informaţie, la cultură, în general. Sigur că există clase care sunt mai receptive, altele mai puţin, dar copiilor le place ora de educaţie plastică, mai ales că le pun să asculte muzică, ca ambient. S-a întâmplat chiar să nu realizăm când s-a terminat ora.
– Cum se împacă artistul Lidia Nicolae cu profesorul Lidia Nicolae?
– Intervine o uzură psihică nemaipomenită. Sunt şase ore pe care le petrec zilnic la şcoală, uneori fără satisfacţie. În rest, ca să pot să lucrez, îmi trebuie vacanţă. Trebuie să fiu liniştită mental. Pe de altă parte, nu poţi să creezi tot timpul. Ai nevoie de o anumită stare, deşi, de multe ori, am lucrat bine şi sub presiunea stresului.
– Pe lângă orele predate în şcoli, desfăşuraţi o altă activitate la Casa de Cultură „Geo Bogza”. Despre ce este vorba?
– Mă ocup de un curs de pictură. S-ar putea să continuu şi anul acesta, prin bunăvoinţa Consiliului Local şi a Casei de Cultură, care pun la dispoziţie spaţiul pentru desfăşurarea acestuia. Pot veni copii de la 6-7 ani, în fiecare vineri, de la ora 9.00 la ora 15.00. Cursul este gratuit şi, mai nou, sala este zugrăvită şi oferă condiţii bune pentru o astfel de activitate.
– Ce proiecte aveţi în perioada următoare?
– Am atâtea planuri, că am podul plin! Deocamdată aştept să se facă frumos afară. Eu iarna nu funcţionez la cote maxime! Sunt născută vara!
Andreea Ştefan
