Știri

ISTORIA FOTBALULUI CÂMPINEAN (VII). Anii ’80: Dobrin ne-a trimis în C. Și ce greu ne-am revenit!

Anii ‘80 au fost, pentru echipa de fotbal Poiana Câmpina, aproape identici cu decada anterioară, cea a anilor ‘70. Poiana a retrogradat din nou în Divizia C, la finalul ediției 1980 – 1981, și iar a stat mult pe coclaurile eșalonului terț. Declinul a început din data de 23 mai 1981, când la Câmpina a venit marele Nicolae Dobrin. Acesta a jucat în acel campionat la CS Târgoviște și i-a purtat pe dâmbovițeni spre o revenire triumfală în Divizia A. „Gâscanul” a marcat două goluri la Câmpina, CS Târgoviște a câștigat cu 2-1 și a făcut pasul decisiv spre promovare, în timp ce Poiana a făcut tot un pas decisiv, dar spre retrogradare. Mulți spun că atunci s-a înregistrat cea mai mare afluență de public la un meci organizat la Câmpina, undeva în jur de 10.000 de oameni! Lumea a început să vină la stadion – toți voiau să fie siguri că vor avea locuri în tribune – încă de la ora 07.00!
Cinci ani în purgatoriu
Ca și la precedenta retrogradare, cea din 1972, Poiana și-a revenit cu greu din șoc. În sezoanele 78-81, când Poiana a jucat în B, la Câmpina au fost învinse , rând pe rând, Rapid București, Petrolul Ploiești, Progresul București etc. Mai multe erori ale conducătorilor și antrenorilor, câteva transferuri neinspirate, toate au condus la un un nou pas în spate. Echipa bătea drumurile pe la Făurei, Mija, Berca, Nehoiu, Ianca, Fetești, Țăndărei, Viziru etc cu gândul la duelurile nu de mult timp trecute cu „feroviarii”, cu „găzarii” și cu „bancarii”. N-au mai fost șase ani ca la precedentul drum în „purgatoriul” din C, ci „doar” cinci (1981 – 1986). S-au schimbat antrenori, jucători, an de an existau promisiuni și speranțe, dar finalul era, inevitabil același, altcineva promova. Se știe clișeul cu istoria care se repetă. În anii ‘70, Poiana n-a emis pretenții până când n-a fost distribuită într-o serie cu formații din Brașov, Covasna, Harghita. În anii ‘80, povestea s-a repetat. În primele patru sezoane, cât s-a luptat cu echipe din sud, Poiana n-a reușit promovarea. Cum au trecut, din nou, Carpații, poienarii au promovat!
Rușinea
Când, în sfârșit, a promovat, la finalul ediției 1985 – 1986, mai bine n-ar fi făcut-o! A urmat cel mai negru sezon în Divizia B, 1986 – 1987, încheiat cu o retrogradare sigură încă de la jumătatea campionatului. A fost sezonul în care se serbau 50 de ani de la prima participare a Astrei Române (vă amintiți, aceasta a fost prima denumire a echipei!) într-un campionat oficial, la ediția 1936 – 1937, dar era și al 25-lea petrecut în eșalonul secund al țării. Cum au „serbat” poienarii dublul jubileu? Cu următoarele rezultate: un 0-7 (cu Aripile Bacău), de patru ori 0-6 (cu Poli Iași, cu FC Constanța, cu CSM Suceava și cu CFR Pașcani), un 1-5 (cu Prahova Ploiești), și un 0-4 (cu FCM Progresul Brăila). Umilință după umilință. Echipa a avut, în retur, un calup de 11 etape în care a acumulat 1 punct! Cu doar 16 puncte și un golaveraj dezastruos, 21-81, adică -60, Poiana s-a întors în Divizia C, egalând numărul de șase sezoane petrecute în eșalonul al treilea, la fel ca-n anii ‘70.
„Alb-albaștrii” au fost puși să treacă din nou Carpații și, din nou, au făcut-o cu folos, fiindcă au promovat. Poiana a prins, ulterior, în perioada 1988 – 1991, încă trei sezoane în B. Au fost ani în care Poiana a beneficiat de ajutor de la Dinamo și de la Victoria București. Pe această filieră au ajuns la Câmpina antrenorul Ștefan Feodot și jucătorii Iuliuss Nemțeanu, Petre Nica, Corneliu Adolf și Ionel Rotărescu. Imediat după Revoluție, toți au dispărut. Ce s-ar fi putut întâmpla în continuare cu echipa dacă Revoluția venea mai târziu e greu de ghicit. Mulți cred că Poiana urma să se alăture „dinamoviadei” din Divizia A, care reunea cluburile Dinamo, Victoria și Flacăra Moreni. Dar mai erau și alte formații în B care beneficiau de astfel de ajutoare pe această filieră și care concurau la statutul de „satelit” al celor de la Dinamo și de la Victoria.
Unirea face puterea
În anii ‘80, un nou pol de atracție s-a născut la Câmpina, Unirea. I s-a zis așa, fiindcă a fost un club realizat din mai multe fuziuni. Mai întâi, în 1981, s-au unit IRA cu Electromotor. Nou apărutei grupări i s-a spus Sportul Muncitoresc. După cinci ani, în 1986, Sportul Muncitoresc a ajuns în Divizia C, după un baraj câștigat clar cu Locomotiva Buzău. 
Ce afluență de public a fost atunci, pe 13 iulie 1986, pe stadionul „Tineretului”, la jocul decisiv cu buzoienii! În tur, fusese 1-1. În retur, Sportul Muncitoresc a câștigat cu 3-0. Cine nu-și amintește de Peticilă, Grecu, Adam, Pavel, Sandu, Tache, Negoiță și toți ceilalți? Divizia C presupunea mai mulți bani, dar era perioada în care „economiile” reprezentau politică de stat. Astfel că Sportul Muncitoresc a înglobat-o și pe Neptun Câmpina. Și i s-a zis Unirea! 
Această Unirea avea să fie a treia echipă a Câmpinei ca număr de prezențe în eșaloanele naționale, cu cinci sezoane în liga a treia, 1986 – 1991. În ultimul sezon, 1990 – 1991, fuziunea s-a rupt. Echipa a jucat sub numele Electromotor și a făcut pasul înapoi în județ.
Unirea juca, de multe ori, în niște superbe tricouri negru cu albastru, similare cu cele purtate de celebra Internazionale Milano. Nu știm toate echipamentele purtate de-a lungul anilor de formațiile câmpinene, combinațiile lor cromatice, dar Unirea a fost una dintre cele mai frumos îmbrăcate.
Așa a fost comunismul 
Cei 45 de ani de comunism pot fi rezumați astfel în legătură cu fotbalul câmpinean. Primii ani, 1945 – 1950, haotici, fiindcă întreg fotbalul românesc trecea printr-o amplă schimbare. Decadele ‘50 și ‘60, cei mai buni ani, când Poiana a bătut de câteva ori la porțile primei divizii. Perioadele ‘70 și ‘80, anii inconstanței, când Poiana s-a plimbat mai mult pe coclaurile Diviziei C.
Octavian Cojocaru

Anii ’70: IRA a atentat la supremația Poianei pe plan local

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare