Știri

ISTORIA FOTBALULUI CÂMPINEAN (IV). Anii ‘50: Instructorul de schi al Regelui Mihai a jucat și a antrenat la Poiana!

În episoadele anterioare (Anii ’20: Centenarul de la anul; Anii ‘30: Venus București a vrut să cumpere un jucător din Câmpina!; Anii ‘40: Bombele n-au oprit fotbalul) am descoperit primii pași ai fotbalului pe meleagurile noastre, rivalitățile din perioada interbelică și greutățile războiului. Am ajuns la anii ‘50, în care regimul totalitar instaurase teroarea, elitele țării înfundau pușcăriile. Acei ani au coincis, însă, pentru fotbalul local, cu ieșirea din mediocritate. În sistemul divizionar național, Câmpina fusese reprezentată până atunci de patru cluburi, dar niciunul nu prinsese rădăcini.
S-a schimbat și sistemul, și numele!
Din 1950, fiindcă trebuia să urmăm în toate „lumina călăuzitoare” de la răsărit, sistemul competițional tradițional din fotbalul românesc, toamnă – primăvară, a fost înlocuit cu varianta rusească: primăvară – toamnă. Tot atunci, denumirile tradiționale ale cluburilor au fost schimbate după numele sindicatului pe care-l reprezentau. Poiana și-a pierdut numele de pe certificatul de naștere. Nu i-a mai zis Astra Română Poiana Câmpina, ci, rând pe rând, Partizanul Poiana Câmpina, Flacăra Poiana Câmpina, Metalul Poiana Câmpina, Energia Poiana Câmpina. Câtă lipsă de imaginație, mai ales că multe jocuri erau împotriva altor „Partizani”, „Flăcări”, „Metale” sau „Energii”.
Poiana a promovat în Divizia B înspre finalul anului 1951 și, timp de 20 de ani, n-a mai părăsit eșalonul secund, clasându-se de multe ori pe podium sau în apropierea lui. 
A făcut pușcărie politică
În acest episod ne vom opri asupra unui nume important al acelei perioade: Constantin Anghelache. Născut în 1920, la București, Constantin Anghelache a crescut, ca fotbalist, la cea mai cunoscută pepinieră a Capitalei, clubul Unirea Tricolor, care i-a mai dat fotbalului românesc pe Titus Ozon, pe Gheorghe Constantin, pe Ionică Bogdan și câți alții. Anghelache n-a fost un fotbalist oarecare. 
Constantin Anghelache
În sezonul 1940 – 1941, când Unirea Tricolor a câștigat primul și singurul titlu de campioană a țării, Anghelache a jucat în toate meciurile! Oborenii aveau o pepinieră foarte bună, dar acela a fost, se știe, și clubul legionarilor. Fie pentru apartenența la acest club cu astfel de simpaticii politice, fie pentru că s-a opus maltratării grupării Unirea Tricolor, transformată cu forța, în 1948, în Dinamo B, fie pentru că a fost instructorul de schi al Regelui Mihai și chiar un prieten apropiat al monarhului, pentru unul dintre aceste motive sau pentru toate la un loc, Constantin Anghelache a făcut pușcărie politică! Doi ani și patru luni (1949 – 1951) a stat după gratiile închisorilor de la Jilava și de la Aiud. A fost liberat și a ajuns, cu domiciliu forțat, la Câmpina. 
C-tin Anghelache şi Regele Mihai
Informațiile din acei ani nu sunt complete și sunt imposibil de recuperat. Dar știm, cu siguranță, că Anghelache a jucat în zece partide pentru Poiana în campionatul din 1953. Tot la Poiana, el și-a început prodigioasa carieră de antrenor. Mai întâi, în același an, în 1953, ca „secund”, iar apoi, în edițiile 1954 și 1956, a mai avut două mandate ca „principal”, niciunul de durată. Nu vă gândiți însă că lipsa rezultatelor a dus la plecarea lui! Atunci, altele erau criteriile. Tot cu domiciliu forțat, Constantin Anghelache a fost mutat la Bacău și nu i s-a permis să antreneze decât la juniori. La Bacău, el a trăit restul vieții. A încetat din viață la 95 de ani, pe 28 septembrie 2015!
„A prins imediat tainele schiului!”
Cum a ajuns Constantin Anghelache instructorul de schi al Regelui Mihai? În timpul studenției (a făcut Institutul Național de Educație Fizică și Sport), Anghelache s-a remarcat în probele de schi. Vestea a ajuns, nu se știe cum, la urechile celor din Casa Regală, care căutau un instructor pentru tânărul monarh, care era cu doar un an mai mic de vârstă decât Anghelache. „Regele Mihai era un sportiv cu talent nativ. A prins imediat tainele schiului, aşa că nu am avut prea multe să îl învăţ. Îi plăcea să conducă, să zboare cu avionul, să practice diverse sporturi”, și-a amintit, peste ani, Constantin Anghelache. 
C-tin Anghelache la senectute
Înainte să joace și să antreneze la Poiana Câmpina, Anghelache a făcut și frontul. „La începutul verii anului 1944, când ruşii ajunseseră deja în ţară, am fost încorporat în Batalionul 4 Vânători de Munte şi trimis pe front în zona Neamţului. Imediat însă după ce s-a semnat armistiţiul, batalionul a fost retras, iar eu, care aveam gradul de sublocotenent, am fost eliberat în câteva săptămâni. Ruşii nu mai aveau nevoie de serviciile noastre”, a declarat Anghelache, pentru „Libertatea”, în 2011.
Octavian COJOCARU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare