Poate părea
curios, sau nu, dar Partidul (Comunist) nu ştia, aşa cum ar fi vrut şi lăsa să
se înţeleagă, chiar totul. De faptul acesta se convinsese, cu mult timp înainte
de episodul Geo Bogza, la care o să mă
refer acum, Profesorul Nicolae I. Simache, întemeetorul salbei de muzee din
fosta Regiune republicană Ploeşti. Adică, nu numai din actualul judeţ Prahova.
Cu rara sa capacitate de a examina rapid cunoştinţele interlocutorilor săi – să
nu uităm că, student în ultimul an de Facultate, l-a suplinit, timp de un an
şcolar, la Liceul Sfinţii Petru şi Pavel din Ploeşti, pe Profesorul de Istorie
Dumitru Munteanu-Râmnic, cumnat cu Nicolae Iorga şi intrat în Guvernul prezidat
de acesta – trăind, după abdicarea Regelui Mihai, într’un mediu din ce în ce
mai sufocat de autorităţi şi conducători de instituţii şi de întreprinderi
formaţi la Facultăţile muncitoreşti, cu durata de „studii” de câteva luni
(„băeţi cu facultate şi fără liceu”, avea să’i numească Fănuş Neagu, dar tot
aşa de bine putea să le zică „şi fără gimnasiu” căci, de cele mai multe ori, nu
aveau nici gimnasiul, mulţi ajungând ingineri, judecători sau procurori având
la bază doar şcoala de ucenici, uneori nici pe aceea; vezi casul generalului
Nicolae Ceauşescu, de exemplu), D-l Simache şi-a dat seama că toate mărimile,
odată ajunse la un anumit nivel, rămâneau acolo, dincolo de care nu mai puteau
ţine pasul. Aşa că, deşi deceniul Mihail
Roller trecuse – murise şi Roller în 1958 şi se redactase şi tipărise un nou
manual de Istorie pentru Şcoala medie (care nu se mai chema Liceu), Profesorul
Simache ne-a impus (nu ne-a rugat, democraţia nu exista în şcoală; chiar din
prima oră, de la clasa a VII-a, de când am început să facem Istoria cu
dumnealui, ne-a spus: „De astăzi mărşăluim împreună. Eu sunt comandantul
vostru. Cine iese din pluton, îi tai capul cu halebarda!”; discursul acesta se
repeta la fiecare serie de elevi, căci îl găsesc ca ecou, în versul lui Nichita
Stănescu: „Soldatul mărşăluia, mărşăluia”), Simache ne-a impus, deci, în clasa
a XI-a, când ne-a fost şi diriginte: „Toţi să aveţi manualul lui Roller! Ora
viitoare vă controlez. Când intră cineva străin cu mine în clasă, îl scoateţi
imediat pe bancă!”. Era vorba de Istoria
R.P.R. – Manual pentru învăţămîntul mediu, Bucureşti, Editura de Stat
Didactică şi Pedagogică, 1952, 762 p, şi 1956, 769 p. Eu am avut ediţia din
1952, care ajunsese la a zecea serie de purtători, nou-nouţă. Nu ştiu dacă
vreunul dintre cei de dinaintea mea avusese curiositatea să o deschidă. Dar
cartea aceasta era coperta sub care, Profesorul Simache putea să ne predea –
oral şi scris, căci, pe măsură ce vorbea, scria toată lecţia, cu cretă albă, pe
tablă – ghidându-se mai mult după C.C. Giurescu! Încât sunt foarte sceptic când
citesc, la cei de dinaintea mea – seria noastră a terminat SMILC în 1962 – că
Simache le preda după Roller. Astfel că îmi vine să’i întreb, pe fiecare, cum
făcea D-l Simache: „Ai citit tu cu ochii tăi?” (adică: „Ai citit şi Roller?, ca
să vezi ce vă preda cu adevărat Profesorul?”).
curios, sau nu, dar Partidul (Comunist) nu ştia, aşa cum ar fi vrut şi lăsa să
se înţeleagă, chiar totul. De faptul acesta se convinsese, cu mult timp înainte
de episodul Geo Bogza, la care o să mă
refer acum, Profesorul Nicolae I. Simache, întemeetorul salbei de muzee din
fosta Regiune republicană Ploeşti. Adică, nu numai din actualul judeţ Prahova.
Cu rara sa capacitate de a examina rapid cunoştinţele interlocutorilor săi – să
nu uităm că, student în ultimul an de Facultate, l-a suplinit, timp de un an
şcolar, la Liceul Sfinţii Petru şi Pavel din Ploeşti, pe Profesorul de Istorie
Dumitru Munteanu-Râmnic, cumnat cu Nicolae Iorga şi intrat în Guvernul prezidat
de acesta – trăind, după abdicarea Regelui Mihai, într’un mediu din ce în ce
mai sufocat de autorităţi şi conducători de instituţii şi de întreprinderi
formaţi la Facultăţile muncitoreşti, cu durata de „studii” de câteva luni
(„băeţi cu facultate şi fără liceu”, avea să’i numească Fănuş Neagu, dar tot
aşa de bine putea să le zică „şi fără gimnasiu” căci, de cele mai multe ori, nu
aveau nici gimnasiul, mulţi ajungând ingineri, judecători sau procurori având
la bază doar şcoala de ucenici, uneori nici pe aceea; vezi casul generalului
Nicolae Ceauşescu, de exemplu), D-l Simache şi-a dat seama că toate mărimile,
odată ajunse la un anumit nivel, rămâneau acolo, dincolo de care nu mai puteau
ţine pasul. Aşa că, deşi deceniul Mihail
Roller trecuse – murise şi Roller în 1958 şi se redactase şi tipărise un nou
manual de Istorie pentru Şcoala medie (care nu se mai chema Liceu), Profesorul
Simache ne-a impus (nu ne-a rugat, democraţia nu exista în şcoală; chiar din
prima oră, de la clasa a VII-a, de când am început să facem Istoria cu
dumnealui, ne-a spus: „De astăzi mărşăluim împreună. Eu sunt comandantul
vostru. Cine iese din pluton, îi tai capul cu halebarda!”; discursul acesta se
repeta la fiecare serie de elevi, căci îl găsesc ca ecou, în versul lui Nichita
Stănescu: „Soldatul mărşăluia, mărşăluia”), Simache ne-a impus, deci, în clasa
a XI-a, când ne-a fost şi diriginte: „Toţi să aveţi manualul lui Roller! Ora
viitoare vă controlez. Când intră cineva străin cu mine în clasă, îl scoateţi
imediat pe bancă!”. Era vorba de Istoria
R.P.R. – Manual pentru învăţămîntul mediu, Bucureşti, Editura de Stat
Didactică şi Pedagogică, 1952, 762 p, şi 1956, 769 p. Eu am avut ediţia din
1952, care ajunsese la a zecea serie de purtători, nou-nouţă. Nu ştiu dacă
vreunul dintre cei de dinaintea mea avusese curiositatea să o deschidă. Dar
cartea aceasta era coperta sub care, Profesorul Simache putea să ne predea –
oral şi scris, căci, pe măsură ce vorbea, scria toată lecţia, cu cretă albă, pe
tablă – ghidându-se mai mult după C.C. Giurescu! Încât sunt foarte sceptic când
citesc, la cei de dinaintea mea – seria noastră a terminat SMILC în 1962 – că
Simache le preda după Roller. Astfel că îmi vine să’i întreb, pe fiecare, cum
făcea D-l Simache: „Ai citit tu cu ochii tăi?” (adică: „Ai citit şi Roller?, ca
să vezi ce vă preda cu adevărat Profesorul?”).
Cam cum era
cu Roller, era şi cu Geo Bogza. Am povestit, tot aici – Geo Bogza în Salonul „…n…o…u” (1), 21 Noembrie, (2),
28 Noembrie, (3), 5 Decembrie 2017 – despre Salonul „…n…o…u” nr. 3: Viaţa literară a Câmpinei: Geo Bogza (Cu
prilejul aniversării naşterii sale), de la 6 Februarie 1975,
aşa că mă resum numai să adaug, la obiectele împrumutate de la fratele
mai mare al sărbătoritului, şi pendula de perete a familiei, cumpărată de
Alexandru-tatăl prin 1910, mai ales că ea este în centrul primelor impresii ale
păstrătorului:
cu Roller, era şi cu Geo Bogza. Am povestit, tot aici – Geo Bogza în Salonul „…n…o…u” (1), 21 Noembrie, (2),
28 Noembrie, (3), 5 Decembrie 2017 – despre Salonul „…n…o…u” nr. 3: Viaţa literară a Câmpinei: Geo Bogza (Cu
prilejul aniversării naşterii sale), de la 6 Februarie 1975,
aşa că mă resum numai să adaug, la obiectele împrumutate de la fratele
mai mare al sărbătoritului, şi pendula de perete a familiei, cumpărată de
Alexandru-tatăl prin 1910, mai ales că ea este în centrul primelor impresii ale
păstrătorului:
“Evocare între pereţii expoziţiei Geo Bogza
Când bătrâna pendulă rămasă de
la părinţi, mutată ocazional pe un perete al Muzeului, a bătut de cinci ori,
mi-a prevestit că festivitatea se va deschide într’un ceas bun…
la părinţi, mutată ocazional pe un perete al Muzeului, a bătut de cinci ori,
mi-a prevestit că festivitatea se va deschide într’un ceas bun…
M’a trimis apoi cu gândul în
urmă, când, nouţă intrând în casa părintească [de la Blejoi, O.O.], a vestit
venirea pe lume a celui mai mic dintre fraţi, Nicu, viitorul Radu Tudoran. A
fost şi pentru el un ceas bun. Pe atunci Gică, viitorul Geo, învăţase să umble
neţinut de mână…
urmă, când, nouţă intrând în casa părintească [de la Blejoi, O.O.], a vestit
venirea pe lume a celui mai mic dintre fraţi, Nicu, viitorul Radu Tudoran. A
fost şi pentru el un ceas bun. Pe atunci Gică, viitorul Geo, învăţase să umble
neţinut de mână…
Cât am copilărit, pendula ne-a
sunat orele de plecare la şcoală, orele de culcare şi, timpuriu, ultimul ceas
al tatălui nostru…
sunat orele de plecare la şcoală, orele de culcare şi, timpuriu, ultimul ceas
al tatălui nostru…
Când chemările vieţii mi-au
îndrumat fraţii [mai mici, O.O.] şi sora [Elena, şi ea mai mică, O.] spre alte
meleaguri, pendula a rămas alături de mine, să’mi numere paşii spre bătrâneţe.
îndrumat fraţii [mai mici, O.O.] şi sora [Elena, şi ea mai mică, O.] spre alte
meleaguri, pendula a rămas alături de mine, să’mi numere paşii spre bătrâneţe.
De câte ori s’a «îmbolnăvit»,
am lecuit’o în casă cu priceperea mea, fără ceasornicar…
am lecuit’o în casă cu priceperea mea, fără ceasornicar…
Iar astăzi, în acest lăcaş, nu
s’a simţit străină. Rotindu’şi arătătoarele, l-a regăsit pe Geo printre scrieri
şi fotografii, şi-a amintit de copilăria şi tinereţea lui…
s’a simţit străină. Rotindu’şi arătătoarele, l-a regăsit pe Geo printre scrieri
şi fotografii, şi-a amintit de copilăria şi tinereţea lui…
6 Februarie 1975 O.
Bogza”.
Bogza”.
Entusiasmul particularilor,
manifestat într’un timp extrem de scurt – convorbirile mele cu D-l Ovidiu au
avut loc pe 29 Ianuarie ’75, invitaţia am trimis’o sărbătoritului a doua zi,
iar răspunsul său, negativ şi prompt şi “Cu multă prietenie”, poartă data de 1
Februarie 1975 – soţilor Ovidiu şi Eliza Bogza adăugându-li-se
Doamnele
profesoare Marga Dimitriu (D-Sa împrumutându-ne revistele „Câmpina”, „Cucu
Prahovei” şi „Strada”, 1932, şi nu D-l
Ovidiu, cum am scris în 2017, în mod eronat, din păcate) şi Florica
Iordăchescu cu surorile sale (cu fotografii cu sonde şi fete pozând în faţa
lor, la schelele Lumina şi Roza de la Buştenari), D-l profesor Lăpuşneanu, de
la Liceul 1 (actualul Colegiu Grigorescu; cu două numere de „Bilete de
papagal”, din 1928 şi 1930) şi D-l Nestor-Dimitrie Ureche, tehnician la Barajul
Siriu, unde se împrietenise cu Mircea Vintilă (cu fotografii din Schela Câmpina
şi Schela Petruţa de la Buştenari şi cu volumul lui Al. Tudor-Miu, Standard – Poeme de petrol şi energie, Cu
un portret de J. Perahim, Desene de Aurel Kessler şi Octav Angheluţă,
apărut în Câmpina la Editura Strada, 1934, şi având autograful “Domnului Ureche
/ Cu aleasă şi bună prietenie / Al. Tudor-Miu / Gr[iviţei?] 6. VII. 943”), a
fost dublat de solicitudinea Bibliotecii orăşeneşti şi a Bibliotecii Liceului 1
(Grigorescu), ce ne-au împrumutat toate ediţiile Bogza pe care le aveau în
colecţiile lor. Iar la Primărie, ducându-mă să îl invit, secretarul cu
propaganda al Comitetului orăşenesc de partid, Ion Paraschiv, a răspuns
binevoitor şi, mai mult, a invitat, la rându-i, Comitetul de Cultură şi Artă al
Judeţului Prahova. De unde avea să vină inspectorul cu protocolul, Mircea
Todiraşcu. În acelaşi timp, colegii de la Casa de cultură ce-i poartă azi
numele lui Geo Bogza (ca să vedeţi ce glume face Istoria!), au lansat şi
persistau în răspândirea svonului că sărbătorirea nu se ţine. N’a ţinut.
manifestat într’un timp extrem de scurt – convorbirile mele cu D-l Ovidiu au
avut loc pe 29 Ianuarie ’75, invitaţia am trimis’o sărbătoritului a doua zi,
iar răspunsul său, negativ şi prompt şi “Cu multă prietenie”, poartă data de 1
Februarie 1975 – soţilor Ovidiu şi Eliza Bogza adăugându-li-se
Doamnele
profesoare Marga Dimitriu (D-Sa împrumutându-ne revistele „Câmpina”, „Cucu
Prahovei” şi „Strada”, 1932, şi nu D-l
Ovidiu, cum am scris în 2017, în mod eronat, din păcate) şi Florica
Iordăchescu cu surorile sale (cu fotografii cu sonde şi fete pozând în faţa
lor, la schelele Lumina şi Roza de la Buştenari), D-l profesor Lăpuşneanu, de
la Liceul 1 (actualul Colegiu Grigorescu; cu două numere de „Bilete de
papagal”, din 1928 şi 1930) şi D-l Nestor-Dimitrie Ureche, tehnician la Barajul
Siriu, unde se împrietenise cu Mircea Vintilă (cu fotografii din Schela Câmpina
şi Schela Petruţa de la Buştenari şi cu volumul lui Al. Tudor-Miu, Standard – Poeme de petrol şi energie, Cu
un portret de J. Perahim, Desene de Aurel Kessler şi Octav Angheluţă,
apărut în Câmpina la Editura Strada, 1934, şi având autograful “Domnului Ureche
/ Cu aleasă şi bună prietenie / Al. Tudor-Miu / Gr[iviţei?] 6. VII. 943”), a
fost dublat de solicitudinea Bibliotecii orăşeneşti şi a Bibliotecii Liceului 1
(Grigorescu), ce ne-au împrumutat toate ediţiile Bogza pe care le aveau în
colecţiile lor. Iar la Primărie, ducându-mă să îl invit, secretarul cu
propaganda al Comitetului orăşenesc de partid, Ion Paraschiv, a răspuns
binevoitor şi, mai mult, a invitat, la rându-i, Comitetul de Cultură şi Artă al
Judeţului Prahova. De unde avea să vină inspectorul cu protocolul, Mircea
Todiraşcu. În acelaşi timp, colegii de la Casa de cultură ce-i poartă azi
numele lui Geo Bogza (ca să vedeţi ce glume face Istoria!), au lansat şi
persistau în răspândirea svonului că sărbătorirea nu se ţine. N’a ţinut.
Cei doi oficiali, de la Partid
şi de la Cultură, au venit împreună şi aveau să se semneze pe coala de 110 pe
84 cm (dimensiuni aproximative), alături de cei peste cincizeci de participanţi
(între aceştia, un deportat, poetul Mihai Lupaşcu, pentru poesiile sale De pe zonă, din răsboiul din Est,
şi un fost deţinut politic: “Cu cele mai sincere simţiminte şi gânduri, – un
biet om de la Câmpina, C. Grigoriu”) care’i aduceam un omagiu lui Geo Bogza, ba
încă deschizând ei lista. Spre norocul meu. Cred. Căci, deşi fusesem chemat la
Preşedintele Comitetului de Cultură, D-l profesor Ion Şt. Baicu (“ca să vă dau
afară; din ordinul Primului Secretar”, mi-a mărturisit D-Sa după Revoluţie),
discuţia cu mine s’a oprit în cabinetul D-lui: “– Bine, bine, tovarăşu Onea, da’
de ce i-aţi zis Salonul nou?” “– Tovarăşe Preşedinte, era mai bine dacă’i
ziceam Salonul vechi?!”.
şi de la Cultură, au venit împreună şi aveau să se semneze pe coala de 110 pe
84 cm (dimensiuni aproximative), alături de cei peste cincizeci de participanţi
(între aceştia, un deportat, poetul Mihai Lupaşcu, pentru poesiile sale De pe zonă, din răsboiul din Est,
şi un fost deţinut politic: “Cu cele mai sincere simţiminte şi gânduri, – un
biet om de la Câmpina, C. Grigoriu”) care’i aduceam un omagiu lui Geo Bogza, ba
încă deschizând ei lista. Spre norocul meu. Cred. Căci, deşi fusesem chemat la
Preşedintele Comitetului de Cultură, D-l profesor Ion Şt. Baicu (“ca să vă dau
afară; din ordinul Primului Secretar”, mi-a mărturisit D-Sa după Revoluţie),
discuţia cu mine s’a oprit în cabinetul D-lui: “– Bine, bine, tovarăşu Onea, da’
de ce i-aţi zis Salonul nou?” “– Tovarăşe Preşedinte, era mai bine dacă’i
ziceam Salonul vechi?!”.
N’a venit atunci Geo Bogza, dar
a venit Doamna profesoară Else Tudor-Miu, soţia poetului Alexandru Tudor-Miu.
Ale cărei comori din arhivă aveau să fie expuse, în mai multe rânduri, în
expoziţiile efemere din Muzeu, ocazionate de Salonul “…n…o…u”, afară de
corespondenţa lui Geo Bogza. Până când, sfătuindu-se cu Geo Bogza, amândoi au
decis că Muzeul Hasdeu este un loc sigur unde ele vor putea fi păstrate. (Ca o
dovadă, manuscrisul Realismului critic,
de Alexandru Bogza, despre care, la moartea acestui cel mai mare dintre fraţi,
Geo Bogza a scris, într’o tabletă din “România literară”, că l-a microfilmat şi
că a depus microfilmele în cinci locuri, ca să fie salvat. Ceea ce nu ştia nici
el atunci, este că avea să’l doneze Muzeului Hasdeu, prin intermediul D-lui
Ovidiu.) Toate ne-au fost dăruite, inclusiv corespondenţa. Aceasta, însă, cu un
legat aparte, şi eu am şi înregistrat’o într’un registru aparte, păstrându’mi
cuvîntul dat donatoarei. Îi mulţumesc şi azi, când dau la iveală câteva din
acele scrisori, toate aflate în colecţiile Muzeului Hasdeu, şi îi păstrez
memoria cu cinste, aşa cum se cuvine celor care au pus mai presus de valoarea
banului personal, valoarea culturii naţionale.
a venit Doamna profesoară Else Tudor-Miu, soţia poetului Alexandru Tudor-Miu.
Ale cărei comori din arhivă aveau să fie expuse, în mai multe rânduri, în
expoziţiile efemere din Muzeu, ocazionate de Salonul “…n…o…u”, afară de
corespondenţa lui Geo Bogza. Până când, sfătuindu-se cu Geo Bogza, amândoi au
decis că Muzeul Hasdeu este un loc sigur unde ele vor putea fi păstrate. (Ca o
dovadă, manuscrisul Realismului critic,
de Alexandru Bogza, despre care, la moartea acestui cel mai mare dintre fraţi,
Geo Bogza a scris, într’o tabletă din “România literară”, că l-a microfilmat şi
că a depus microfilmele în cinci locuri, ca să fie salvat. Ceea ce nu ştia nici
el atunci, este că avea să’l doneze Muzeului Hasdeu, prin intermediul D-lui
Ovidiu.) Toate ne-au fost dăruite, inclusiv corespondenţa. Aceasta, însă, cu un
legat aparte, şi eu am şi înregistrat’o într’un registru aparte, păstrându’mi
cuvîntul dat donatoarei. Îi mulţumesc şi azi, când dau la iveală câteva din
acele scrisori, toate aflate în colecţiile Muzeului Hasdeu, şi îi păstrez
memoria cu cinste, aşa cum se cuvine celor care au pus mai presus de valoarea
banului personal, valoarea culturii naţionale.
*
Începusem cu ştiinţa
Partidului.
Partidului.
Închei cu a mea. Pe vremea
aceea citeam, săptămânal, tabletele lui Geo Bogza din “România literară”, la
care mă şi abonasem, ca să nu scap vreuna. Pe cele din “Contemporanul” le-am
citit din volumul Paznic de far,
apărut în 1974. Aflu abia acum, că Geo Bogza era Erou al Muncii Socialiste, de
la 4 Mai 1971, şi că, în aceeaşi zi, fusese distins şi cu medalia de aur Secera
şi ciocanul. D’aia tovarăşul Paraschiv…
aceea citeam, săptămânal, tabletele lui Geo Bogza din “România literară”, la
care mă şi abonasem, ca să nu scap vreuna. Pe cele din “Contemporanul” le-am
citit din volumul Paznic de far,
apărut în 1974. Aflu abia acum, că Geo Bogza era Erou al Muncii Socialiste, de
la 4 Mai 1971, şi că, în aceeaşi zi, fusese distins şi cu medalia de aur Secera
şi ciocanul. D’aia tovarăşul Paraschiv…
Şi cu o neştiinţă. Până la
urmă, mormîntul lui Ovidiu Bogza, din Cimitirul Slobozia, a fost vîndut?
Privatizat? Sau…?!
urmă, mormîntul lui Ovidiu Bogza, din Cimitirul Slobozia, a fost vîndut?
Privatizat? Sau…?!
Octavian ONEA
Geo Bogza –
Scrisori către Tudor-Miu
Scrisori către Tudor-Miu
1. [1927, post 6 Noembrie]
Dragă
Miule,
Miule,
În ULTIMA
ORĂ no. 261, din 6 Noembre a.c., se găseşte o foarte elogioasă notiţă despre
ziarul Câmpina1), ce cu onoare conduceţi.
ORĂ no. 261, din 6 Noembre a.c., se găseşte o foarte elogioasă notiţă despre
ziarul Câmpina1), ce cu onoare conduceţi.
V’am
informat, ca să vi’l procuraţi.
informat, ca să vi’l procuraţi.
Alivoar, Geo
____________________
Inv.
905.084 Doc; 1 filă.
905.084 Doc; 1 filă.
1) – „Câmpina”,
anul I, no. 1, Noembrie 1927. Anunţată printr’un afiş: „Cereţi / Câmpina /
ziar-revista – lunara / anul I No. 1- / Cuprinzând articole / şi ştiri din
„Capitala / petroliferă a ţării”; un / ales material literar / semnat de penele
câ- / torva scriitori tineri de / pe frumoasa vale a Pra- / hovei; etc. etc. /
Exemplarul 8 lei”.
anul I, no. 1, Noembrie 1927. Anunţată printr’un afiş: „Cereţi / Câmpina /
ziar-revista – lunara / anul I No. 1- / Cuprinzând articole / şi ştiri din
„Capitala / petroliferă a ţării”; un / ales material literar / semnat de penele
câ- / torva scriitori tineri de / pe frumoasa vale a Pra- / hovei; etc. etc. /
Exemplarul 8 lei”.
______________
2. [1928, Ianuarie 10, Buştenari]
Iubite
Domnule Miu,
Domnule Miu,
În prima
linie îţi mulţumesc călduros pentru vertiginoasa D-tale felicitare de noul an.
Te asigur că a fost un îndemn preţios la lupta pe care am pornit’o pentru
înlăturarea păpuşilor automate şi distrugerea clişeilor. Îţi mulţumesc!
linie îţi mulţumesc călduros pentru vertiginoasa D-tale felicitare de noul an.
Te asigur că a fost un îndemn preţios la lupta pe care am pornit’o pentru
înlăturarea păpuşilor automate şi distrugerea clişeilor. Îţi mulţumesc!
Facă
viitorul ca să fim cot la cot în lupta cea mare. Şi oricât de scurtă ne va fi
viaţa, poate că vom culege cândva laurii biruinţei depline.
viitorul ca să fim cot la cot în lupta cea mare. Şi oricât de scurtă ne va fi
viaţa, poate că vom culege cândva laurii biruinţei depline.
Deoarece
până la 15 c[urent] nu voi putea veni la Câmpina, te rog foarte mult ca, în
numărul pe Ianuarie al CÂMPINEI LITERARE, să faci recenzia primului număr din
URMUZ.
până la 15 c[urent] nu voi putea veni la Câmpina, te rog foarte mult ca, în
numărul pe Ianuarie al CÂMPINEI LITERARE, să faci recenzia primului număr din
URMUZ.
În afară de
această rugăminte de ordin redacţional, mai am una pentru partea
administrativă. Te rog să inserezi pe două coloane lăţime şi înălţimea
adecuată următorul anunţ1):
această rugăminte de ordin redacţional, mai am una pentru partea
administrativă. Te rog să inserezi pe două coloane lăţime şi înălţimea
adecuată următorul anunţ1):
CITIŢI CITIŢI
URMUZ.
REVISTĂ
DE AVANTGARDĂ.
DE AVANTGARDĂ.
DIRECTOR:
GEORGE BOGZA.
GEORGE BOGZA.
Apare
lunar în CÂMPINA.
lunar în CÂMPINA.
– – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
În afară de
aceasta, te rog să [o] consideri ca abonată pe / Domnişoara / Victoria [Bebe]
Ciupală / Str. C.A. Rosetti No. 9 / Ploeşti2) / căreia te rog să’i
trimeţi No. 1 şi 2 şi celelalte cari vor apare. Achitarea acestui abonament,
precum şi costul reclamei revistei URMUZ, o voi face eu când voi veni la
Câmpina. Şi acum să vorbim puţin şi despre
„e r o i c u l URMUZ”, cum ţi-a plăcut D-tale să’mi botezi revista.
No.
2 va apare cred că pe la sfîrşitul lunei.
aceasta, te rog să [o] consideri ca abonată pe / Domnişoara / Victoria [Bebe]
Ciupală / Str. C.A. Rosetti No. 9 / Ploeşti2) / căreia te rog să’i
trimeţi No. 1 şi 2 şi celelalte cari vor apare. Achitarea acestui abonament,
precum şi costul reclamei revistei URMUZ, o voi face eu când voi veni la
Câmpina. Şi acum să vorbim puţin şi despre
„e r o i c u l URMUZ”, cum ţi-a plăcut D-tale să’mi botezi revista.
No.
2 va apare cred că pe la sfîrşitul lunei.
Voi vorbi
în prealabil cu tipograful Gheorghiu [de la Câmpina, O.O.], poate mă înţeleg să
o tipărească el, pentru a nu mai umbla pe la Ploeşti.
în prealabil cu tipograful Gheorghiu [de la Câmpina, O.O.], poate mă înţeleg să
o tipărească el, pentru a nu mai umbla pe la Ploeşti.
În orice
caz, înainte de a apare vom sta puţin de vorbă, şi cred că vei colabora –
bineînţeles cu bucăţi moderniste – şi D-ta3). Precis nu ştiu când
voi veni la Câmpina, însă când va fi, voi face tot posibilul spre a te întâlni.
caz, înainte de a apare vom sta puţin de vorbă, şi cred că vei colabora –
bineînţeles cu bucăţi moderniste – şi D-ta3). Precis nu ştiu când
voi veni la Câmpina, însă când va fi, voi face tot posibilul spre a te întâlni.
În
aşteptarea revederii, îţi urez şi eu, deşi cam târziu, la mulţi ani şi. . . . .
.
aşteptarea revederii, îţi urez şi eu, deşi cam târziu, la mulţi ani şi. . . . .
.
George
Bogza
Bogza
Buştenari,
10. 1. 19274).
10. 1. 19274).
__________________
Inv.
905.085 Doc; 2 file.
905.085 Doc; 2 file.
1) –
Adnotare Tudor-Miu: Se va publica în No. 3.
Adnotare Tudor-Miu: Se va publica în No. 3.
2) –
Adnotare Tudor-Miu: Abonat No. 19.
Adnotare Tudor-Miu: Abonat No. 19.
3) – Al.
Tudor-Miu va colabora cu poesia Transformator
de 10.000 volţi, indicată în notă ca făcând parte „Din Placheta de
poeme oblice „Hram!…” ce va apare’n primăvară” (p.2). Placheta fusese
anunţată că „va apare” şi în nota la Rîmătorul
(Baladă descompusă), publicată în „Contimporanul”, anul V, no. 69,
Octombrie 1926, p. 4.
Tudor-Miu va colabora cu poesia Transformator
de 10.000 volţi, indicată în notă ca făcând parte „Din Placheta de
poeme oblice „Hram!…” ce va apare’n primăvară” (p.2). Placheta fusese
anunţată că „va apare” şi în nota la Rîmătorul
(Baladă descompusă), publicată în „Contimporanul”, anul V, no. 69,
Octombrie 1926, p. 4.
4) – Scris
din inerţia începutului de an. Corect: 1928.
din inerţia începutului de an. Corect: 1928.
____________________
3. [1928, Februarie 9, Buştenari]
Scumpe D-le Miu,
Din lipsă de spaţiu, n’am putut să respect indicaţiile
manuscriptului D-tale. De pildă:
manuscriptului D-tale. De pildă:
Vin amurg!
Treci amurg
cu durere am fost nevoit să’l pun într’un singur rând1).
Mi-a dat D-l Roşculeţ un număr din Câmpina. Te rog
să’mi trimeţi prin poştă exemplarele pe hârtie bună.
să’mi trimeţi prin poştă exemplarele pe hârtie bună.
În vederea viitoarelor numere, voi căuta să te întâlnesc,
pentru a sta de vorbă. În orice
pentru a sta de vorbă. În orice
caz, pregăteşte’mi
ceva pentru No. 3 URMUZ2).
ceva pentru No. 3 URMUZ2).
În MEA CULPA, o mare greşeală: în loc de “iubitorul”, s’a
strecurat “iubitul”3).
strecurat “iubitul”3).
Îţi mulţumesc pentru recenzie şi pentru anunţul de reclamă.
Să trăeşti,
George Bogza
9.II. 1928
____________________
Inv. 905.098 Doc; 1,5 file.
1) – Versul 6 din Transformator
de 10.000 volţi, a lui Tudor-Miu.
de 10.000 volţi, a lui Tudor-Miu.
2) – Al.
Tudor-Miu va colabora cu poesiile Deal
petrolifer şi Iosefin
(în acrostihul primei strofe:) Baker,
publicate în pagina 1.
Tudor-Miu va colabora cu poesiile Deal
petrolifer şi Iosefin
(în acrostihul primei strofe:) Baker,
publicate în pagina 1.
3) – George
Bogza, Versuri pentru fata blondă. Mea
culpa: „pe iubitul gândurilor noi şi rare”, în „Câmpina”, anul II, no.
1, Ianuarie 1928.
Bogza, Versuri pentru fata blondă. Mea
culpa: „pe iubitul gândurilor noi şi rare”, în „Câmpina”, anul II, no.
1, Ianuarie 1928.
__________________
4. [1928,
Februarie 13, Buştenari]
Februarie 13, Buştenari]
Dragă
d-le Miu,
d-le Miu,
Dacă
eşti dispus să mai continui coloana AVANTGARDĂ, îţi voi trimete, peste câteva
zile, una din ale mele SALADE DE METAFORE, actualmente în curs de cizelare.
eşti dispus să mai continui coloana AVANTGARDĂ, îţi voi trimete, peste câteva
zile, una din ale mele SALADE DE METAFORE, actualmente în curs de cizelare.
Te
rugasem să’mi trimeţi “Câmpinile” mele pe hârtie bună, prin poştă. Nu le-am
primit încă.
rugasem să’mi trimeţi “Câmpinile” mele pe hârtie bună, prin poştă. Nu le-am
primit încă.
Domnişoarei
abonate de la Ploeşti, i-ai trimes?
abonate de la Ploeşti, i-ai trimes?
La
revedere,
revedere,
George
Bogza
Bogza
Buştenari,
13. II. 1928.
13. II. 1928.
Cum
ţi-a plăcut No. 2 din URMUZ? Pregăteşte’i, te rog, o recenzie amplă.
ţi-a plăcut No. 2 din URMUZ? Pregăteşte’i, te rog, o recenzie amplă.
St.V.
Ionescu te roagă să’i trimeţi şi lui CÂMPINA, Str. Ion Carageale 52, Ploeşti.
Ionescu te roagă să’i trimeţi şi lui CÂMPINA, Str. Ion Carageale 52, Ploeşti.
Dacă
dai ceva p[entru] No. 3 URMUZ, trimete’mi prin poştă, pentru a avea din timp.
dai ceva p[entru] No. 3 URMUZ, trimete’mi prin poştă, pentru a avea din timp.
[adresa:]
Domniei Sale,
Domniei Sale,
Domnului
Director al revistei
Director al revistei
C Â M P I N A
str.
Kogălniceanu No. 2
Kogălniceanu No. 2
Câmpina
_______________
Inv.
905.094 Doc; carte poştală.
905.094 Doc; carte poştală.
[ştampile:]
TELEGA * JUD. PRAHOVA * 14 FEB 928; CÂMPINA
* PRAHOVA * 15. II. 928
TELEGA * JUD. PRAHOVA * 14 FEB 928; CÂMPINA
* PRAHOVA * 15. II. 928
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!