Joi, 30 mai, a avut loc la Restaurantul Toscano din Parcul Soceram lansarea cărții intitulate „O viață de Câine – istoria unui suporter dinamovist”. Cartea este creația a doi câmpineni, mari iubitori de fotbal și de Dinamo, o echipă care a făcut istorie în fotbalul românesc. O echipă a unor mari orgolii, la care a jucat o întreagă constelație de stele ale fotbalului românesc, dar și a unor mari iubiri de suporteri împătimiți. Cu toate că astăzi Dinamo București nu se simte deloc bine, chiar dacă nu este la fel de titrată ca marea ei rivală, Steaua București, devenită FCSB, nu trebuie să uităm că Dinamo București este prima echipă de club din România care a atins faza semifinalelor Cupei Campionilor Europeni, cunoscută astăzi drept Liga Campionilor Europeni, în sezonul 1983 – 1984. Altfel spus, Dinamo a fost prima echipă de fotbal dintre Carpați și Mare care a simțit gustul înălțimilor în care trăiește zeul Fotbal, fiind parte a unui careu de ași într-o ediție a primei competiții fotbalistice europene. E drept, după trei ani, Steaua a ridicat mult mai sus stacheta, câștigând Cupa Campionilor Europeni în 1986, apoi Super Cupa Europei, în 1987, dar marea ei rivală rămâne tot Dinamo București, care are în întâlnirile directe dintre cele două echipe (Eternul derby sau Clasicul României), o victorie în plus.
Cum spuneam mai devreme, cartea este opera unui cuplu câmpinean, fiind scrisă de Sabin Dăniță, ce a făcut parte odinioară din tagma jurnaliștilor locali, care a așternut pe hârtie cele povestite de prietenul său Silviu Ciuhulescu, un dinamovist incurabil, prin venele căruia curge sânge de câine roșu până la moarte și dincolo de ea, cum sună și imnul echipei Dinamo. Dintr-un punct de vedere, cartea reprezintă un interviu luat de Sabin Dăniță lui Silviu Ciuhulescu.
La Câmpina, nu se știe prea bine în ce condiții (poate și datorită faptului că viața orașului a fost, decenii la rând, marcată de cele două unități ale Ministerului de Interne, iar jucătorii lui Dinamo erau văzuți des la Câmpina, în cantonamente), s-a format, încă de la sfârșitul anilor 1970, o inimoasă grupare care era prezentă mereu la meciurile echipei Dinamo, atât pe terenul propriu al echipei, cât și în deplasările ei. Liderul grupării era Ion Chivescu, iar din grupul dinamoviștilor câmpineni făcea parte și Silviu Ciuhulescu. La toate meciurile la care a fost prezentă, mica și inimoasa galerie a ”câinilor roșii” din Câmpina și-a încurajat cu decență dragostea de Dinamo, nefiind implicată în niciun fel de altercații sau scandaluri. Membrii galeriei dinamoviste de la Câmpina erau respectați și de cei din galeria Rapidului, cu care se întâlneau adesea în Gara de Nord, erau simpatizați de întreaga galerie a lui Dinamo, fiind mereu aplaudați și salutați de spectatorii din ”Groapă” de cum intrau pe poarta stadionului. ”Faceți loc. Au venit băieții de la Câmpina!”, se putea auzi mereu strigându-se din tribune, la meciurile de pe stadionul din Ștefan cel Mare.
La evenimentul de joi au participat multe glorii dinamoviste, dar și zeci de iubitori ai fotbalului și ai lui Dinamo, cei mai mulți trecuți de a doua tinerețe, dintre care am remarcat multe personalități ale Câmpinei. Prezentator al desfășurării evenimentului, omul cu microfonul și care i-a chemat la microfon pe invitați, a fost jurnalistul Florin Frățilă, un dinamovist recunoscut. De organizarea evenimentului s-a ocupat Asociația suporterilor dinamoviști din Câmpina, în special Ion Chivescu, ajutat de Irinel Dumitrașcu, Cosmin Raț, Florin Frăţilă și Silviu Ciuhulescu. Invitat de onoare a fost prezentat Ioan Andone, dar la fel de aplaudați au fost și ceilalți mari fotbaliști ai lui Dinamo de altădată: Florin Cheran, Alexandru Moldovan, Constantin Eftimescu, Marin Dragnea, Marius Niculae și Nicușor Vlad (care a jucat mai puțin la Dinamo). A fost prezent, de asemenea, și Ion Alexe, fostul mare boxer legitimat la clubul Dinamo, azi col (r), pe care românii nu-l vor uita niciodată pentru performanța sa de excepție: vicecampion olimpic la Olimpiada de la Munchen din 1972.
În fața audienței, toți invitații și-au depănat amintirile vremurilor de altădată, vremuri de neuitat, când la echipa de fotbal Dinamo se cerea performanța supremă, iar toți fotbaliștii luptau pentru câștigarea campionatului, locul 2 la finalul unei ediții de campionat însemnând că obiectivul clubului în acel an nu fusese îndeplinit. Alexandru Moldovan are o casă la Câmpina și le-a mărturisit celor prezenți că s-a făcut câmpinean. Ioan Andone și-a amintit de cantonamentele de la Școala de Poliție, de antrenamentele epuizante în care alerga pe distanțe mari pe platoul de la poalele Muscelului, avându-l ca antrenor pe Mircea Lucescu, secondat de Florin Chenar. Marius Niculae și-a amintit de golurile miraculoase pe care le-a marcat la Liberec. Din toate declarațiile stelelor dinamoviste de altădată se putea citi regretul pentru situația nefericită în care se află clubul dinamovist astăzi, poate și din cauza faptului căp Dinamo nu a avut noroc de un patron foarte bogar și decis să finanțeze serios echipa, să investească milioane de euro pentru aducerea unor jucători de top. În ultimele decenii, clubul nu a avut decât patronate cu mulți oameni de afaceri cu mai mică putere financiară, oameni care nu se înțelegeau adesea între ei. După declarațiile invitaților, zecile de suporteri prezenți la mese le-au oferit marilor vedete noi dovezi de prețuire, scandându-și îndelung dragostea pentru Dinamo.
Apoi a fost proiectat un film cu meciuri memorabile jucate de echipa Dinamo în anii în care gloria era de partea ei. Filmul se termină cu un îndemn al lui Silviu Ciuhulescu, adresat generațiilor actuale și viitoare de suporteri ai ”câinilor roșii” din Ștefan cel Mare: ”Dinamo nu se judecă, Dinamo se iubește.”
Apoi a fost proiectat un film cu meciuri memorabile jucate de echipa Dinamo în anii în care gloria era de partea ei. Filmul se termină cu un îndemn al lui Silviu Ciuhulescu, adresat generațiilor actuale și viitoare de suporteri ai ”câinilor roșii” din Ștefan cel Mare: ”Dinamo nu se judecă, Dinamo se iubește.”
Adrian BRAD
