Editorial

UN PARTID DE GANG

N-am crezut că am să ajung să-l citez aprobativ pe dl. Năstase, dar expresia de mai sus caracterizează perfect ceea ce a arătat PSD-ul la congres. N-am înţeles de ce s-a acordat atîta atenţie acestui congres care nu a schimbat nimic. Televizinile de ştiri şi-au făcut numărul oferind o porţie de circ şi prostie care depăşeşte chiar şi limitele noastre de suportabilitate. Nu împărtăşesc deloc entuziasmul comentatorilor faţă de alegerea lui Ponta. Nu aş spune, ca dl. Boc mi se pare, că este comunist, este pur şi simplu găunos. Fără nici o idee, fără cultură. Mai degrabă are dreptate dl. Cristian Diaconescu atunci cînd îl caracteriza scurt drept un puşti obraznic. Perfect. Românii au o admiraţie deosebită faţă de cei care „vorbesc frumos” şi „arată bine, elegant” (vi-l mai amintiţi pe dl. Petre Roman?) şi dl. Ponta are un discurs mai îngrijit decît mulţi alţii. Şi o obrăznicie care se află la mare căutare în mentalul nostru (vezi succesul de care se bucură pitencantropi gen Mircea Badea, Ciutacu ejusdem farinae). Noi nu avem un autentic discurs de stînga în România, doar o demagogie de stînga. Am mai susţinut aici teza radicală că PSD-ul nu poate fi reformat (ar fi avut o şansă doar cu dispărutul grup de la Cluj) şi dl. Ponta nu pare în orice caz cel în stare să o facă. E suficient să-i fi văzut ieri pe Năstase, Mazăre, Dragnea, Vanghelie, şi bineînţeles pe brandul Iliescu pentru a înţelege că spaţiul de manevră al noului preşedinte este de dimensiunile găurii de şoricel. Tot congresul, cât am suportat să mă uit, mi s-a părut o înscenare de un grotesc patentat. Dincolo de fraze goale, nu am auzit nici un program politic. Baronii partidului nu-şi vor abandona interesele nici pentru Ponta, nici pentru nimeni. Ce legătură au cu stînga Năstase, Mazăre, Vanghelie, Oprişan, şi toţi ceilalţi? Asupra stîngii româneşti blestemul comunismului va mai bîntui (nu flacăra violet) încă multă vreme. Cel puţin încă o generaţie. Entuziasmul faţă de tinereţea dlui. Ponta mi se pare iarăşi o făcătură. Tinereţea nu este prin sine însăşi o calitate, ea trebuie armată pe dinăuntru de alte şi alte însuşiri pe care „micul Titulescu” nu le are. Să uităm că a fost unul dintre cei mai vehemenţi oponenţi ai reformei în justiţie? Deja se simte următoarea mişcare, au început demisiile dintre parlamentari, automat cei plecaţi se vor duce la grupul „independenţilor” care se anunţă un nou partid, un fel de PSD de rezervă. Sunt curios dacă dl. Ponta va fi în stare să conceapă un program care să iasă de sub obsesia: „să-l nimicim pe Băsescu” şi să fie calat pe problemele reale ale ţării. Un program care să asigure dezvoltarea economică şi demografică, şi nu doar să (sub)finanţeze statul asistenţial. Dacă domnia sa va conduce partidul din studiourile Tv, atunci peste un ciclu electoral vom avea iar un congres în care vom aştepta „modernizarea” PSD. De ce trebuie de 20 de ani să aşteptăm minunea asta, eu tot nu înţeleg. E drept că-s tare greu de cap, cam toţi suntem, de vreme ce nu pricepem de ce România este coada cozilor în timp ce un partid care era la guvernare acum vreo juma de an (nu a suflat o vorbă despre asta) a afişat un aşa roşu triumfalism.

(Christian CRĂCIUN)