S-a scris cam tot ce se putea scrie despre gazonul de pe stadionul Naţional Arena (nume aiuristic, repet). Vă propun însă două conexiuni care nu au fost făcute: Monica Iacob Ridzi şi Sebastian Lăzăroiu. Acum vreo doi ani, dna. Ridzi a organizat o manifestare de tineret, arondată unor firme de apartament la preţuri de zeci de ori mai mari decît cele normale. Presa a luat foc, luni de zile şi de nopţi ziarele şi şourile tv. au tocat subiectul, cu greu Sistemul (prin care înţeleg „lumea politică”, transpartinică şi funcţionînd după principiile închise ale Clanului şi Mafiei) a încercat din răsputeri să o apere, pînă la urmă s-a declanşat mi se pare un proces. Acum, toţi au înjurat gazonul, cel vechi a fost luat şi „dus la gunoi” (eu aş paria că ornează curtea cine ştie cărei vile, nimeni, ciudat, n-a avut ideea de a-i urmări traseul) s-a pus unul nou. Cu ce bani? În mod bizar, presa e foarte tăcută asupra subiectului, nimeni nu se revoltă, nu se mai fac ore întregi de emisiuni şi nu se cere tragerea la răspundere a responsabililor. După părerea mea, primarul Oprescu, Mircea Sandu sau patronul Oprişan ar fi trebuit să fie deja în cercetare penală pentru abuz cu banul public.
Era mai uşor, ei nefiind oameni politici (aici, dacă acesta ar fi un blog, ar trebui să introduc un emoticon cu omuleţul prăpădindu-se de rîs), dar sunt perfect integraţi în Sistem (Clanul, Mafia). De ce, totuşi, din impozitul plătit de Noi trebuie să-şi facă dl. Oprescu reclamă electorală şi dl. Oprişan avere? Mai ales că s-a mai tras o ţeapă de acelaşi tip acum cîţiva ani. Al doilea exemplu: excepţională rapiditatea cu care dl. Lăzăroiu a fost ejectat de Sistem. Era unul dintre puţinii veniţi din afară, cu idei şi proiecte novatoare, de la care se putea spera mult visata transformare a clasei noastre politice. Tocmai de aceea a fost rapid înlăturat ca un corp străin (nu e primul caz), chiar de către colegii de partid. Mai întîi i-au sabotat, săptămîna trecută, discret, prin absenteism, legea asigurărilor sociale. Apoi s-a tot făcut vorbire, chiar dintre colegii de partid, despre o lipsă de experienţă a domniei sale la conducerea ministerului. Iertat să fiu, dar cred că puţine calificări sunt mai potrivite pentru a conduce Ministerul Muncii decît cea de sociolog. Nu cred că inginerul geolog (!) care este dna Sulfina Barbu, înlocuitoarea, are o pregătire mai adecvată. Are însă enormul avantaj de a fi parte din Sistem, om cuminte, fără idei periculoase cum ar fi partide ce să arate cu totul altfel decît cele de acum, construite după principiul haitei. Personaj „colţos”, folosind alt limbaj decît vulgata politicianistă asurzitoare şi găunoasă ca o tobă de tinichea cu care ne tîmpesc politicienii, nelăsîndu-se intimidat, era evident „străin”, cum s-a spus chiar din clipa surprinzătoarei sale numiri în fruntea ministerului. Este, sigur, şi un avertisment pentru cei cîţiva care nu mai pot suporta şi vor să schimbe Sistemul. Lucru mult mai dificil decît schimbarea gazonului, pur şi simplu pentru că nu putem aduce altul din Olanda. Pe scurt, numai în ultima săptămînă Sistemul a reuşit două mari victorii asupra democraţiei. În toată societatea românească domneşte o stare de lehamite teribilă, paralizantă. Foarte puţină lume conştientizează că lehamitea aceasta este principala armă cu care ei ne manipulează. O încurajează pe toate căile, pentru că numai asta le asigură triumful electoral şi material. Împotriva acestei lehamite sunt foarte puţine surse de oxigen. Discrete, ocolite cu grijă de radiouri şi televiziuni, refugiate pe unele bloguri unde România chiar arată ca o ţară normală. Din păcate, cu totul insuficient. Pînă ce această normalitate a dezbaterii, competenţei şi responsabilităţii va apărea, în sfîrşit, şi în spaţiul public nu e nimic de făcut. Primul pas ar putea fi pedepsirea exemplară a tuturor celor care şi-au bătut joc de stadionul naţional şi de publicul credul şi, evident, recuperarea banilor. Nu de alta, dar se zice că suntem în criză şi cineva tocmai a păpat cîteva sute de mii de euro. Să vedem şi noi cine…
