Știri

Editorial. ȚOAPELE

Pentru mine causa
causorum
pentru dezastrul moral al țării în ultimele decenii este lipsa de educație. Care: 1. Nu se
confundă cu lipsa de școală sau de cunoștințe într-un domeniu sau altul și 2.
Nu provine de ieri, adică nu se confundă cu Tranziția, ci este, aș spune,
seculară. Lucrul era în trecut „salvat” prin funcția reglatoare a tradiției și
puterea funcției familiei: în mediile „nobile” (fie că erau țărani, boieri,
burghezi ori chiar mahalagii) a te purta „cum se cuvine” era o obligație. Nu vorbesc
de educația în sens pur intelectual, aici restanțele noastre sînt de vreo 500
de ani față de universitățile occidentale. Pe acest fond ancestral precar s-au
cuplat două calamități: comunismul (cu obsesia lui de a distruge elitele, adică
exact oamenii educați și de a aduce în loc țoapele) și postmodernismul, din
pricina egalitarismului non-axiologic care-l caracterizează. În plus, din punct
de vedere istoric, este de adăugat în Tranziție fenomenul emigrației, care a
golit țara exact de oameni cu o educație solidă.
 


Iată trei cauze pentru care azi un popor needucat alege
nesmintit, în funcții de conducere, țoape. Vi-l închipuiți pe Maiorescu
arătîndu-și degetul mijlociu către sală? Sau pe altminteri furtunosul Iorga
făcînd glume deșuchiate în parlament despre condiția doamnelor? Despre asta e
vorba în România. Despre țoape care mînuiesc milioane de euro și își fac
cumpărăturile la Milano sau în Dubai și care conduc țoape care beau bere acră
sau tărie de cea mai proastă calitate la birtul din colț. Două categorii care
se detestă și se înjură reciproc dar conviețuiesc perfect. Nu s-ar despărți una
de alta pentru nimic în lume. În primul rînd pentru că le unește ura împotriva
a tot ce este nobil. Puțina, fragila, delicata și dezbinata categorie a oamenilor
într-adevăr de calitate morală și intelectuală este pur și simplu înecată de
acest două valuri de vulgaritate agresivă. Toată această „teorie” am enunțat-o
pornind de la cazul Ecaterina Andronescu. Argumentul că e totuși profesor „pe
bune”, față de majoritatea analfabetizată din guvern mi se pare mai jalnic
decît limba română a șefei guvernului. Cum adică, să nu vrei binele, ci mai puțin răul? Deși d-na ex-ministru nu a făcut, în mandatele ei
precedente, niciun bine școlii românești. Toată lumea, inclusiv pesedeii, se
vaită de dispariția școlilor profesionale, extrem de greu de reînființat.
Nimeni (după principiul sfînt, nimeni nu e vinovat) nu reamintește că d-na
Andronescu este cea care le-a desființat. Și acum e chemată „nu de multe ori
dar cam des” să dea strălucire de secol XXI ruinatei școli românești.
Lamentabilă pe toate planurile. Inclusiv 
pe cel cu care se  laudă, al
olimpicilor. Pentru că o școală care furnizează un număr important de excelențe
dar pe care nu este în stare să le păstreze în interior, pentru a
auto-reproduce excelența (cîți profesori universitari sau cercetători gradul I
sau directori de institute de cercetare știți sub 30 de ani? Cîți dintre ei sînt
persoane publice, recognoscibile pe stradă? Cîtora dintre ei li se cere
consiliere, în domeniul ingineresc sau economic de pildă?) este o școală
fundamental falimentară. A pune lupul paznic la oi denotă fie prostie, fie
ticăloșie, fie, mai degrabă, ambele, indiscernabile. D-na Andronescu reprezintă
cu brio unul dintre cele mai corupte sub-sisteme ale marelui sistem social
românesc: învățămîntul superior. Cinste excepțiilor! Toate încercările de a
face curățenie au fost stopate de domnia sa. Construit feudal, cu șefi de clan
omnipotenți și intangibili și cu vasali gata să facă orice pentru a intra în
grațiile stăpînului, acest sistem este prin excelență o descurajare a
valorii.  Și pentru a fi siguri că nimic
nu se clintește, a fost reînscăunată domnia sa. Care, ca exemplaritate morală,
după ce l-a bălăcărit pe Dragnea, sărută acum unde a scuipat, acceptînd scaunul
ministerial. Ce exemplu oferă această numire studențimii valahe? Țoapa este cea
pentru care moralitatea este un cuvînt inexistent, e plină de sine ca broasca
din fabulă. Am dat cîteva exemple, este suficientă orice plimbare în oraș
pentru a înțelege de ce țoapa
reprezintă tipul antropologic majoritar al actualității românești. Din acest
punct de vedere, alegerile au fost perfect corecte. România se apropie ca nivel
mediu de salarizare de țările dezvoltate. Din păcate, la
nivelul educației, al culturii, al spiritului civic diferențele, în loc să se
șteargă, se măresc. Și asta pentru că ne conduc țoapele. Care au o putere de
autoreproducere aproape nemăsurabilă, ca a peștilor. Prin icrele numite
televiziuni și internet…
Christian CRĂCIUN

2 Comentarii  

    1. Ba da, o soluție foarte simplă: să nu mai votăm țoape analfabete și corupte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare