Printre simptomele de paralizie, de abolire a gîndirii, specifice erei PC (personal computers sau political correctness, cum doriți) am observat anul acesta ceva nou, nu-mi amintesc să mai fi întîlnit formula în anii trecuți. În fluviul de urări de pe Rețea, anumiți cetățeni corecți au lansat următoare urare: Doresc prietenilor mei creștini… așa și pe dincolo.
Mai multe concluzii se ivesc moromețian din această stranie formulare: cei care au adoptat-o, deși se cred creștini (luminați, cred ei, voi reveni) au scris o prostie absolut necreștină. Fiind vorba de o urare de împărtășire a bucuriei, această dedicație se trimite, fără discriminare, tuturor. Idiotizați de corectitudinea politică (sub forma ei anti-creștină evidentă), urătorii ăștia își închipuie că apără sensibilitatea religioasă a nu știu cui. Dimpotrivă, îi discriminează vădit. Orice antropologie elementară a darului spune că dăruiești ceea ce prețuiești mai mult. Pentru noi, creștinii, Pruncul divino-uman este darul cel mai prețios și ne bucurăm să-l împărtășim cu prietenii noștri de orice religie și confesiune. Asta este esența Crăciunului. Așa cum și eu mă pot bucura și de Hanuka și de Bairam și de nu știu care sărbătoare budistă, lamaistă, hinduistă, zoroastriană sau mai știu eu care. În al doilea rând, chestia asta cu „să nu jignesc pe cel de altă religie” este o fandoseală stupidă. Nu pentru că ei ne-au „jignit” cu ceva bombe și decapitări. Ci pentru că un om cu adevărat religios, indiferent de zeul căruia i se închină, știe că acesta face parte dintr-un alt plan al existenței, acolo unde se află esența umanului. De cinci secole omenirea evoluată a depășit epoca războaielor religioase. În realitate, această „urare” fals smerit creștină, face parte din tropăiala cu bocancii ateismului militant, așa zicînd demofil, peste una dintre ultimele libertăți ce ne-au mai rămas: libertatea individuală a credinței.
Legat de asta: detașamentul ateist de serviciu pe garnizoană a preluat un titlu cretin de la o televiziune așijderea: „propunere halucinantă… mitropolitul Banatului vrea să schimbe definiția familiei”. De fapt, „definiția familiei” vor să o schimbe tocmai cei care insistă să recunoaștem familia ca unire homosexuală. În fața acestui asalt, înaltul ierarh a cerut ceva firesc: specificarea expresis verbis în Constituție a faptului că familia este uniune între un bărbat și o femeie. Aici băieții și fetele aprigi apărători ai „dreptului la diferență” dau iar cu logica-n gard. Ei ne iau cu istoria, cu „homosexualitatea e la fel de veche ca omenirea” etc. O fi, ca legătură sexuală, dar familie homoerotică nu a existat pînă la modernitatea recentă. Sunt chestii clar diferite. Apoi, oamenii ăștia, mari predicatori ai toleranței (il y a des maisons pour ça – Clemenceau) vor să impună bisericii pur și simplu să nu mai fie religioasă, susținînd puncte de vedere „iluministe”, „umaniste”, „științifice”, „democratice”, „tolerante”, „egalitariste” etc. Ați face bine să le susțineți voi, cu toată flotila mediatică pe care o controlați, lăsați biserica în pustietatea ei să susțină puncte de vedere anacronice, verticale, incorecte ideologic. Tolerați-o!
Fantoma gîndirii unice bîntuie iar Europa. Franța își dărîmă vechile catedrale, Moș Crăciun a înlocuit aproape complet imaginea pruncului născut în condiții de „refugiat” sărman, cu părinții alungați de peste tot, urările cu trimitere la sfînta Naștere sunt prohibite, nu trebuie să-i vexăm pe cei de altă religie. Altă prăpastie logică, de fapt pentru acest soi de ateism care nu are nimic de-a face cu cel Iluminist de la care fraudulos se revendică (acela identifica o Lumină a Spiritului generos, enciclopedic, cultural din care, împărtășindu-se, omul devenea om) orice religie e acceptabilă, cu o singură excepție: creștinismul. Nici măcar ca atei oamenii ăștia nu sunt împliniți, ei sunt atei parțiali. Ei au ce au cu religia creștină, nu îi oripilează celelalte.
Mă întorc la urarea făcută exclusiv creștinilor: nici măcar corectă nu este, oamenii ăștia vor să ne separe, ei cultivă un apartheid subtil, ne închid pe fiecare în cutiuța (celula?) lui, ca într-un muzeu, cu etichetă pe vitrină: aici e un creștin, aici un musulman, aici un luteran sau un adventist etc. Numai că viața e mai diversă și nu suportă separările, noi ăștia anonimii vrem să comunicăm liberi între noi, să ne împărtășim fiecare bietele și trecătoarele noastre bucurii. Ideologiile ne propun o lume tristă, întunecată, fără bucurii.
De aceea veste bună vă dau, cine vrea să se bucure, bucură-se: S-a născut Hristos!
Christian CRĂCIUN
Frumos si just!
Un articol scris de un profesionist! La mulți ani, domnule Cristian Crăciun!